Sunătoarea: iarba Sfântului Ioan Botezătorul
Asociată cu Sfântul Ioan Botezătorul, sunătoarea (Hypericum Perforatum) înflorea, potrivit superstiţiilor, chiar pe 24 iunie, ziua naşterii acestuia, iar florile sale dădeau naştere unui fel de ulei roşu, asemeni sângelui, pe data de 29 august, atunci când se comemora Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul.
Într-o veche tradiţie occidentală, florile sunătoarei erau arse pentru a fi protejate casele şi a fi izgonite spiritele necurate în preajma solsititiului de vară, cu ocazia zilei consacrate Sfântului Ioan.
Înţelegând greşit unele cărţi de medicină care, pornind de la presupunerea că ar fi folos pentru bolile imaginare ale ipohondrilor, au dat (inspirate de romani) sunătoarei sau ierbii Sfântului Ioan şi numele de "fuga demonium" (fuga diavolului), oamenii din popor din Franţa şi Germania obişnuiau să o adune de ziua Sfântului Ioan Botezătorul şi să o atârne la ferestre, pentru a-i apăra de furtuni, fulgere şi spirite rele.
În Scoţia, avea rolul de a proteja împotriva vrăjitoarelor şi a descântecelor lor. Întrucât floarea acestei plante, atunci când este frecată între degete, secretă o sevă roşie, a căpătat odată şi numele de "sanguis hominis" (sânge omenesc) printre unii lecuitori fantezişti, de ocazie.
Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul - Tradiţii şi superstiţii
De altfel, această substanţă roşie, izvorâtă din petale, era văzută în superstiţii, drept sângele Sfântului Ioan Botezătorul. Într-o altă credinţă ciudată, femeile care aveau probleme în conceperea unor copii obişnuiau ca în ajunul zilei "mijlocului verii" să culeagă dezbrăcate crenguţe de sunătoare din grădinile lor.
Femeile nemăritate apelau la ritualul de a aşeza sub pernele lor iarba Sfântului Ioan, astfel încât să-şi poată vedea în vise soţii ursiţi.
Într-o superstiţie din Tirol, această plantă purtată în încălţări avea darul de a alunga oboseala călătorilor, oricât de lung era drumul lor. De asemeni, se spunea că atunci când era culeasă înainte de micul dejun, poseda harul de a apăra faţă de fulgere.
La italieni, culegerea ierbii Sfântului Ioan Botezătorul chiar în noaptea dinaintea sărbătoririi lui (24 ianuarie) avea puterea magică de a proteja câmpurile de grindină.
Sunătoarea este cunoscută pentru capacitatea sa de a atenua depresiile şi stările de spirit schimbătoare din perioada premenstruală şi cea a menopauzei. Tratează, de asemeni, dereglări ale somnului şi insomnia. Uleiul roşu secretat de florile sale este întrebuinţat pentru vindecarea rănilor şi arsurilor, ameliorarea durerilor încheieturilor şi a celor reumatice. ATENŢIE: Nu apelaţi la vreun tratament cu acesta plantă fără a consulta, în prealabil, un medic!
Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul
Surse:
- Omens and superstitions: curious facts and illustrative sketches - Edinburgh, W. P. Hino
- Richard Webster: The Encyclopedia of Superstitions
- Cora Linn Daniels, C. M. Stevans: Encyclopedia of Superstitions, Folklore, and the Occult Sciences
- Andrea Malossini: Italian Superstitions
Într-o veche tradiţie occidentală, florile sunătoarei erau arse pentru a fi protejate casele şi a fi izgonite spiritele necurate în preajma solsititiului de vară, cu ocazia zilei consacrate Sfântului Ioan.
Înţelegând greşit unele cărţi de medicină care, pornind de la presupunerea că ar fi folos pentru bolile imaginare ale ipohondrilor, au dat (inspirate de romani) sunătoarei sau ierbii Sfântului Ioan şi numele de "fuga demonium" (fuga diavolului), oamenii din popor din Franţa şi Germania obişnuiau să o adune de ziua Sfântului Ioan Botezătorul şi să o atârne la ferestre, pentru a-i apăra de furtuni, fulgere şi spirite rele.
În Scoţia, avea rolul de a proteja împotriva vrăjitoarelor şi a descântecelor lor. Întrucât floarea acestei plante, atunci când este frecată între degete, secretă o sevă roşie, a căpătat odată şi numele de "sanguis hominis" (sânge omenesc) printre unii lecuitori fantezişti, de ocazie.
Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul - Tradiţii şi superstiţii
De altfel, această substanţă roşie, izvorâtă din petale, era văzută în superstiţii, drept sângele Sfântului Ioan Botezătorul. Într-o altă credinţă ciudată, femeile care aveau probleme în conceperea unor copii obişnuiau ca în ajunul zilei "mijlocului verii" să culeagă dezbrăcate crenguţe de sunătoare din grădinile lor.
Femeile nemăritate apelau la ritualul de a aşeza sub pernele lor iarba Sfântului Ioan, astfel încât să-şi poată vedea în vise soţii ursiţi.
Într-o superstiţie din Tirol, această plantă purtată în încălţări avea darul de a alunga oboseala călătorilor, oricât de lung era drumul lor. De asemeni, se spunea că atunci când era culeasă înainte de micul dejun, poseda harul de a apăra faţă de fulgere.
La italieni, culegerea ierbii Sfântului Ioan Botezătorul chiar în noaptea dinaintea sărbătoririi lui (24 ianuarie) avea puterea magică de a proteja câmpurile de grindină.
Sunătoarea este cunoscută pentru capacitatea sa de a atenua depresiile şi stările de spirit schimbătoare din perioada premenstruală şi cea a menopauzei. Tratează, de asemeni, dereglări ale somnului şi insomnia. Uleiul roşu secretat de florile sale este întrebuinţat pentru vindecarea rănilor şi arsurilor, ameliorarea durerilor încheieturilor şi a celor reumatice. ATENŢIE: Nu apelaţi la vreun tratament cu acesta plantă fără a consulta, în prealabil, un medic!
Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul
Surse:
- Omens and superstitions: curious facts and illustrative sketches - Edinburgh, W. P. Hino
- Richard Webster: The Encyclopedia of Superstitions
- Cora Linn Daniels, C. M. Stevans: Encyclopedia of Superstitions, Folklore, and the Occult Sciences
- Andrea Malossini: Italian Superstitions
Sunătoarea: iarba Sfântului Ioan Botezătorul
Reviewed by Diana Popescu
on
ianuarie 06, 2017
Rating:
Niciun comentariu: