Mama cu un singur ochi - Poveste cu tâlc

În această poveste cu tâlc este vorba despre mizeriile mici sau mari pe care le provocăm mamei noastre voit sau nevoit, despre ruşinea sau jena care ne cuprinde când aceasta ajunge în cercul prietenilor noştri, mai ales în adolescenţă, dar şi despre faptul că adeseori nu conştientizăm cât de mare a fost contribuţia sa în creşterea, dezvoltarea, împlinirea noastră.

Mama mea avea un singur ochi. Când am crescut, am urât-o pentru asta. Am urât atenţia oribilă care mi se acorda la şcoală din acest motiv. I-am urât pe ceilalţi copiii, care se holbau la mine şi mă priveau parcă cu dezgust. Mama mea îşi luase două joburi pentru a putea face faţă nevoilor familiei, însă eu eram ruşinată de ea şi nu voiam să fiu văzută împreună cu ea.

Mama în aforisme, citate, maxime

De fiecare dată când mama venea la şcoală, îmi doream să dispară de pe faţa pământului. Simţeam o ura năvalnică faţă de femeia care îmi dăduse naştere şi din cauza căreia ajungeam câteodată obiectul batjocurii colegilor. Într-un moment de mânie fierbinte, i-am spus mamei că voiam să moară. Nu mi-a păsat deloc de efectele cuvintelor mele, de ceea ce simţea ea.

Pe măsură ce am înaintat în vârstă, am făcut tot ce mi-a stat în putere să mă distanţez de mama mea. Am studiat din greu, fără să mă dau înapoi de la vreun efort, şi am reuşit să primesc un loc de muncă în străinătate, astfel încât să nu fiu nevoită să o mai întâlnesc. M-am căsătorit şi mi-am creat propria familie. Am devenit tot mai absorbită de munca şi familia mea, străduindu-mă să le asigur copiilor mei o viaţă fericită, îmbelşugată. Nu m-am mai gândit deloc la mama mea.

Într-o zi, mama m-a vizitat din senin. Faţa ei cu un singur ochi mi-a speriat copiii şi i-a făcut să plângă. Eram supărată pe ea pentru că îşi făcuse apariţia neanunţată şi i-am interzis să mai vină în casa mea şi la noua mea familie. Am strigat, am urlat, iar mama şi-a cerut iertat muţeşte, şi a plecat fără să mai spună vreun cuvânt.

O invitaţie la o reuniune cu colegii mei de liceu m-a adus înapoi în oraşul meu natal după zeci de ani. Nu m-am putut opri să nu trec cu maşina pe lângă casa mea din copilărie şi să nu mă opresc acolo. Vecinii mi-au spus că mama mea murise de câtăva vreme şi îmi lăsase o scrisoare:

Scrisoare către Mama mea

"Draga mea fată,

Încep prin a-ţi cere scuze că te-am vizitat neanunţată şi ţi-am speriat copilaşii frumoşi. Regret nespus de mult că te-am făcut de ruşine şi ai fost umilită din cauza mea in copilărie şi în adolescenţă.

Am aflat că te poţi întoarce în oraş pentru reuniunea de la liceu. Nu voi mai fi poate aici când vei sosi, şi cred că trebuie să-ţi mărturisesc despre un lucru care s-a petrecut când erai foarte mică. Vezi tu, draga mea, ai avut un accident în care ţi-ai pierdut un ochi. Am fost distrusă la gândul că iubita mea fetiţă va avea toată viaţă un singur ochi. Am vrut să vezi frumuseţea lumii în toată splendoarea sa, aşa că ţi-am dat un ochi de al meu.

Draga mea, te-am iubit şi te voi iubi întotdeauna, din adâncul inimii mele. Nu am regretat nicicând decizia de a-ţi da ochiul meu şi mă simt fericită că am fost capabilă astfel să-ţi dăruiesc capacitatea de a te bucura întru totul de viaţă.

Mama ta care te iubeşte, .................."

Dragoste oarbă | O poveste cu tâlc