Elixirul dragostei şi cel al morţii - Povestire de John Collier
"Elixirul dragostei şi cel al morţii," cu titlul original "The Chaser" ("Vănătorul"), este o povestire despre dorinţă, dragoste, manipulare şi obsesie, scrisă de John Collier (3 mai 1901 – 6 aprilie 1980), poet, prozator şi dramaturg american de origine britanică. Este o povestire nu atât despre dragostea faţă de altcineva, cât despre iubirea de sine. Dacă nu investeşti sentimental în partenerul tău de cuplu, dar te poţi gândi că dacă acesta nu te iubeşte până în pânzele albe, ar trebui să moară sau să fie transformat cu un elixir de dragoste într-o marionetă dedicată ţie întru totul, cu trup şi suflet, se mai poate numi acest lucru dragoste sau nu?
Alen Austen, la fel de nervos ca un pisoiaş, a urcat câteva trepte scârţâitoare pe o scară întunecată de pe stradă Pell, şi a privit îndelung holul sărăcăcios, înghesuit, înainte a de a găsi numele pe care îl căuta, scris obscur pe una din uşi.
A deschis uşa, aşa cum i se spusese să facă, şi s-a descoperit într-o odaie micuţă, care nu conţinea nici o altă mobilă în afară de o masă simplă de bucătărie, un fotoliu- balansoar şi un scaun obişnuit. Pe unul din pereţii de un galben închis, murdar, se găsea o pereche de etajere, pe care se aflau, poate, o duzină de sticle şi borcane.
Pe balansoar stătea un bătrân, citind un ziar. Fără să scoată vreo vorbă, Alan i-a întins carte de vizită care îi fusese dată. "Aşeza-te, domnule Austin," l-a invitat politicos bătrânul, "Mă bucur să te cunosc."
"Este adevărat," a întrebat precipitat Alen, "că ai un anumit elixir cu efecte întru totul extraordinare?"
"Dragul meu domn," i-a replicat bătrânul, "nu am un stoc foarte mare de preparate, nu mă ocup de laxative şi tuburi cu pasta de dinţi, dar intr-adevar, stocul meu este foarte variat. Cred că nimic din ceea ce vând nu are efecte ce pot fi descrrise ca fiind obişnuite."
"Ei bine, de fapt..." a început să rostească Alen.
"Asta, de exemplu," l-a întrerupt bătrânul, luând o sticlă de pe o etajeră. "Acesta este un lichid la fel de incolor ca şi apă, aproape fără gust, cu totul insesizabil în cafea, vin sau oricare altă băutură. Este, de asemenea, imperceptibil în orice metodă cunoscută la autopsie."
"Vrei să spui că este o otravă?" a exclamat Alen, îngrozit peste poate.
"Spune-i soluţie de mănuşi, dacă vrei," i-a zis cu indiferenţă bătrânul. "Poate chiar curăţă mănuşile. N-am încercat niciodată. Unii pot numi acest elixir o soluţie de curăţare a vieţii. Hmm! Vieţile trebuie să fie uneori curăţate."
"Nu vreau nimic de genul ăsta," i-a spus Alen.
"Probabil că este un lucru bun," a remarcat bătrânul. "Ştii care este preţul acestui elixir? Pentru o linguriţă, ceea ce este suficient, cer cinci mii de dolari. Cu nimic mai puţin. Nici măcar cu un penny."
"Sper că nu toate mixturile sunt la fel de scumpe," a zis, şovăielnic, Alen.
"Vai, nu," i-a replicat bătrânul. "De exemplu, preţul acestui elixir de dragoste nu este deloc exorbitant. Tinerii care au nevoie de un elixir al dragostei sunt gata să dea pentru el chiar şi cinci mii de dolari. În caz contrar, nu şi-ar dori o astfel de poţiune."
"Sunt bucuros să aflu asta," a respirat uşurat Alen.
"Văd lucrurile în acest fel," i-a explicat bătrânul. "Satisface un client cu un articol şi va veni înapoi când va avea nevoie de un altul. Chiar dacă este mai scump, va aduna bani pentru el dacă îi este necesar."
"Aşadar," a îndrăznit Alen, "Vinzi cu adevărat elixire de dragoste?"
"Dacă nu aş vinde aşa ceva," i-a spus bătrânul, ajungând la o altă sticlă de pe raft, "nu ţi-aş fi pomenit despre asta mai înainte. Numai cineva gata să facă o favoare deosebită poate să-şi permită să fie atât de discret ca mine."
