Floarea de lotus: Simbol şi semnificaţie
Floarea de lotus, un simbol respectat şi venerat în Egiptul antic, în Buddhism şi Hinduism, poartă în toate aceste trei culturi semnificaţia frumuseţii, purităţii, renaşterii, înnoirii, transformării şi evoluţiei spirituale.
În Egiptul antic creşteau două feluri de lotus, cel alb (Nymphaea lotus) şi cel albastru (Nymphaea cerulea), un al treilea tip, cel roz (Nelumbo nuciferă) fiind introdus mai târziu aici din Persia. Toate cele trei feluri de lotus au fost înfăţişate în arta egipteană (cel roz fiind perpetuat în cea greacă), însă lotusul sacru albastru a fost reprezentat cel mai pregnant în hieroglife. Simbolismul egiptean al florii de lotus este asociat strâns cu faptul că seara se închide şi se scufundă sub apă, revenind şi înflorind dimineaţa la suprafaţă apei. Din această cauză, lotusul a devenit un simbol al soarelui, ce ieşea la iveală din haosul întunericului în fiecare dimineaţă. În Hermopolis, se credea că există o floare uriaşă de lotus ivită cea dintâi din apele primordiale ale lui Nun şi din care se născuse soarele.
Lotusul albastru al Nilului înflorea graţie radicinilor sale înfipte în nămolul de pe fund şi a apelor fluviului, şi îşi înălţa petalele delicate către cer. În ciuda originii sale murdare, avea flori de o frumuseţe extraordinară şi un parfum extrem de plăcut. Era, în acest fel, asociat cu elementele apei, pământului şi aerului şi, în plus, cu aspiraţia către lumea înaltă a spiritului.
Legendele şi miturile florilor
Ca şi simbol al renaşterii, lotusul era corelat îndeaproape cu înmormântările şi cultul lui Osiris. Cei patru fii ai zeului Horus erau descrişi stând pe un lotus în faţa lui Osiris. Cartea egipteană a morţilor menţionează despre "transformarea sinelui într-un lotus," împlinindu-se astfel făgăduinţa învierii. În picturile din mormintele egiptene, floarea de lotus este mirosită atât de decedat, cât şi de rudele acestuia, într-un gest ce asigură renaşterea simbolică a celui mort în viaţa de apoi. Pe plan politic, lotusul a fost o emblemă a Egiptului Superior, la fel cum papirusul a fost unul al Egiptului Inferior.
Lotusul buddhist este înfăţişat în trei stadii: bobocul unei flori, o floare deschisă şi o teacă plină cu seminţe. Cele trei etape reprezintă conceptele buddhiste despre trecut, prezent şi viitor. Faptul că lotusul creşte în tulpini suspendate deasupra apei a fost totodată utilizat ca un simbol al înălţării deasupra suferinţelor lumii prin Calea Inoptita. Se spune că aşa cum această plantă îşi începe viaţa în mâl şi se ridică apoi deasupra apei pentru a înflori, la fel oamenii pot să se înalţe deasupra necazurilor şi să ajungă la iluminare. Într-o legendă din Buddhism, florile de lotus au apărut în urmele paşilor lui Gautama Buddha în vremea ce străbătea pământul.
În Buddhism, floarea de lotus semnifică transformarea, puritatea, purificarea minţii şi trupului şi evoluţia, deşteptarea spirituală. Nu întâmplător, în numeroase temple, Buddha sau Bodhisattva este înfăţişat aşezat pe un lotus. Una din sutrele cele mai importante din această religie este cea a lotusului. Unii buddhişti se aşează în postura yoga a lotusului pentru a câştiga pacea interioară şi a medita.
Ochii lui Buddha: Simbol şi semnificaţie
Fiecare culoare a florii de lotus are o semnificaţie aparte în Buddhism. Astfel, cea albastră este asociată cu victoria spiritului asupra înţelepciunii, inteligenţei şi cunoaşterii. În arta buddhistă, adeseori o floare albastră de lotus este parţial deschisă, fără a-şi dezvălui centrul. Cea albă simbolizează Bodhi (starea de deşteptare), şi reprezintă puritatea mentală şi perfecţiunea spirituală, precum şi "pântecul" lumii. Cea violetă este un simbol al căii nobile înoptite, unul din principiile esenţiale ale lui Buddha. Cea roz este considerată a semnifica floarea supremă de lotus, adevăratul lotus al lui Buddha. Cea roşie este corelată cu inima, cu dragostea şi compasiunea.
Lotusul a fost consacrat drept unul din simbolurile oficiale ale Japoniei după ce Buddhismul a ajuns să fie o religie recunoscută în această ţară. Înainte de asta, a fost, totuşi, un simbol al renaşterii şi reînnoirii în Shintoismul japonez.
În Hinduism, lotusul, cunoascut sub numele de "padma," este un simbol al zeilor Vishnu şi Brahma, ambele divinităţi fiind înfăţişate adeseori ţinând flori de lotus. De asemeni, este o emblemă a consoartei lui Vishnu, Lakshmi, o zeiţă a averii spirituale şi materiale. O floare de lotus deschizându-se poartă semnificaţia naşterii şi este frecvent atribuită deşteptării ori renaşterii spirituale în iconografia hinduistă.
Şi în această credinţă, ridicarea florii de lotus dincolo de suprafaţa apei simbolizează transcendenţa, abilitatea oamenilor de a înfrânge obstacolele în calea spre progresul spiritual. Pe de altă parte, stratul ceros de pe frunzele acestei plante, pe care picăturile de apă nu aderă ci se curg, reprezintă fiinţa umană care renunţă la toate ataşamentele lumeşti şi nu este maculată de lucrurile pământeşti.
De asemeni, în Hinduism, lotusul simbolizează fertilitatea şi viaţa care îşi extrag puterea din apele primordiale. Lotusul, şi zeiţa Sri-Laksmi prin asociere, denotă înflorirea deplină vieţii organice. La nivel macrocosmic, lotusul poate fi considerat un simbol al întregii lumi create. El a crescut din buricul zeului Vishnu, pe el fiind aşezat Brahma, demiurgul, marcând începutul unei noi creaţii cosmice. Lotusul lui Vishnu este simbolul purităţii şi ilustrează deschiderea, dezvăluirea creaţiei, este adevărul (Sathva), elementul din care se ivesc regulile de comportament (Dharma) şi cunoaşterea (Jnana).
Surse:
- Gay Robins: Women in Ancient Egypt
- Robert Armour: Gods and Myths of Ancient Egypt
- Rosemary Clark: The Sacred Tradition în Ancient Egypt: The Esoteric Wisdom Revealed
- Micah Lee Issitt, Carlyn Main: Hidden Religion: The Greatest Mysteries and Symbols of the World's Religious Faiths
- Anne Geldart: Buddhism
- Sue Penney: Buddhism
- David Kinsley: Hindu Goddesses: Visions of the Divine Feminine în the Hindu Religious Tradition
Semnificaţia florii de lotus în Egiptul antic
În Egiptul antic creşteau două feluri de lotus, cel alb (Nymphaea lotus) şi cel albastru (Nymphaea cerulea), un al treilea tip, cel roz (Nelumbo nuciferă) fiind introdus mai târziu aici din Persia. Toate cele trei feluri de lotus au fost înfăţişate în arta egipteană (cel roz fiind perpetuat în cea greacă), însă lotusul sacru albastru a fost reprezentat cel mai pregnant în hieroglife. Simbolismul egiptean al florii de lotus este asociat strâns cu faptul că seara se închide şi se scufundă sub apă, revenind şi înflorind dimineaţa la suprafaţă apei. Din această cauză, lotusul a devenit un simbol al soarelui, ce ieşea la iveală din haosul întunericului în fiecare dimineaţă. În Hermopolis, se credea că există o floare uriaşă de lotus ivită cea dintâi din apele primordiale ale lui Nun şi din care se născuse soarele.
Lotusul albastru al Nilului înflorea graţie radicinilor sale înfipte în nămolul de pe fund şi a apelor fluviului, şi îşi înălţa petalele delicate către cer. În ciuda originii sale murdare, avea flori de o frumuseţe extraordinară şi un parfum extrem de plăcut. Era, în acest fel, asociat cu elementele apei, pământului şi aerului şi, în plus, cu aspiraţia către lumea înaltă a spiritului.
Legendele şi miturile florilor
Ca şi simbol al renaşterii, lotusul era corelat îndeaproape cu înmormântările şi cultul lui Osiris. Cei patru fii ai zeului Horus erau descrişi stând pe un lotus în faţa lui Osiris. Cartea egipteană a morţilor menţionează despre "transformarea sinelui într-un lotus," împlinindu-se astfel făgăduinţa învierii. În picturile din mormintele egiptene, floarea de lotus este mirosită atât de decedat, cât şi de rudele acestuia, într-un gest ce asigură renaşterea simbolică a celui mort în viaţa de apoi. Pe plan politic, lotusul a fost o emblemă a Egiptului Superior, la fel cum papirusul a fost unul al Egiptului Inferior.
