Zodia şi constelaţia Scorpionului - Mit şi legendă

Constelaţia Scorpionului (Scorpius), asociată zodiei cu acelaşi nume, una din cele mai vechi cunoscute până acum, este amplasată în partea sudică a bolţii cereşti, în apropierea centrului Caii Lactee. Scorpius înglobează stelele Antares (sau Alpha Scorpii, cea mai strălucitoare), Shaula, Clusterul Fluturelui (Messier 6), Clusterul Ptolemeu (Messier 7), Laba Pisicii (NGC 6334), Nebuloasa Fluturelui (NGC 6302), Nebuloasa Război şi pace (NGC 6357). Se învecinează cu constelaţiile Ara, Corona Australis, Libra (Balanţă), Lupus, Norma, Ophiuchus şi Sagittarius (Săgetător).

În legendele greceşti, această constelaţie este identificată cu scorpionul care l-a ucis pe vănătorul mitic Orion. Orion corespunde unei constelaţii aflate în partea opusă a cerului, spunându-se că apune ori este pe cale să fugă de Scorpion pe când constelaţia acestuia se iveşte.

Potrivit mitului antic, fie întrucât Orion a încercat să o siluiască pe zeiţa Artemis, fie pentru că a ameninţat că va ucide toate animalele de pe pământ, Artemis (sau Gaia) a trimis un scorpion uriaş pentru a-l omorî. Scorpionul l-a înţepat pe Orion de călcai (marcat de steaua Rigel sau Orion Beta) şi i-a pus capăt zilelor. Într-o legendă egipteană, Orion l-ar fi atacat chiar pe zeul Osiris.

Femeia Scorpion - Prietenă, iubită, soţie şi mamă 

Din perspectiva mitologică, călcâiul semnifică acea parte a soarelui sau a lunii care atinge la apus pământul ori marea. Semangii, un grup etnic din peninsula Malaeziei, cred că la moarte sufletele părăsesc trupurile prin călcâi. Scorpionii şi şerpii muşcă adeseori acesta parte a piciorului. Călcâiul este văzut drept piatra de temelie a fiinţelor umane. Odată ce este afectat, un om poate să cadă la pământ. Aşadar, călcâiul poate fi considerat ca un loc de intrare a morţii şi unul de ieşire a sufletului.

Din cauza poziţiei sale cereşti, Scorpionul semnifică una din cele două "porţi"către Calea Lactee, cealaltă fiind constelaţia Orion.

Nişte scorpioni masculi, cunoscuţi şi ca Aqrabuamelu ori Girtablilu, apar în câteva mituri babiloniene, inclusiv în Enuma Elish şi Ghilgameş. În epopeea lui Ghilgameş, ei stau în afara porţilor zeului soarelui, Shamasa, de pe muntele Mashu, ce dau către Kurnugi, tărâmul întunericului. Scorpionii deschid porţile pentru Shamasa (soarele) pentru a călători în timpul zilei deasupra pământului, şi le închid după el atunci când se întoarce în lumea subpământeană odată cu noaptea. De asemeni, ei avertizează călătorii despre primejdiile ce îi pândesc dincolo de porţi.

Bărbatul Scorpion - Dragoste şi cucerire

În antichitatea grecească, constelaţia Scorpionului era cu mult mai intensă, mai strălucitoare şi consta din două părţi, una conţinând corpul şi acul acestuia, şi cealaltă cleştii lui. Cea de-a doua, era numită Chelae (cleşti). În secolul I i.Hr., romanii au interpretat Chelae ca fiind o constelaţie separată, Libra sau Balanţa.