Flautistul din Hamelin între legendă şi realitate

Reflectată în cultura populară, în poezie, muzică şi cinematografie, legenda flautistului din Hamelin (în limba germană, Hameln) se bazează pe evenimente reale, ce au fost distorsionate, transformate de-a lungul timpului într-un basm având forţa de a-i băga pe copii în sperieţi, un basm cules de Fraţii Grimm şi repovestit de Charles Perrault. 

Se spune că în anul 1284, în oraşul german Hamelin, din Saxonia Inferioară, şi-a făcut apariţia un personaj ciudat, îmbrăcat într-o haina pestriţă, multicoloră, strălucitoare.

Localitatea era invadată de şobolani şi şoareci, iar omul s-a angajat să-i alunge contra unei sume de bani pe care orăşenii au făgăduit că i-o vor da. Acesta a scos la iveală un flaut ori un fluier şi a început să cânte... De îndată, toate rozătoarele au dat fuga afară din case şi s-au adunat într-un număr enorm în jurul său. După ce s-a convins că acestea îl urmau, a continuat să cânte şi le-a condus în afara oraşului, până în râul Weser, unde s-au aruncat după el şi s-au înecat.

Scăpaţi de năpastă, orăşenii nu şi-au ţinut promisiunea de a-l plăti pe flautist, şi acesta a plecat furios, jurând să se răzbune.

În ziua de 26 iulie a aceluiaşi an, el s-a întors în oraşul Hamelin, de astă dată îmbrăcat ca un vânător, cu o faţă sumbră şi purtând pe cap o stranie pălărie roşie. Pe când localnicii erau adunaţi la slujba de la biserică, a început iarăşi să cânte din flaut pe străzi.

Legenda despre Bau Bau / Omul negru / Boogeyman

Din case nu au mai ieşit şoareci şi şobolani, ci copii! Sub vraja melodiei sale, o mulţime de băieţi şi fete s-au strâns lângă el, iar flautistul a pornit la drum cu ei, prin poarta Ostertor, în afara oraşului, către un deal din apropiere, fără să mai fie văzuţi vreodată.

Cu toate astea, doi sau trei copii, în funcţie de varianta legendei, au reuşit să scape! Unul era şchiop şi nu putuse să ţină pasul cu ceilalţi, un altul era surd şi nu avusese cum să audă muzica vrăjită, iar un al treilea era orb, şi nu ştiuse încotro să se îndrepte...

Cea mai timpurie menţionare a acestei legende a constat dintr-o pictură pe sticlă din biserica din Hameln, datând din anii 1300. Deşi a fost distrusă în 1660, au rămas câteva mărturii despre aceasta. Cea mai veche atestare istorică este manuscrisul Luenburg (1440-1450), în care se consemnează: "În anul 1284, în ziua Sfinţilor Ioan şi Pavel de pe 26 iunie, 130 de copii născuţi în Hamelin au fost seduşi de un flautist îmbrăcat în multe feluri de culori şi li s-a pierdut urma în calvarul lor în preajma dealului."

Se spune că strada pe care au fost văzuţi ultima dată copiii este numită Bungelosenstrasse ("strada fără tobe"), una unde, potrivit unei legi din Evul Mediu având scopul de a-i comemora pe copiii pierduţi, era interzis să se cânte şi să se danseze.

Dispariţia copiilor a fost sau nu un act de răzbunare, aşa cum se zice în legendă? Există mai multe teorii care au încercat să explice ce s-a petrecut atunci...

Într-una din ele se sugerează că toţi copiii "pierduţi" ar fi murit din cauze naturale, probabil din cauza ciumei, flautistul fiind, de fapt, o personificare a morţii. Cu toate astea, epidemia cea mai severă de ciumă (răspândită de şobolani!) din Europa a avut loc între anii 1348 şi 1350, la peste jumătate de secol după evenimentele din Hamelin!

O altă teorie presupune că, de fapt, copiii ar fi fost trimişi departe chiar de părinţii lor, din cauza sărăciei extreme în care trăiau.

Conform alteia, se crede că legenda din Hameln descrie colonizarea Europei de Est, pornită din Germania Inferioară. Din această pespectivă, "copiii din Hamelin" ar fi fost, realmente, cetăţenii germani din acele vremuri dornici să emigreze, recrutaţi de marii proprietari de pământuri din Moravia, Prusia răsăriteană, Pomerania şi ţinuturile teutonice.

Potrivit altor ipoteze, copiii ar fi fugit din oraş pentru a-şi întemeia o aşezare proprie, ar fi fost înecaţi în râu de adulţi pentru ca aceştia să nu se molipsească de o molimă anterioară ciumei bubonice din 1348-1350, sau ar fi fost răpiţi noaptea, în somn, de flautistul care ar fi fost pedofil!

Una din cele mai plauzibile teorii este cea care presupune că micuţii din Hamelin ar fi fost recrutaţi pentru a participa la o nouă Cruciadă a Copiilor, şi nu ar mai fi revenit niciodată acasă.

Legenda lui Lilith

Prima Cruciadă a Copiilor s-a desfăşurat în jurul anului 1212, cu numai 36 de ani înainte de incidentul de la Hamelin, ceea ce îi conferă teoriei o oarecare plauzibilitate. Se pare că această "mişcare" a pornit de la un băiat de 12 ani (german sau francez) care a avut o viziune a lui Iisus spunându-i să iniţieze o cruciadă având menirea de a-i converti paşnic pe musulmanii din Ţara Sfântă la creştinism. Prin această prismă, aşa-zisul flautist putea fi unul din "săracii rătăcitori," oameni credincioşi care înrolau copiii în cruciadă. Într-o versiune a poveştii acestei cruciade, se spune că micuţii (din care puteau face parte şi copiii din Hamelin) nu au reuşit niciodată să pună piciorul în Ţara Sfântă, şi ar fi ajuns în Transilvania.

Nu întâmplător, acesta ipoteză, ca şi cea anterioară, a migraţiei germanilor spre alte tărâmuri europene, este asociată cu stabilirea saşilor în Transilvania!