Vânătoarea veşnică - Poveste de Osho

Mi-a plăcut dintotdeauna această poveste din vechime...

Dumnezeu a făcut lumea şi, chiar de la început, soarele a vânat întunecimea, a alergat mereu după ea. Iar întunecimea nu putea să înţeleagă: nu-i făcuse nici un rău soarelui, nici măcar nu vorbise cu el, nici măcar nu îl întâlnise vreodată, dar el nu înceta să o hărţuiască.

După ce, milioane de ani a fost astfel mereu vânată, pusă pe fugă, întunecimea s-a săturat de asta, a mers la Dumnezeu şi i-a spus, "Nu vreau să fiu nerecunoscătoare înaintea ta, dar există o limită în toate. Sunt hărţuită încă de la începuturile lumii şi nu-mi pot afla nici o vină pentru acest lucru. Soarele nu conteneşte să mă alunge de pretutindeni. Îmi este greu chiar şi să mă odihnesc, cu frica în sân că soarele va apare, că răsăritul este pe aproape. Nu am dormit de o veşnicie, tensiunea continuă sub care stau nu îmi îngăduie asta. Soarele mă torturează neîncetat, fără nici un motiv. Vreau, pur şi simplu, să ştiu cu ce i-am greşit."

Dumnezeu i-a răspuns, "Trebuia să fi venit mai devreme. Nu era nevoie să aştepţi atât. Este foarte urât, foarte nepoliticos din partea soarelui. Acesta trebuie să fie chemat de îndată în faţa mea."

Soarele a fost convocat, iar el a întrebat mesagerul, "Care este problema? Căci n-am greşit cu nimic. Îmi fac, fără vreo abatere, aceeaşi treabă zi de zi. De când m-a creat Dumnezeu nu fac nimic altceva."

Mesagerul, însă, i-a atras atenţia, "Dumnezeu este foarte supărat. Ai rănit, ai hărţuit o biată femeie, întunecimea. "

Urmele paşilor lui Buddha - Povestire de Osho

Uluit, soarele a exclamat, "Vai, Doamne, dar nu am auzit niciodată de ea. N-am întâlnit-o niciodată. Nu sunt interesat de femei, sunt un celibatar convins. Vin degrabă, vreau să văd cine-i femeia asta!"

Şi, imediat ce soarele a ajuns la casa lui Dumnezeu, întunecimea a dispărut.

Dumnezeu a zis, "Unde a fugit femeia aceea?" Au căutat-o cu toţii peste tot, însă întunecimea era de negăsit.

Au mai trecut câteva milioane de ani şi, într-o zi, femeia a reapărut înaintea lui Dumnezeu şi i-a reproşat, "Nu ai făcut nimic. Aceeaşi tortură continuă să mă chinuie mereu."

Dumnezeu i-a zis, "Eşti ciudată. Când soarele a fost aici, unde te-ai dus?"

Ea i-a replicat, "Chiar nu-ţi dai seama? Dacă soarele este aici, eu nu mai pot fi aici; dacă eu sunt aici, soarele nu poate fi aici. Nu ne putem suporta unul pe celălalt. Trebuie să ne asculţi povestea separat şi apoi să iei o hotărâre."

Dumnezeu a subliniat, "Nu aşa îmi fac Eu judecata. Trebuie să fiţi amndoi prezenţi ca să mă asigur că nici unul din voi nu minte."

Femeia s-a resemnat, "În cazul ăsta, este mai bine să-mi retrag plângerea."

De atunci, întunecimea nu s-a mai înfăţişat Domnului. Din când în când, soarele vine să întrebe, "Ce s-a întâmplat cu femeia aceea? Pentru că vreau să îndrept lucrurile, nu pot să-mi scot din minte că cineva suferă din cauza mea, fără să am intenţia asta!"

Dumnezeu i-a zis, "Nu trebuie să te mai îngrijorezi. Această problemă este din cele care nu pot fi soluţionate. Nu am cum să iau o decizie până când nu sunteţi amândoi prezenţi la curtea mea şi ascult fiecare parte în prezenţa celeilalte. Dar, prin natura lucrurilor, nu puteţi fi prezenţi în acelaşi timp. Acea femeie este absenţa ta. Aşa că, desigur, voi doi nu puteţi fi prezenţi şi absenţi simultan. Alungă-ţi grijile. Te descurci bine, iar acea femeie nu te va mai reclama niciodată. Dosarul din cazul vostru este închis."

Exact la fel este cazul cu Zorba şi Buddha.

 Alexandru cel Mare şi nemurirea - Poveste de Osho

În clipă când apare Buddha, cu toată lumina şi frumuseţea sa, cu toată conştiinţa sa, cu toată bucuria sa, Zorba dispare, se dizolvă.


Sursă: Osho - Beyond Enlightment / Dincolo de iluminare 


Notă: Ce înseamnă Zorba pentru Osho? 

Într-un alt text, Osho ne spune că trebuie să ne amintim despre un anume aspect al vieţii lui Buddha: 

"Până la 29 de ani, Buddha a fost un pur Zorba. A avut cele mai frumoase fete din regatul său, cu duzinele. Întreg palatul său era plin de muzică şi dans. Avea cea mai bună mâncare, cele mai bune haine, cele mai frumoase palate, cele mai frumoase grădini. A trăit mai adânc decât sărmanul grec Zorba. Zorba avea o singură Bubulina - o femeie bătrână, ofilită, o prostituată care îşi pierduse toţi clienţii. Ea avea dinţi falşi, păr fals, iar Zorba îi era client pentru că nu îşi permitea să o plătească. În primii 29 de ani ai săi, Buddha a avut o viaţă cu mult mai bogată decât Zorba. Zi de zi trăia în lux, înconjurat de orice îşi putea imagina. Trăia pe un tărâm de vis. Această experienţă l-a transformat în Buddha."