Perlele în simboluri, legende şi superstiţii
Perla este un simbol al purităţii, generozităţii, loialităţii, perfecţiunii, spiritualităţii, lunii, feminităţii, frumuseţii, lacrimilor, doliului şi a înţelepciunii acumulate prin experienţă. În superstiţiile lumii se spune că aduce noroc, avere, protecţie, are efecte calmante, echilibrează karma, întăreşte relaţiile de cuplu şi apără copiii.
În civilizaţia chinezească timpurie, perlele negre erau un simbol al înţelepciunii şi se credea că se formau în capul unui dragon. De îndată ce creşteau întru totul, ieşeau printre dinţii dragonului. Potrivit unei legende din China, pentru ca cineva să pună mâna pe perle, trebuia să ucidă această creatură înfricoşătoare. Nu întâmplător, chinezii aveau credinţa că aceste geme protejau împotriva dragonilor şi focului, şi denotau nu numai înţelepciune, ci şi demnitate, putere şi bogăţie.
În folclorul hinduşilor, perlele luau naştere din picături de rouă căzute noaptea în oceanul luminat de lună. Într-o legendă hindusă, Krishna sau Vishnu a cules cea dintâi perlă din adâncurile oceanului pentru a o dărui fiicei lui, Pandaia, în ziua nunţii ei, ca un simbol al dragostei, uniunii şi purităţii. De aici originează superstiţia indiana ca socrul mic să dea cadou în ziua nunţii nişte perle.
Japonezii credeau că perlele erau create din lacrimile unor făpturi mitice, precum sirenele, nimfele şi îngerii.
Pe de altă parte, potrivit unei legende persane, perlele apăreau atunci când un curcubeau atingea pământul după o furtună. Imperfecţiunile lor erau explicate ca fiind provocate de tunete şi fulgere.
Diamantul în legende, mituri şi superstiţii
Pentru grecii din antichitate, perlele erau lacrimile zeilor. Într-o superstiţie a lor, ele împiedicau fetele să plângă în ziua nunţii lor.
Egiptenii preţuiau atât de mult aceste pietre încât erau înmormântaţi împreună cu ele. Se spune că Cleopatra ar fi dizolvat o perlă din cerceii ei într-un pahar de vin sau oţet, pe care l-ar fi băut pentru a-i arăta lui Marcus Antonius că poate devora averile unei întregi naţiuni dintr-o singură înghiţitură!
În Tahiti, perlele nerge, extrem de rare, sunt corelate cu o legendă despre Oko, zeul păcii şi fertilităţii. Acesta ar fi coborât pe pământ pe un curcubeu pentru a dărui o scoică magică, numită Ufi, poporului polinezian. El ar fi dezvăluit frumoasa perlă neagră din Ufi şi ar fi oferit-o prinţesei Bora Bora ca un simbol al dragostei sale.
O altă legendă povesteşte cum luna plină se îmbăia în oceanul întunecat. Razele ei de lumină au atras scoicile la suprafaţă, ce au sclipit orbitor acoperite cu o rouă cerească. Cu timpul, picăturile de rouă au acoperit perlele negre cu nuanţe strălucitoare de albastru, verde, roz şi auriu.
În creştinism, perlele sunt un simbol al purităţii. Într-o poveste creştină timpurie, se zice că aceste geme sunt lacrimile lui Adam şi ale Evei atunci când au fost izgoniţi din rai. Se credea că cele albe izvorâseră din ochii Evei, iar cele negre din cei ai lui Adam. Întrucât bărbaţii îşi ţin mai bine sub control emoţiile decât femeile, Adam ar fi vărsat mai puţine lacrimi decât Eva, din acest motiv perlele negre fiind mai rare decât cele albe!
Argintul în simboluri şi superstiţii
În Evul Mediu, perlele erau considerate sacre de creştini datorită asocierii lor cu puritatea religioasă. Creştinii de la începuturi aveau credinţa că perlele ce acopereau Sfântul Graal îi făceau apa pură!
