Cele zece oi - Poveste cu tâlc
A fost odată un cioban care avea zece oi.
În fiecare noapte, ele dormeau fericite pe pajişte, împreună, până când, într-o noapte, s-a întâmplat ceva rău!
A doua zi dimineaţa, ciobanul a venit să-şi adune oile, însă una lipsea.
În următoarea noapte, cele nouă oi rămase au mers iar la culcare iar în zori încă una a lipsit la apel.
Una dintre oi, pe nume Vasilica, a început să-şi facă griji, aşa că în noaptea ce a urmat şi-a ţinut un ochi deschis pentru a descoperi ce se petrecea.
Ceea ce a văzut Vasilica a înlemnit-o de uimire!
Chiar la miezul nopţii, una din oi şi-a dat jos, pe îndelete, blana, şi de sub ea a ieşit la iveală un lup! Lupul s-a apropiat tiptil de una din oile adormite, a omorât-o în linişte şi a mâncat-o. Apoi, şi-a îmbrăcat iarăşi blană de oaie şi s-a întors la culcare.
Vasilica tremura din toate încheieturile de frica dimineaţa atunci când ciobanul a sosit să-şi treacă în revistă turma.
Când a descoperit că încă o oaie dispăruse, le-a întrebat pe celelalte dacă văzuseră ce se întâmplase, însă Vasilica a decis să nu spună nici un cuvânt.
În noaptea următoare, Vasilica a încercat să doarmă cât mai departe posibil de lupul deghizat în oaie. La un moment dat, acesta s-a trezit, a înşfăcat oaia cea mai apropiată de el, a ucis-o şi mâncat-o, lăsând în viaţă numai şase oi.
De ce strigăm când suntem mânioşi? | Poveste cu tâlc
De-a lungul nopţilor ce-au urmat, lupul a procedat la fel, până când nu a mai rămas din turmă decât el şi Vasilica.
În acea dimineaţă, ciobanul a mai găsit, aşadar, două oi.
A întrebat iarăşi cum de avusese loc o astfel de nenorocire şi, de această dată, Vasilică i-a mărturisit ce se petrecuse.
Înfierbântat de mânie, ciobanul a reuşit să prindă lupul deghizat şi l-a ucis. Când a revenit la singura sa oaie rămasă, a întrebat-o de ce nu îi spusese mai înainte ce se întâmpla.
"M-am gândit că nu era treaba mea, aşa că am păstrat tăcerea. Speram că, în cele din urmă, lupul se va sătura să mai mănânce oi şi va pleca de bună voie," a răspuns Vasilică, părând niţel jenată în vreme ce vorbea.
Ciobanul a clătinat din cap iritat, "Vasilica, lupii sunt lupi. Ei nu se opresc din mâncat, nu se schimbă şi nu pleacă de bună voie. Este nevoie să îi dai de gol astfel încât să fie nimiciţi, pentru că, în caz contrar, altă dată, tu le vei fi cina."
Din nefericire, lumea este plină de lupi, de oameni care au o viziune deformată despre viaţă şi care cred că au dreptul să profite de ceilalţi.
Indiferent dacă este vorba despre hărţuiri, atacuri fizice sau verbale ori folosirea nedreaptă a puterii, aveam nevoie printre noi de semeni care să aibă curajul de a se împotrivi şi a spune, "Este de-ajuns!"
Chiar dacă azi nu eşti tu atacat de lupii deghizaţi în oameni, îi vezi făcând rău şi taci mâlc, mâine sau poimâine poţi fi următoarea lor victimă.
Să scăpăm lumea de lupi!
Lupta dintre bine şi rău | O poveste cu tâlc
În fiecare noapte, ele dormeau fericite pe pajişte, împreună, până când, într-o noapte, s-a întâmplat ceva rău!
A doua zi dimineaţa, ciobanul a venit să-şi adune oile, însă una lipsea.
În următoarea noapte, cele nouă oi rămase au mers iar la culcare iar în zori încă una a lipsit la apel.
Una dintre oi, pe nume Vasilica, a început să-şi facă griji, aşa că în noaptea ce a urmat şi-a ţinut un ochi deschis pentru a descoperi ce se petrecea.
Ceea ce a văzut Vasilica a înlemnit-o de uimire!
Chiar la miezul nopţii, una din oi şi-a dat jos, pe îndelete, blana, şi de sub ea a ieşit la iveală un lup! Lupul s-a apropiat tiptil de una din oile adormite, a omorât-o în linişte şi a mâncat-o. Apoi, şi-a îmbrăcat iarăşi blană de oaie şi s-a întors la culcare.
Vasilica tremura din toate încheieturile de frica dimineaţa atunci când ciobanul a sosit să-şi treacă în revistă turma.
Când a descoperit că încă o oaie dispăruse, le-a întrebat pe celelalte dacă văzuseră ce se întâmplase, însă Vasilica a decis să nu spună nici un cuvânt.
În noaptea următoare, Vasilica a încercat să doarmă cât mai departe posibil de lupul deghizat în oaie. La un moment dat, acesta s-a trezit, a înşfăcat oaia cea mai apropiată de el, a ucis-o şi mâncat-o, lăsând în viaţă numai şase oi.
De ce strigăm când suntem mânioşi? | Poveste cu tâlc
De-a lungul nopţilor ce-au urmat, lupul a procedat la fel, până când nu a mai rămas din turmă decât el şi Vasilica.
În acea dimineaţă, ciobanul a mai găsit, aşadar, două oi.
A întrebat iarăşi cum de avusese loc o astfel de nenorocire şi, de această dată, Vasilică i-a mărturisit ce se petrecuse.
Înfierbântat de mânie, ciobanul a reuşit să prindă lupul deghizat şi l-a ucis. Când a revenit la singura sa oaie rămasă, a întrebat-o de ce nu îi spusese mai înainte ce se întâmpla.
"M-am gândit că nu era treaba mea, aşa că am păstrat tăcerea. Speram că, în cele din urmă, lupul se va sătura să mai mănânce oi şi va pleca de bună voie," a răspuns Vasilică, părând niţel jenată în vreme ce vorbea.
Ciobanul a clătinat din cap iritat, "Vasilica, lupii sunt lupi. Ei nu se opresc din mâncat, nu se schimbă şi nu pleacă de bună voie. Este nevoie să îi dai de gol astfel încât să fie nimiciţi, pentru că, în caz contrar, altă dată, tu le vei fi cina."
Din nefericire, lumea este plină de lupi, de oameni care au o viziune deformată despre viaţă şi care cred că au dreptul să profite de ceilalţi.
Indiferent dacă este vorba despre hărţuiri, atacuri fizice sau verbale ori folosirea nedreaptă a puterii, aveam nevoie printre noi de semeni care să aibă curajul de a se împotrivi şi a spune, "Este de-ajuns!"
Chiar dacă azi nu eşti tu atacat de lupii deghizaţi în oameni, îi vezi făcând rău şi taci mâlc, mâine sau poimâine poţi fi următoarea lor victimă.
Să scăpăm lumea de lupi!
Lupta dintre bine şi rău | O poveste cu tâlc
Cele zece oi - Poveste cu tâlc
Reviewed by Diana Popescu
on
februarie 05, 2017
Rating:
Niciun comentariu: