Aflarea sinelui şi a lui Dumnezeu | Poveste cu tâlc

Cum putem să-l aflăm pe Dumnezeu altfel decât prin sine, prin noi înşine? 

De ce ne simţim câteodată rău cu noi înşine, întunecaţi în sinele nostru?

Pentru că ne lăsăm influenţaţi de lucruri mărunte, de egoism şi obişnuite, care aşează strat după strat de cenuşă peste lumina, strălucirea noastră interioară. Suntem fiinţe deschise către spiritualitate dar, poate că, adeseori, după ce simţim un licăr de divinitate în noi, avem o experienţă de viaţă relevantă, înaltă pe plan spiritual, sau tânjim după ceva mai presus de noi, ne lăsăm apoi purtaţi de valul treburilor cotidiene, ne concentrăm spre lucruri insignifiante, deschidem televizorul şi ne amorţim mintea, sufletul. Ne complacem într-o viaţă lipsită de sens.

Este Dumnezeu fericit? - Leszek Kolakovski

Sufletul, cea mai preţioasă parte din noi, trebuie să fie îngrijit, cultivat. Este asemeni unei bucăţi de cărbune, rece şi inutilă în delăsare, dar care prinde strălucire şi împrăştie căldură atunci când este aprinsă. Strălucirea este starea naturală a sufletului. Fiecare dintre noi posedă o frumuseţe, o măreţie interioară, şi are posibilitatea să trăiască întru spirit ori divinitate. Tot ce avem de făcut este să ne menţinem strălucirea sufletului, să întreţinem flacăra din el. Din când în când, este nevoie să ne curăţăm de cenuşa influenţelor negative, a nepăsării şi comodităţii din noi.

Aflarea sinelui 

Odată, un om s-a apropiat de un mare învăţător spiritual care l-a întrebat, "De ce ai venit la mine?"

"Pentru a-l afla pe Dumnezeu," a răspuns omul.

"Atunci ai bătut degeaba drumul până aici. Îţi pierzi timpul."

"De ce?"

"Pentru că Dumnezeu este pretutindeni."

"În cazul asta, spune-mi, învăţătorule, de ce ar fi trebuit să vin la tine?"

"Pentru a-ţi descoperi sinele, a te afla pe tine însuţi."

Vreau să îl văd pe Dumnezeu! | Poveste cu tâlc