Conform Bibliei, Matei 13, 45-46, "Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un negustor care caută perle frumoase. Şi, când găseşte o perlă de mare preţ, se duce de vinde tot ce are şi-o cumpără."
Aceste pietre erau folosite în Anglia Victoriană ca bijuterii de doliu, deoarece simbolizau lacrimile.
Coranul menţionează perlele ca mari răsplăţi găsite în paradis, şi le consideră un simbol al perfecţiunii.
În numeroase culturi străvechi, perla semnifica luna şi era înzestrată cu proprietăţi magice. Din această conectare cu luna derivă simbolismul său ţinând de feminitate.
Potrivit lui Mircea Eliade, perla s-a "născut din apă," adică din Spirit, aşa că ea reprezintă la bază lumea spirituală manifestată în cea fizică.
Deşi reprezintă castitatea şi frumuseţea unei femei şi sunt preferate de multe mirese, asocierea perlelor cu lacrimile nu le recomandă adeseori pentru nunţi, pentru a nu vesti durere şi tristeţe în viitoarea căsnicie.
De altfel, într-o superstiţie occidentală, nu era de bun agur ca astfel de pietre să fie încorporate într-un inel de logodnă.
În acelaşi timp, se credea că astfel de geme conferă sănătate, viaţă lungă, prosperitate şi noroc celor care le poartă.
Unii oameni aveau convingerea că puteau fi folosite în poţiuni de dragoste.
Alte superstiţii consideră că ele avertizau asupra primejdiilor, se puneau în calea bolilor şi a morţii. Pe vremuri, erau învrednicite cu darul de a vindeca nebunia, a trata icterul, muşcăturile şerpilor şi ale insectelor.
Totodată, perlele erau văzute că un leac pentru depresia femeilor, poate şi pentru că atunci când le primeau drept cadou, le făceau fericite!
Considerate de unii un afrodisiac, conform unei superstiţii, dacă erau aşezate sub pernă, aveau capacitatea de a ajuta un cuplu la conceperea unui copil!
Cât valorează o perlă? | O poveste cu tâlc
În civilizaţia chinezească timpurie, perlele negre erau un simbol al înţelepciunii şi se credea că se formau în capul unui dragon. De îndată ce creşteau întru totul, ieşeau printre dinţii dragonului. Potrivit unei legende din China, pentru ca cineva să pună mâna pe perle, trebuia să ucidă această creatură înfricoşătoare. Nu întâmplător, chinezii aveau credinţa că aceste geme protejau împotriva dragonilor şi focului, şi denotau nu numai înţelepciune, ci şi demnitate, putere şi bogăţie.
În folclorul hinduşilor, perlele luau naştere din picături de rouă căzute noaptea în oceanul luminat de lună. Într-o legendă hindusă, Krishna sau Vishnu a cules cea dintâi perlă din adâncurile oceanului pentru a o dărui fiicei lui, Pandaia, în ziua nunţii ei, ca un simbol al dragostei, uniunii şi purităţii. De aici originează superstiţia indiana ca socrul mic să dea cadou în ziua nunţii nişte perle.
Japonezii credeau că perlele erau create din lacrimile unor făpturi mitice, precum sirenele, nimfele şi îngerii.
Pe de altă parte, potrivit unei legende persane, perlele apăreau atunci când un curcubeau atingea pământul după o furtună. Imperfecţiunile lor erau explicate ca fiind provocate de tunete şi fulgere.
Diamantul în legende, mituri şi superstiţii
Pentru grecii din antichitate, perlele erau lacrimile zeilor. Într-o superstiţie a lor, ele împiedicau fetele să plângă în ziua nunţii lor.
Egiptenii preţuiau atât de mult aceste pietre încât erau înmormântaţi împreună cu ele. Se spune că Cleopatra ar fi dizolvat o perlă din cerceii ei într-un pahar de vin sau oţet, pe care l-ar fi băut pentru a-i arăta lui Marcus Antonius că poate devora averile unei întregi naţiuni dintr-o singură înghiţitură!
În Tahiti, perlele nerge, extrem de rare, sunt corelate cu o legendă despre Oko, zeul păcii şi fertilităţii. Acesta ar fi coborât pe pământ pe un curcubeu pentru a dărui o scoică magică, numită Ufi, poporului polinezian. El ar fi dezvăluit frumoasa perlă neagră din Ufi şi ar fi oferit-o prinţesei Bora Bora ca un simbol al dragostei sale.
O altă legendă povesteşte cum luna plină se îmbăia în oceanul întunecat. Razele ei de lumină au atras scoicile la suprafaţă, ce au sclipit orbitor acoperite cu o rouă cerească. Cu timpul, picăturile de rouă au acoperit perlele negre cu nuanţe strălucitoare de albastru, verde, roz şi auriu.
În creştinism, perlele sunt un simbol al purităţii. Într-o poveste creştină timpurie, se zice că aceste geme sunt lacrimile lui Adam şi ale Evei atunci când au fost izgoniţi din rai. Se credea că cele albe izvorâseră din ochii Evei, iar cele negre din cei ai lui Adam. Întrucât bărbaţii îşi ţin mai bine sub control emoţiile decât femeile, Adam ar fi vărsat mai puţine lacrimi decât Eva, din acest motiv perlele negre fiind mai rare decât cele albe!
Argintul în simboluri şi superstiţii
În Evul Mediu, perlele erau considerate sacre de creştini datorită asocierii lor cu puritatea religioasă. Creştinii de la începuturi aveau credinţa că perlele ce acopereau Sfântul Graal îi făceau apa pură!
Conform Bibliei, Matei 13, 45-46, "Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un negustor care caută perle frumoase. Şi, când găseşte o perlă de mare preţ, se duce de vinde tot ce are şi-o cumpără."
Aceste pietre erau folosite în Anglia Victoriană ca bijuterii de doliu, deoarece simbolizau lacrimile.
Coranul menţionează perlele ca mari răsplăţi găsite în paradis, şi le consideră un simbol al perfecţiunii.
În numeroase culturi străvechi, perla semnifica luna şi era înzestrată cu proprietăţi magice. Din această conectare cu luna derivă simbolismul său ţinând de feminitate.
Potrivit lui Mircea Eliade, perla s-a "născut din apă," adică din Spirit, aşa că ea reprezintă la bază lumea spirituală manifestată în cea fizică.
Deşi reprezintă castitatea şi frumuseţea unei femei şi sunt preferate de multe mirese, asocierea perlelor cu lacrimile nu le recomandă adeseori pentru nunţi, pentru a nu vesti durere şi tristeţe în viitoarea căsnicie.
De altfel, într-o superstiţie occidentală, nu era de bun agur ca astfel de pietre să fie încorporate într-un inel de logodnă.
În acelaşi timp, se credea că astfel de geme conferă sănătate, viaţă lungă, prosperitate şi noroc celor care le poartă.
Unii oameni aveau convingerea că puteau fi folosite în poţiuni de dragoste.
Alte superstiţii consideră că ele avertizau asupra primejdiilor, se puneau în calea bolilor şi a morţii. Pe vremuri, erau învrednicite cu darul de a vindeca nebunia, a trata icterul, muşcăturile şerpilor şi ale insectelor.
Totodată, perlele erau văzute că un leac pentru depresia femeilor, poate şi pentru că atunci când le primeau drept cadou, le făceau fericite!
Considerate de unii un afrodisiac, conform unei superstiţii, dacă erau aşezate sub pernă, aveau capacitatea de a ajuta un cuplu la conceperea unui copil!
Cât valorează o perlă? | O poveste cu tâlc
Perlele în simboluri, legende şi superstiţii
Reviewed by Diana Popescu
on
iulie 31, 2016
Rating:
Niciun comentariu: