Ia mereu o umbrelă cu tine - O poveste despre credinţă

Un fermier şi familia lui treceau printr-o perioadă nemaipomenit de secetoasă.

Cu ocazia unui mic dejun frugal, fermierul şi-a adunat familia în jurul mesei din bucătărie şi s-au rugat cu toţii într-un glas, "Doamne, dă-ne ploaie degrabă, căci altfel nu o să avem cum să mai supravieţuim."

După rugăciune, bărbatul s-a ridicat de la masă şi a dat să iasă din casă.

"Tată, unde te duci?", l-a întrebat fiica lui de şase ani.

"Merg pe câmp, să văd ce a mai rămas din grânele noastre."

"Ia o umbrela cu tine," l-a sfătuit fetiţă.

"Nu fi prostuţă," i-a spus tatăl, "nu a mai plouat de luni întregi!"

"Ştiu, dar tocmai ne-am rugat să plouă! Nu crezi că Dumnezeu ne-a ascultat rugăciunea?"

Nu-l certa pe cel ce iubeşte | Poveste de Rumi 

Bărbatul s-a uitat la umbrela aflată chiar lângă uşa deschisă.

A privit apoi la cerul fără nici o urmă de nori.

S-a uitat la faţa inocentă a fetiţei sale.

Şi a auzit o voce vorbind în dânsul, "Este minunat să te rogi. Dar ar fi bine să crezi că rugăciunile pot fi împlinite. Trebuie să trăieşti ca şi cum ai fi sigur că miracolul mult aşteptat de tine se va petrece!"

Bărbatul a mers până la fiica sa, a sărutat-o pe frunte, şi a prins de mâner umbrela în vreme ce ieşea pe uşa, balansând-o în mână pe când se îndrepta către câmp.

Nu am cum să ştiu care sunt năzuinţele tale. Nu ştiu pentru ce anume te rogi. Nu ştiu dacă crezi ori nu că rugăciunile ţi se vor împlini...

Aş vrea să ştiu doar un lucru. Te porţi că şi cum rugăciunile tale vor fi ascultate, ca şi cum un miracol este pregătit pentru tine?

Ia mereu o umbrelă cu tine, chiar dacă norii năzuinţelor tale nu au apărut încă pe cer, chiar dacă ploaia împrospătătoare a visurilor tale nu a fost încă anunţată. Aceasta este adevărata credinţă.

Rugăciunile animalelor | O poveste despre menirea ta