Cum să iubeşti - Învăţăturile maestrului Zen Thich Nhat Hanh
"Şi.. aceste elixire," a îngăimat Alen, "nu sunt doar, numai... "
"Ah, nu," i-a răspuns bătrânul. "Efectele lor sunt permanente şi se fac simţite chiar şi în cele mai mici gesturi ale persoanei căreia îi sunt administrate. Ele sunt incluse. Ah, da, sunt incluse! Din plin, cu pregnanţă, pentru totdeauna!"
"Extraordinar!" a exclamat Alen, încercând să-şi asume o atitudine de detaşare ştiinţifică. "Cât de interesant!"
"Ia în considerare şi latura spirituală," a adăugat bătrânul.
"Ţin cont de ea, într-adevăr," a zis Alen.
"Elixirele acestea inlocuiesc," a precizat bătrânul, "indiferenţa cu devotamentul ori dispreţul cu adoraţia. Dă-i niţel din această poţiune unei tinere doamne! Gustul ei este impreceptibil în sucul de portocale, supă şi cocktailuri - şi oricât de fluşturatică şi frivolă ar fi ea, se va schimba întru totul. Nu îşi va mai dori nimic altceva decât singurătatea şi pe tine.Doar pe tine insuti."
"Îmi vine greu să cred asta," s-a confesat Alen. "Ea este înnebunită după petreceri!"
"Nu îi vor mai place deloc," i-a răspuns bătrânul. "Îi va frică de fetele drăguţe pe care le-ai putea întâlni in astfel de ocazii!"
"Va fi cu adevărat geloasă?" a strigat Alen, extaziat. "Pe mine?"
"Da, va vrea să fie totul pentru tine!"
"Ea este deja totul pentru mine. Atâta doar, că nu-i pasă de asta!"
Parabola Dragostei, Averii şi Succesului - Poveste cu tâlc
"Îi va păsa, după ce va înghiţi aceasă mixtură! Va ţine la tine din tot sufletul ei. Vei fi singura persoană esenţială din viaţă sa!"
"Minunat!" a strigat Alen.
"Va dori să ştie tot ce faci," a continuat bătrânul. "Tot ce ţi s-a întâmplat în timpul zilei. Va dori să ştie la ce te gândeşti, de ce zâmbeşti brusc, uneori, de ce arăţi câteodată întristat."
"Aceasta este dragostea!" a strigat din rărunchi Alen.
"Da," l-a aprobat bătrânul. "Câtă grijă va avea de tine! Nu te va lasă nicicând să oboseşti, să fii însetat, să sari peste mese. Dacă vei întârzia o oră, se va înfricoşa! Se va gândi că ai fost ucis sau prins în mreje de vreo sirenă."
"Mi-o pot imagina cu greu în această postură pe Diana!" a exclamat iarăşi Alen, copleşit de fericire.
"Nu va fi nevoie să-ţi mai foloseşti imaginaţia," i-a promis bătrânul. "Şi, apropo, întrucât există mereu sirene ispititoare, dacă vei călca greşit vreodată, nu va trebui să-ţi faci griji. În cele din urmă, ea te va ierta. Va fi terbil de rănită, desigur, dar până la urmă te va ierta."
"Asta nu se va întâmpla," a remarcat înflăcărat Alen.
"Desigur că nu," i-a ţinut hangul bătrânul. "Dar, dacă se va întâmpla, nu va fi nevoie să te frămânţi. Nu va divorţa niciodată de tine. Ah, nu! Şi, desigur, nu îţi va da nicicând cel mai mic motiv de îngrijorare."
"Şi cât costă," a întrebat Alen, "acest elixir minunat?"
"Nu este la fel de scump," i-a replicat bătrânul, "precum soluţia de curăţat manusi sau cea de curatat vieţi, cum o numesc uneori. Nu! Aceasta face cinci mii de dolari, cu nici un penny mai puţin. O persoană trebuie să fie mai vârstnică decât tine că să se implice într-un astfel de lucru. Ar trebui să ai strânşi o grămadă de bani pentru asta."
Întâlnirea mea cu o femeie din Neanderthal - Povestire de David Galef
"Iar elixirul dragostei?" a insistat Alen.
"Ah, acesta," a spus bătrânul, deschizând un sertar al mesei de bucătărie şi scoţând afară o fiolă micuţă, murdară. "Face numai un dolar."
"Nu pot să-ţi mărturisesc cât de recunoscător îţi sunt," a zis Alen, privind cum umplea fiola.
"Îmi place să-i îndatorez pe oameni," a spus bătrânul. "In acest fel, clienţii se întorc mai târziu, mai avuţi, şi vor lucruri tot mai scumpe. Poftim. Vei vedea că este foarte eficient."
"Mulţumesc încă o dată," i-a zis Alen. "La revedere."
"Au revoir," l-a salutat bătrânul.
Povestire de John Collier tradusă din limba engleză: Diana Popescu
Tu ce crezi? In valuta conştiinţei tale ce este mai de preţ? Elixirul mortii sau cel al dragostei?
Alen Austen, la fel de nervos ca un pisoiaş, a urcat câteva trepte scârţâitoare pe o scară întunecată de pe stradă Pell, şi a privit îndelung holul sărăcăcios, înghesuit, înainte a de a găsi numele pe care îl căuta, scris obscur pe una din uşi.
A deschis uşa, aşa cum i se spusese să facă, şi s-a descoperit într-o odaie micuţă, care nu conţinea nici o altă mobilă în afară de o masă simplă de bucătărie, un fotoliu- balansoar şi un scaun obişnuit. Pe unul din pereţii de un galben închis, murdar, se găsea o pereche de etajere, pe care se aflau, poate, o duzină de sticle şi borcane.
Pe balansoar stătea un bătrân, citind un ziar. Fără să scoată vreo vorbă, Alan i-a întins carte de vizită care îi fusese dată. "Aşeza-te, domnule Austin," l-a invitat politicos bătrânul, "Mă bucur să te cunosc."
"Este adevărat," a întrebat precipitat Alen, "că ai un anumit elixir cu efecte întru totul extraordinare?"
"Dragul meu domn," i-a replicat bătrânul, "nu am un stoc foarte mare de preparate, nu mă ocup de laxative şi tuburi cu pasta de dinţi, dar intr-adevar, stocul meu este foarte variat. Cred că nimic din ceea ce vând nu are efecte ce pot fi descrrise ca fiind obişnuite."
"Ei bine, de fapt..." a început să rostească Alen.
"Asta, de exemplu," l-a întrerupt bătrânul, luând o sticlă de pe o etajeră. "Acesta este un lichid la fel de incolor ca şi apă, aproape fără gust, cu totul insesizabil în cafea, vin sau oricare altă băutură. Este, de asemenea, imperceptibil în orice metodă cunoscută la autopsie."
"Vrei să spui că este o otravă?" a exclamat Alen, îngrozit peste poate.
"Spune-i soluţie de mănuşi, dacă vrei," i-a zis cu indiferenţă bătrânul. "Poate chiar curăţă mănuşile. N-am încercat niciodată. Unii pot numi acest elixir o soluţie de curăţare a vieţii. Hmm! Vieţile trebuie să fie uneori curăţate."
"Nu vreau nimic de genul ăsta," i-a spus Alen.
"Probabil că este un lucru bun," a remarcat bătrânul. "Ştii care este preţul acestui elixir? Pentru o linguriţă, ceea ce este suficient, cer cinci mii de dolari. Cu nimic mai puţin. Nici măcar cu un penny."
"Sper că nu toate mixturile sunt la fel de scumpe," a zis, şovăielnic, Alen.
"Vai, nu," i-a replicat bătrânul. "De exemplu, preţul acestui elixir de dragoste nu este deloc exorbitant. Tinerii care au nevoie de un elixir al dragostei sunt gata să dea pentru el chiar şi cinci mii de dolari. În caz contrar, nu şi-ar dori o astfel de poţiune."
"Sunt bucuros să aflu asta," a respirat uşurat Alen.
"Văd lucrurile în acest fel," i-a explicat bătrânul. "Satisface un client cu un articol şi va veni înapoi când va avea nevoie de un altul. Chiar dacă este mai scump, va aduna bani pentru el dacă îi este necesar."
"Aşadar," a îndrăznit Alen, "Vinzi cu adevărat elixire de dragoste?"
"Dacă nu aş vinde aşa ceva," i-a spus bătrânul, ajungând la o altă sticlă de pe raft, "nu ţi-aş fi pomenit despre asta mai înainte. Numai cineva gata să facă o favoare deosebită poate să-şi permită să fie atât de discret ca mine."
Cum să iubeşti - Învăţăturile maestrului Zen Thich Nhat Hanh
"Şi.. aceste elixire," a îngăimat Alen, "nu sunt doar, numai... "
"Ah, nu," i-a răspuns bătrânul. "Efectele lor sunt permanente şi se fac simţite chiar şi în cele mai mici gesturi ale persoanei căreia îi sunt administrate. Ele sunt incluse. Ah, da, sunt incluse! Din plin, cu pregnanţă, pentru totdeauna!"
"Extraordinar!" a exclamat Alen, încercând să-şi asume o atitudine de detaşare ştiinţifică. "Cât de interesant!"
"Ia în considerare şi latura spirituală," a adăugat bătrânul.
"Ţin cont de ea, într-adevăr," a zis Alen.
"Elixirele acestea inlocuiesc," a precizat bătrânul, "indiferenţa cu devotamentul ori dispreţul cu adoraţia. Dă-i niţel din această poţiune unei tinere doamne! Gustul ei este impreceptibil în sucul de portocale, supă şi cocktailuri - şi oricât de fluşturatică şi frivolă ar fi ea, se va schimba întru totul. Nu îşi va mai dori nimic altceva decât singurătatea şi pe tine.Doar pe tine insuti."
"Îmi vine greu să cred asta," s-a confesat Alen. "Ea este înnebunită după petreceri!"
"Nu îi vor mai place deloc," i-a răspuns bătrânul. "Îi va frică de fetele drăguţe pe care le-ai putea întâlni in astfel de ocazii!"
"Va fi cu adevărat geloasă?" a strigat Alen, extaziat. "Pe mine?"
"Da, va vrea să fie totul pentru tine!"
"Ea este deja totul pentru mine. Atâta doar, că nu-i pasă de asta!"
Parabola Dragostei, Averii şi Succesului - Poveste cu tâlc
"Îi va păsa, după ce va înghiţi aceasă mixtură! Va ţine la tine din tot sufletul ei. Vei fi singura persoană esenţială din viaţă sa!"
"Minunat!" a strigat Alen.
"Va dori să ştie tot ce faci," a continuat bătrânul. "Tot ce ţi s-a întâmplat în timpul zilei. Va dori să ştie la ce te gândeşti, de ce zâmbeşti brusc, uneori, de ce arăţi câteodată întristat."
"Aceasta este dragostea!" a strigat din rărunchi Alen.
"Da," l-a aprobat bătrânul. "Câtă grijă va avea de tine! Nu te va lasă nicicând să oboseşti, să fii însetat, să sari peste mese. Dacă vei întârzia o oră, se va înfricoşa! Se va gândi că ai fost ucis sau prins în mreje de vreo sirenă."
"Mi-o pot imagina cu greu în această postură pe Diana!" a exclamat iarăşi Alen, copleşit de fericire.
"Nu va fi nevoie să-ţi mai foloseşti imaginaţia," i-a promis bătrânul. "Şi, apropo, întrucât există mereu sirene ispititoare, dacă vei călca greşit vreodată, nu va trebui să-ţi faci griji. În cele din urmă, ea te va ierta. Va fi terbil de rănită, desigur, dar până la urmă te va ierta."
"Asta nu se va întâmpla," a remarcat înflăcărat Alen.
"Desigur că nu," i-a ţinut hangul bătrânul. "Dar, dacă se va întâmpla, nu va fi nevoie să te frămânţi. Nu va divorţa niciodată de tine. Ah, nu! Şi, desigur, nu îţi va da nicicând cel mai mic motiv de îngrijorare."
"Şi cât costă," a întrebat Alen, "acest elixir minunat?"
"Nu este la fel de scump," i-a replicat bătrânul, "precum soluţia de curăţat manusi sau cea de curatat vieţi, cum o numesc uneori. Nu! Aceasta face cinci mii de dolari, cu nici un penny mai puţin. O persoană trebuie să fie mai vârstnică decât tine că să se implice într-un astfel de lucru. Ar trebui să ai strânşi o grămadă de bani pentru asta."
Întâlnirea mea cu o femeie din Neanderthal - Povestire de David Galef
"Iar elixirul dragostei?" a insistat Alen.
"Ah, acesta," a spus bătrânul, deschizând un sertar al mesei de bucătărie şi scoţând afară o fiolă micuţă, murdară. "Face numai un dolar."
"Nu pot să-ţi mărturisesc cât de recunoscător îţi sunt," a zis Alen, privind cum umplea fiola.
"Îmi place să-i îndatorez pe oameni," a spus bătrânul. "In acest fel, clienţii se întorc mai târziu, mai avuţi, şi vor lucruri tot mai scumpe. Poftim. Vei vedea că este foarte eficient."
"Mulţumesc încă o dată," i-a zis Alen. "La revedere."
"Au revoir," l-a salutat bătrânul.
Povestire de John Collier tradusă din limba engleză: Diana Popescu
Tu ce crezi? In valuta conştiinţei tale ce este mai de preţ? Elixirul mortii sau cel al dragostei?
Elixirul dragostei şi cel al morţii - Povestire de John Collier
Reviewed by Diana Popescu
on
septembrie 18, 2016
Rating:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu