Tradiţia castravetelui murat din bradul de Crăciun

Într-o tradiţie ciudată, chiar trăznită, americanii obişnuiesc să-şi împodobească bradul de Crăciun, pe lângă alte ornamente, cu unul de sticlă având forma şi culoarea unui castravete murat!

Aceasta este, de obicei, ultima podoabă prinsă pe ramurile bradului şi, primul copil care o găseşte în dimineaţa de Crăciun, pitită bine în pomul verde, are privilegiul de a deschide cel dintâi ambalaje cadourilor aduse peste noapte de Santa Claus (Moş Crăciun), a primi un dar în plus faţă de ceilalţi sau a fi binecuvântat, se spune, cu mult noroc în anul ce vine.

Poate şi mai straniu este că nu se ştie cu certutudine cum a apărut această tradiţie. Există nişte ipoteze, însă acestea par să fie fanteziste, contrazise de realitate.

Ornamentul asemeni unui castravete murat poartă numele german de "die Weihnachtsgure," şi unii sunt de părere că este un vechi simbol din Germania, care adaugă o notă de legendă şi umor sărbătorii şi bradului de Crăciun. Culmea este că nemţii nu au auzit nicicând de castravetele de Crăciun!

Crăciunul în America - Tradiţii şi obiceiuri

Potrivit unei legende răspândite în America, un emigrant din Bavaria ajuns pe aceste meleaguri, purtând numele de John Lower, s-a îmbolnăvit grav pe când fusese luat prizonier în localitatea Andersonville, din statul Georgia, timpul războiului civil. Atunci când i s-a părut că era în pragul morţii, a cerut să i se dea un castravete murat, iar un gardian milos i-a îndeplinit dorinţa. Se spune că, după ce l-a îmbucat, s-a refăcut ca prin minune, văzând cu ochii şi, după ce a revenit acasă, a iniţiat tradiţia de a se pune în brad un ornament aducând cu un castravete murat, în semn de recunoştiinţă pentru însănătoşirea sa miraculoasă. Se crede că oricine aşează o astfel de podoabă printre crengile pomului de Crăciun se bucură de un noroc la fel de mare ca şi John Lower!

O inadvertenţă din această legendă constă în faptul că ornamentele germane din sticlă pentru Crăciun au devenit populare în Statele Unite ale Americii abia în jurul anilor 1880, la 15 ani după războiul civil, când au început să fie importate pe aceste tărâmuri de către F. W. Woolworth.

O altă teorie este asociată cu localitatea Berrien Spring, Michigan, autoproclamata capitală a castravetelui murat de Crăciun. Potrivit localnicilor de aici, totul a început în Evul Mediu, în Spania, când un hangiu crud şi lacom a omorât doi băieţi care învăţau într-un oraş departe de căminul lor, plecaţi spre casă cu ocazia vacanţei de Crăciun, apoi i-a ciopârtit şi i-a pus într-un butoi cu saramură. Sfântul Nicolae a trecut apoi pe la casa măcelarului şi i-a înviat pe copii lovind cu bastonul său în butoiul cu saramură (o versiune franceză a acestei legende o poţi găsi aici: Père Fouettard, tovarăşul Sfântului Nicolae în Franţa).

Oricare ar fi provenienţa sa, această tradiţie are o parte bune, adaugă un plus de savoare Crăciunului, îndemnându-i pe copii să nu se repeadă direct spre cadouri, ci să descopere frumuseţea bradului împodobit pe când se străduiesc să găsească mult râvnitul castravete murat!

Ei, ce zici, îţi pui şi tu anul ăsta un ornament de acest fel în bradul de Crăciun?