Lumânările de la botez - Simbol şi semnificaţie

Lumânările de la botezul unui copil poartă semnificaţia luminii lui Hristos, Lumina Lumii. Această lumină nu poate fi înfrântă de întuneric, încălzeşte şi încurajează, ne dezvăluie calea din faţă. Copilul botezat, care şi-a deschis ochii în lumina Creaţiei, este în acest fel trezit de flacăra, lumina Credinţei. El este chemat să vadă tot ce se petrece în viaţă prin ochii lui Hristos.

Aşadar, lumânările de la botez au darul de a purta copilul botezat de la întuneric spre lumină, de a-l lumina în interiorul fiinţei sale, a-i dărui călăuzire de-a lungul călătoriei sale prin viaţă. Ele sunt, drept urmare, un simbol al iluminării, credinţei, adevărului şi trăirii întru Hristos.

În tradiţia catolică, se folosesc la botez lumânări binecuvântate cu ocazia Paştelui, ce reprezintă victoria binelui, a lui Hristos asupra răului, şi constitue o conexiune între fiecare botez şi moartea şi învierea lui Iisus. Unii cred, că în acest mod, lumina lui Hristos apară faţă de orice rău ce ar putea să apară în calea copilului botezat. Potrivit altora, lumânarea de la botez poate fi folosită cu prilejul fiecărei aniversări a acestui eveniment, ca o "reamintire" a acestuia.

Lumânările în superstiţii, farmece şi vise

Conform cărţii "Datinile şi credinţele poporului român," de Elena Niculiţă-Voronca, în tradiţiile vechi româneşti, lumânarea de botez era împodobită cu flori, berbenoc, busuioc (mai cu seamă dacă se boteza o fată), şi înconjurată cu o crijmă (bucată de pânză nouă în care naşa înfăşură copilul la botez, după ce era scos din cristelniţă). Se spunea că crijma trebuie să fie la fel de înaltă cât stătea omul cu mâna întinsă în sus şi că dacă această nu era dăruită de naş, copilul botezat risca să fie gol pe cealaltă lume. În Moldova, există obiceiul de a se pune la lumânare ceva alb (haina nevinovăţiei), un tul creţ sau un batist.

De asemeni, se credea că lumânarea dată de naşi la botez era zărită de aceştia pe lumea cealaltă, unde nu era soare. Nu întâmplător, exista credinţa că naşul lumina sufletele celor pe care îi cununa sau boteza. Totodată, exista tradiţia de a se merge de la botez cu lumânarea aprinsă până acasă. Dacă această se stingea pe drum, era semn rău, se vestea că nu avea să vieţuiască copilul botezat.

Lumânările de Crăciun - Simbol şi semnificaţie