Semnificaţia florii de lotus în Buddhism
Lotusul buddhist este înfăţişat în trei stadii: bobocul unei flori, o floare deschisă şi o teacă plină cu seminţe. Cele trei etape reprezintă conceptele buddhiste despre trecut, prezent şi viitor. Faptul că lotusul creşte în tulpini suspendate deasupra apei a fost totodată utilizat ca un simbol al înălţării deasupra suferinţelor lumii prin Calea Inoptita. Se spune că aşa cum această plantă îşi începe viaţa în mâl şi se ridică apoi deasupra apei pentru a înflori, la fel oamenii pot să se înalţe deasupra necazurilor şi să ajungă la iluminare. Într-o legendă din Buddhism, florile de lotus au apărut în urmele paşilor lui Gautama Buddha în vremea ce străbătea pământul.
În Buddhism, floarea de lotus semnifică transformarea, puritatea, purificarea minţii şi trupului şi evoluţia, deşteptarea spirituală. Nu întâmplător, în numeroase temple, Buddha sau Bodhisattva este înfăţişat aşezat pe un lotus. Una din sutrele cele mai importante din această religie este cea a lotusului. Unii buddhişti se aşează în postura yoga a lotusului pentru a câştiga pacea interioară şi a medita.
Ochii lui Buddha: Simbol şi semnificaţie
Fiecare culoare a florii de lotus are o semnificaţie aparte în Buddhism. Astfel, cea albastră este asociată cu victoria spiritului asupra înţelepciunii, inteligenţei şi cunoaşterii. În arta buddhistă, adeseori o floare albastră de lotus este parţial deschisă, fără a-şi dezvălui centrul. Cea albă simbolizează Bodhi (starea de deşteptare), şi reprezintă puritatea mentală şi perfecţiunea spirituală, precum şi "pântecul" lumii. Cea violetă este un simbol al căii nobile înoptite, unul din principiile esenţiale ale lui Buddha. Cea roz este considerată a semnifica floarea supremă de lotus, adevăratul lotus al lui Buddha. Cea roşie este corelată cu inima, cu dragostea şi compasiunea.
Lotusul a fost consacrat drept unul din simbolurile oficiale ale Japoniei după ce Buddhismul a ajuns să fie o religie recunoscută în această ţară. Înainte de asta, a fost, totuşi, un simbol al renaşterii şi reînnoirii în Shintoismul japonez.
Semnificaţia florii de lotus în Hinduism
În Hinduism, lotusul, cunoascut sub numele de "padma," este un simbol al zeilor Vishnu şi Brahma, ambele divinităţi fiind înfăţişate adeseori ţinând flori de lotus. De asemeni, este o emblemă a consoartei lui Vishnu, Lakshmi, o zeiţă a averii spirituale şi materiale. O floare de lotus deschizându-se poartă semnificaţia naşterii şi este frecvent atribuită deşteptării ori renaşterii spirituale în iconografia hinduistă.
Şi în această credinţă, ridicarea florii de lotus dincolo de suprafaţa apei simbolizează transcendenţa, abilitatea oamenilor de a înfrânge obstacolele în calea spre progresul spiritual. Pe de altă parte, stratul ceros de pe frunzele acestei plante, pe care picăturile de apă nu aderă ci se curg, reprezintă fiinţa umană care renunţă la toate ataşamentele lumeşti şi nu este maculată de lucrurile pământeşti.
De asemeni, în Hinduism, lotusul simbolizează fertilitatea şi viaţa care îşi extrag puterea din apele primordiale. Lotusul, şi zeiţa Sri-Laksmi prin asociere, denotă înflorirea deplină vieţii organice. La nivel macrocosmic, lotusul poate fi considerat un simbol al întregii lumi create. El a crescut din buricul zeului Vishnu, pe el fiind aşezat Brahma, demiurgul, marcând începutul unei noi creaţii cosmice. Lotusul lui Vishnu este simbolul purităţii şi ilustrează deschiderea, dezvăluirea creaţiei, este adevărul (Sathva), elementul din care se ivesc regulile de comportament (Dharma) şi cunoaşterea (Jnana).
Surse:
- Gay Robins: Women in Ancient Egypt
- Robert Armour: Gods and Myths of Ancient Egypt
- Rosemary Clark: The Sacred Tradition în Ancient Egypt: The Esoteric Wisdom Revealed
- Micah Lee Issitt, Carlyn Main: Hidden Religion: The Greatest Mysteries and Symbols of the World's Religious Faiths
- Anne Geldart: Buddhism
- Sue Penney: Buddhism
- David Kinsley: Hindu Goddesses: Visions of the Divine Feminine în the Hindu Religious Tradition
Floarea de lotus: Simbol şi semnificaţie
Reviewed by Diana Popescu
on
ianuarie 15, 2017
Rating:
Reviewed by Diana Popescu
on
ianuarie 15, 2017
Rating:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu