Chiuveta însângerată - Poveste de Halloween

Această poveste cu fantome de Halloween a fost extrasă din cartea "Spooky Montana: Tales of Hauntings, Strange Happenings and Other Local Lore" ("Montana fantomatică: Poveşti despre bântuiri, întâmplări stranii şi alte legende locale"), de S. E. Schlosser.

Mă enerva nemaipomenit de mult faptul că una din toaletele din căminul nostru studenţesc era mereu încuiată. Mai ales că acest lucru era legat de o legendă urbană. Îţi dai seama ce absurditate! O legendă urbană! Potrivit poveştii, cu mulţi, mulţi ani în urmă, un tip oarecare, care se făcuse criţă într-un bar din centru, intrase în baia de la etajul patru. Se pare că se lovise cu capul de chiuvetă pe când căzuse ameţit de aburii alcoolului şi sângele său se împrăştiase peste ea, zăcând apoi inconştient, cu o hemoragie lentă ce îl storsese de viaţă.
Moartea lui a fost considerată un "accident regretabil" de conducerea facultăţii şi oamenii din oraş. Acesta nu era însă un motiv pentru că toaleta să rămână închisă timp de decenii! Nu dădeam doi bani pe aşa-zisă chiuvetă însângerată. Era doar o legendă urbană ţesută în jurul unei uşi zăvorâte de atâta vreme.

"M-am săturat să împart baia cu tipi dezgustători ca voi!" am bombănit către colegul meu de camera. "Am să merg la cea de la etajul patru."

Legenda lui Bloody Mary | Poveste de Halloween 

Colegul meu şi-a holbat ochii, înfricoşat: "Nu ştii că toaletă aia este bântuită?" a exclamat el. "Petele de sânge de pe chiuvetă sunt la fel de proaspete ca atunci când s-a petrecut incidentul din anii '60 şi, câteodată, pot fi auzite gemetele bietului băiat care şi-a dat duhul pe podeaua băii!"

"Nu eşti decât o babă superstiţioasă," am replicat cu răceală. "Bunica mea locuieşte într-un castel bântuit din Scoţia despre care circulă poveşti cu fantome care ţi-ar face părul măciucă. Ar râde de mine în hohote dacă ar auzi că nu am folosit o toaletă perfectă din cauza câtorva pete de sânge. Pe lângă asta, cei de la întreţinere mi-au spus că toaleta a fost închisă în decursul ultimei renovări a clădirii. Nu-i nici o scofală!"

"O să-ţi pară rău," mi-a zis colegul meu cu o voce sumbră. L-am ignorat. Era supărat doar pentru că îl inclusesem în gloata de nătărăi care făceau varză baia de la etajul nostru. Crezi că-i putea convinge cineva să-şi adune de pe jos ţoalele murdare şi să cureţe chiuveta măcar o dată pe săptămână?

Când, destul de târziu, căminul s-a cufundat în liniştea nopţii, m-am furişat către baia de la etajul patru cu o bucată de sârmă cumpărată de la un magazin din centru. Fratele meu mai mic şi cu mine deveniserăm experţi de-a lungul anilor în deschiderea uşilor încuiate, întrucât mama noastră avea obiceiul prost de a uita înăuntru cheile de la casă sau de la maşină o dată pe săptămâna. Înzestrat cu atâta experienţă, butucul uşii de la toaletă nu avea cum să-mi facă probleme.

Dansul cu diavolul | O poveste de Halloween

Baia de la etajul patru era de modă veche şi conţinea un aer stătut, rânced. În colţuri era plină de praf şi o pânză enormă de păianjen atârna de tavan. Nu am auzit nici gemete, nici paşi misterioşi. Am inspectat cu grijă chiuveta, pereţii şi podeaua. În afară de o pată portocalie decolorată de pe chiuvetă nu era nimic care să aducă a sânge nicăieri. Ha! Doar atât rămăsese din legenda urbană! Probabil că ceva din apă provocase decolorarea în decursul timpului. Am probat un robinet, fiind sigur că echipa de întreţinere întrerupsese de multă vreme apa. Spre surpriză mea, un jet a ţâşnit pe dată. Am zâmbit. Bine, bine. De când eram înăuntru, temperatura aerului scăzuse pe nesimţite cu şapte grade, dacă nu mai mult şi, la un moment dat, nasul mi-a fost izbit de un miros puternic, înţepător de sânge proaspăt. O secundă mai târziu, am văzut că chiuveta era împroşcată cu sânge!





Sângele de un roşu strălucitor era peste tot, pe porţelan, pe pereţi, dând pe dinafară din chiuvetă şi, plutind deasupra acesteia, cu picioarele înălţate cam 15 centimetri dincolo de podea, am zărit forma luminiscentă a unui băiat de vârsta facultăţii, purtând haine demodate, în stilul anilor '60. Fruntea sa era marcată de o gaură îngrozitoare, iar sângele ce izvora din ea i se scurgea peste faţă. În timp ce îl contemplam înmărmurit, înspăimântat şi paralizat de teroare, el s-a întors spre mine şi m-a fixat cu privirea. Apoi, a întins către mine o mână însângerată. Ochii săi erau scăldaţi în disperare, implorând pentru ajutor, şi am auzit un geamăt slab venind dintre buzele lui pătate de sânge. Sunetul ăsta mi-a ridicat fiecare fir de păr de pe trup şi mi-a furnicat pielea într-o groază rece, copleşitoare. Am dat înapoi terorizat, cu picioarele târşâindu-se, împiedicându-mi-se în strădania de a ieşi afară, în vreme ce ochii mi-au rămas îndreptaţi spre stafie, către chiuveta însângerată. Apoi, avântul luat de picioarele mele m-a purtat dincolo de uşă, care s-a trântit imediat în faţa mea, iar mirosul fierbinte, usturător de sânge proaspăt m-a urmărit pe holuri şi în jos, pe scări, până acand am ajuns în aerul răcoros de toamnă, inspirându-l adânc. Genunchii îmi tremurau atât de tare încât m-am prăbuşit pe cel mai apropiat loc acoperit de iarbă, cu inima tresăltând. Ah, Doamne! Fantoma era reală! Nu-i de mirare că baia fusese închisă!

Legenda lui Chucky, păpuşa blestemată | Poveste adevărată de Halloween

Am stat întins pe iarbă mult timp, fără să ţin seama de temperatura scăzută. Era o răceală naturală, firească, şi nu ciudată precum cea care mă cuprinsese în toaletă. Am inspirat şi expirat profund de mai multe ori, privind stelele de deasupra mea, strălucitoare în ciuda luminii pătrunzătoare din campus.

M-am liniştit urmărind întinderea uriaşă, limpede a cerului. Nu mă simţeam totuşi în apele mele la gândul de a mă întoarce în clădirea bântuită. M-am cutremurat încă o dată, din cap până în picioare. Ah, ce-ar mai râde bunica mea văzând cum nepotul ei era prea speriat pentru a reveni în căminul bântuit. Imaginea din minte cu bunica m-a făcut să mă ridic iarăşi pe picioare şi să urc pe scări până în camera mea. Nu mi-a păsat însă ce ar crede bunica sau oricine altcineva despre mine. Nu m-am mai dus niciodată la toaleta de la etajul patru. O singură dată mi-a fost îndeajuns!