Copacul împlinirii dorinţelor - Poveste de Osho
Ai mare grijă ce-ţi doreşti, ce-ţi spui, ce gândeşti, pentru că s-ar putea să ţi se întâmple! Nu poţi şti niciodată când stai sub un copac al împlinirii dorinţelor, unul invizibil sau chiar unul din rai! Această poveste a lui Osho sugerează că cineva de Sus sau însăşi Viaţa este gata să ne transpună în realitate gândurile, rele ori bune. Chiar şi la nivel psihologic, atitudinea noastră pozitivă ori negativă faţă de noi şi soarta noastră ne rezervă întâmplări amare sau fericite (este vorba despre efectul psihologic Pygmalion şi cel al Golemului, despre care vă voi vorbi, cât de curând, în alte articole).
Potrivit hinduşilor, în rai există anumiţi copaci, numiţi "kalpavriksha," care au darul de a împlini dorinţele oamenilor. Nu trebuie să comanzi un ceai sau o cafea, nu ai nevoie să dai vreun telefon după un taxi sau o pizza. Stai, pur şi simplu, sub un copac al dorinţelor (şi arbori din aceştia sunt peste tot, oriunde, în paradis), îţi spui orice îţi doreşti şi, imediat, pe dată, dorinţa îţi devine realitate!
Există o poveste frumoasă despre un om care, din întâmplare, pe nemeritate, a ajuns în rai. Nu avea nici o idee despre unde ajunsese. Stătea sub un "kalpavriksha." Îi era tare foame! Călătorise o mulţime, în lungul şi în latul lumii şi, de aceea poate, nimerise, până la urmă, nu se ştie cum, în paradis.
Poveste de Osho: Viaţa nu are răbdare să-ţi aştepte mintea
El şi-a spus în sine, "Sunt înfometat, dar nu văd nici un hotel, vreun restaurant prin zonă. Nu zăresc nici ţipenie de om. Dar stomacul mă roade! Ah, dacă aş putea căpăta nişte mâncare..." Ca prin minune, de îndată, din neant, a apărut în faţa lui o femeie frumoasă aducând o grămadă de bucate şi dulciuri delicioase! Îi era atât de foame încât nu s-a mai întrebat cum şi de ce se petrecuse acest lucru...
Şi-a pus burta la cale şi, după o vreme, s-a simţit nemaipomenit de bine. Era, totuşi, obosit. Îşi dorea să se odihnească. Înainte de a aţipi, şi-a zis că somnul pe pământul tare, plin cu pietre, pe care se găsea, ar fi fost foarte inconfortabil şi i-ar fi prins bine o saltea. Deodată, fără să-şi creadă ochilor, s-a ivit iarăşi înaintea sa o femeie frumoasă alături de un pat pufos şi curat. Femeia l-a ajutat să se întindă în pat, dar el era atât de epuizat încât nu s-a gândit deloc de ce se întâmplase acel lucru...
După un timp, s-a trezit odihnit, învigorat. A reflectat: "Dumnezeule, nu este nimeni aici care mi-ar fi putut aduce hrană şi, deşi nu i-am spus nimănui că mi-e foame, ci doar m-am gândit la asta, am căpătat de mâncare." A privit apoi la patul confortabil, cugetând: "Cine l-o fi adus? Stăteam pur şi simplu pe jos şi m-am gândit ce bine ar fi să am un pat, o saltea! Se pare că sunt fantome prin preajmă!" Aceasta era o concluzie firească, întrucât nu îşi dădea seama că se află în rai, sub un "kalpavriksha," un copac al împlinirii dorinţelor.
Copacul dorinţelor | O poveste Zen
"Da, în mod sigur sunt stafii pe aici, Dumnezeule," a gândit iarăşi, şi, imediat au apărut în jurul său stafii, pentru că orice gândea... În clipa în care a zărit fantomele dansând fioroase în jurul lui, şi-a zis, "Dumnezeule, au să mă omoare!" Şi ele l-au ucis. Acel om nu a mai revenit niciodată în rai.
Sursă: Osho - “The Invitation”
Potrivit hinduşilor, în rai există anumiţi copaci, numiţi "kalpavriksha," care au darul de a împlini dorinţele oamenilor. Nu trebuie să comanzi un ceai sau o cafea, nu ai nevoie să dai vreun telefon după un taxi sau o pizza. Stai, pur şi simplu, sub un copac al dorinţelor (şi arbori din aceştia sunt peste tot, oriunde, în paradis), îţi spui orice îţi doreşti şi, imediat, pe dată, dorinţa îţi devine realitate!
Există o poveste frumoasă despre un om care, din întâmplare, pe nemeritate, a ajuns în rai. Nu avea nici o idee despre unde ajunsese. Stătea sub un "kalpavriksha." Îi era tare foame! Călătorise o mulţime, în lungul şi în latul lumii şi, de aceea poate, nimerise, până la urmă, nu se ştie cum, în paradis.
Poveste de Osho: Viaţa nu are răbdare să-ţi aştepte mintea
El şi-a spus în sine, "Sunt înfometat, dar nu văd nici un hotel, vreun restaurant prin zonă. Nu zăresc nici ţipenie de om. Dar stomacul mă roade! Ah, dacă aş putea căpăta nişte mâncare..." Ca prin minune, de îndată, din neant, a apărut în faţa lui o femeie frumoasă aducând o grămadă de bucate şi dulciuri delicioase! Îi era atât de foame încât nu s-a mai întrebat cum şi de ce se petrecuse acest lucru...
Şi-a pus burta la cale şi, după o vreme, s-a simţit nemaipomenit de bine. Era, totuşi, obosit. Îşi dorea să se odihnească. Înainte de a aţipi, şi-a zis că somnul pe pământul tare, plin cu pietre, pe care se găsea, ar fi fost foarte inconfortabil şi i-ar fi prins bine o saltea. Deodată, fără să-şi creadă ochilor, s-a ivit iarăşi înaintea sa o femeie frumoasă alături de un pat pufos şi curat. Femeia l-a ajutat să se întindă în pat, dar el era atât de epuizat încât nu s-a gândit deloc de ce se întâmplase acel lucru...
După un timp, s-a trezit odihnit, învigorat. A reflectat: "Dumnezeule, nu este nimeni aici care mi-ar fi putut aduce hrană şi, deşi nu i-am spus nimănui că mi-e foame, ci doar m-am gândit la asta, am căpătat de mâncare." A privit apoi la patul confortabil, cugetând: "Cine l-o fi adus? Stăteam pur şi simplu pe jos şi m-am gândit ce bine ar fi să am un pat, o saltea! Se pare că sunt fantome prin preajmă!" Aceasta era o concluzie firească, întrucât nu îşi dădea seama că se află în rai, sub un "kalpavriksha," un copac al împlinirii dorinţelor.
Copacul dorinţelor | O poveste Zen
"Da, în mod sigur sunt stafii pe aici, Dumnezeule," a gândit iarăşi, şi, imediat au apărut în jurul său stafii, pentru că orice gândea... În clipa în care a zărit fantomele dansând fioroase în jurul lui, şi-a zis, "Dumnezeule, au să mă omoare!" Şi ele l-au ucis. Acel om nu a mai revenit niciodată în rai.
Sursă: Osho - “The Invitation”
Copacul împlinirii dorinţelor - Poveste de Osho
Reviewed by Diana Popescu
on
august 29, 2016
Rating:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu