Un maestru Zen despre buna folosire a talentelor, abilităţilor umane
Aceste îndrumări despre bună folosire a talentelor, darurilor, înzestrărilor noastre native, reflectă miezul învăţăturilor maestrului Zen Kôdô Sawaki. Kôdô Sawaki (16 iunie 1880 - 21 decembrie 1965) este considerat a fi unul din cei mai importanţi preoţi Zen din secolul XX datorită succesului cu care a reuşit să introducă practica Zen în viaţa de zi cu zi a oamenilor din Japonia. Spre deosebire de majoritatea maeştrilor Zen, a refuzat să preia conducerea unei mănăstiri, deşi i s-au oferit multe de-a lungul vieţii sale. Nu avea astâmpăr, şi nu întârzia niciodată mult timp în vreun templu sau Dojo. Kôdô Sawaki spunea că are, de fapt, o "mănăstire mişcătoare, umblătoare." A reuşit să reîmprospăteze, revitalizeze practica Zen stand deoparte de formalismul din templele în care ritualurile religioase erau mai importante decât autenticul Zen.
"Omul măreţ ţine sabia înţelepciunii, cu vârful ei prajna şi flacăra sa de diamant." Yôka Daishi - Shôdôka
Notă: Prajna înseamnă în Buddhism o cunoaştere transcedentală ori supremă, câştigată prin înţelegere intuitivă.
Buddhismul este religia înţelepciunii. Omul adevărat este înarmat cu sabia înţelepciunii. Înţelepciunea este unica noastră inspiraţie. Idealul nostru suprem este să devenim oameni adevăraţi. În lumea noastră spunem, "Nu este leac pentru prostie." Buddha spune şi el, "Nu trebuie să închegi o prietenie cu un prost."
Există o poveste despre un fiu prostovan. Era foarte devotat tatălui sau şi practica pietatea filiala cu fervoare. Tatăl sau era chel ca un ou. Într-o zi, pe când se culcase, muştele au fost foarte agresive. Nu încetau să vină şi să se aşeze pe capul său lipsit de păr. Fiul devotat nu a suportat aşa ceva şi le-a alungat cu ardoare, dar fără nici un rezultat. Ele reveneau cu insistenţă tot atât de repede precum plecau. Fiul era exasperat şi a fost cuprins de mânie. A apucat un buştean, l-a ridicat deasupra capului tatălui său, şi l-a izbit în jos către muşte. Muştele au scăpat nevătămate, însă capul s-a făcut bucăţi. În acea clipă, zeul arborelui a dat glas acestui refren, "Este mai bine să ai un înţelept ca duşman, decât un prostănac ca aliat."
Citate şi proverbe Zen
Când duşmanul este înţelept, suntem îmboldiţi de străduinţa de a-i ghici intenţiile ( desigur, nu mă refer la un înţelept fals). Când ne legăm într-o prietenie cu un prost, chiar dacă o facem din pură compasiune, pentru a-i arăta ce înseamnă un om veritabil, trebuie să ne aşteptăm la dezamăgiri crunte!
Încleştarea pe sabia înţelepciunii este de o importanţă vitală, constitue un factor esenţial în lanţul cauzalităţii. Chiar în lipsa banilor ori a rangului, ascuţirea, şlefuirea sabiei înţelepciunii, astfel încât să nu fie pătată de cea mai mică particulă de neadevăr, trebuie să fie aspiraţia esenţială a oricărei fiinţe umane.
Rasa omenească este vestită pentru inteligenţa şi dexteritatea sa, graţie căreia omul construieşte tot felul de maşinării. De asemeni, el are capacitatea de a se contrazice şi a-şi utiliza limbajul cu o mare iscusinţă. Omul pare să fie dotat cu toate tipurile de talente. Din păcate, se dovedeşte că, printre oameni, puţini sunt cei care se folosesc bine de talentele, darurile, înzestrările lor.
Standardele morale ne spun că nu trebuie să ne folosim rău talentele. Eu zic că trebuie să facem tot ce putem pentru a ne evidenţia calităţile, talentele, în cel mai bun mod cu putinţă. Un om viclean îşi utilizează rău talentele. La fel, procedează şi un cămătar. Aidoma face un bărbat care deţine trei case de vacanţă şi se îngrijeşte de mai multe amante. Fiecare, în felul său, este exempul unor talente utilizate greşit. Eu sunt primul care recunosc asta; când mă uit îndeaproape inima mea, percep că îmi pun mediocru la treabă darurile interioare. Vieţile fără eroare sunt extrem de rare.
A ne exploata din plin capacităţile înseamnă să ne identificăm cu Buddha ori cu Dumnezeu. Cred că trebuie, mai întâi de toate, să ne cunoaştem pe noi înşine complet, şi apoi să dăm ce avem mai bun în noi pentru a ne despărţi de posesiunile ce ne determină să ne folosim de răul din noi. Pe această cale, ne înălţăm pe propriului nostru pisc, pe un vârf strălucind cu o lumină ce conţine întregul univers, şi ne etalează sabia ascuţită a înţelepciunii. Cu alte cuvinte, înşfăcarea sabiei înţelepciunii înseamnă aducerea abilităţilor umane la valoarea lor optimă.
Omul care atinge acest punct suprem în care pământul şi cerul au aceeaşi rădăcină, unde este unul cu toatele lucrurile şi cu tot universul, are capacitatea să-i ajute pe ceilalţi. Chiar dacă nu are monopolul lui Shakyamuni (Buddha), nu este mai puţin Buddha. Fiinţele simţitoare şi nesimţitoare devin Calea: iarba, copacii, ţările şi pământurile, totul, fără nici o excepţie, se preschimbă în Buddha.
Am adăstat lung timp asupra acestor cuvinte, "omul măreţ ţine sabia înţelepciunii," pentru că sunt fundamentale. Sabia cu vârful ei prajna şi flacăra de diamant, are tăria şi strălucirea diamantului, simbolul indestructibilităţii. Să ne asigurăm, aşadar, că sabia înţelepciunii este viguroasă, că vârful său nu se îndoaie şi flacăra sa nu se stinge. Vârful ascuţit este omul care, ridicându-se la cel mai înalt său grad, îşi foloseşte abilităţile din plin.
În acea clipă, el ţine în mâinile lui o flacără de diamant. Este regretabil că unii oameni îşi pierd timpul cusând haine pentru copii morţi ori îşi fac măşti funerare ori îşi clădesc un mormânt ca şi cum ar fi a doua lor casă, atunci când viaţa freamătă înaintea noastră. Prin încleştarea sabiei înţelepciunii, cu vârful său ascuţit şi flacăra ei de diamant, punem stăpânire pe prospeţimea vieţii, pe viaţa autentică, veritabilă, aici şi acum.
Sursa: Kôdô Sawaki - Le Chant de l'éveil : Le Shôdôka de Yôka Daishi commenté par un maître zen / Cântecul deşteptării: Shôdôka lui Yôka Daishi comentată de un Maestru Zen
Notă: Cuvântul Shôdôka are semnificaţia "Cântecul iluminării / deşteptării"
Cum să iubeşti - Învăţăturile maestrului Zen Thich Nhat Hanh
"Omul măreţ ţine sabia înţelepciunii, cu vârful ei prajna şi flacăra sa de diamant." Yôka Daishi - Shôdôka
Notă: Prajna înseamnă în Buddhism o cunoaştere transcedentală ori supremă, câştigată prin înţelegere intuitivă.
Buddhismul este religia înţelepciunii. Omul adevărat este înarmat cu sabia înţelepciunii. Înţelepciunea este unica noastră inspiraţie. Idealul nostru suprem este să devenim oameni adevăraţi. În lumea noastră spunem, "Nu este leac pentru prostie." Buddha spune şi el, "Nu trebuie să închegi o prietenie cu un prost."
Există o poveste despre un fiu prostovan. Era foarte devotat tatălui sau şi practica pietatea filiala cu fervoare. Tatăl sau era chel ca un ou. Într-o zi, pe când se culcase, muştele au fost foarte agresive. Nu încetau să vină şi să se aşeze pe capul său lipsit de păr. Fiul devotat nu a suportat aşa ceva şi le-a alungat cu ardoare, dar fără nici un rezultat. Ele reveneau cu insistenţă tot atât de repede precum plecau. Fiul era exasperat şi a fost cuprins de mânie. A apucat un buştean, l-a ridicat deasupra capului tatălui său, şi l-a izbit în jos către muşte. Muştele au scăpat nevătămate, însă capul s-a făcut bucăţi. În acea clipă, zeul arborelui a dat glas acestui refren, "Este mai bine să ai un înţelept ca duşman, decât un prostănac ca aliat."
Citate şi proverbe Zen
Când duşmanul este înţelept, suntem îmboldiţi de străduinţa de a-i ghici intenţiile ( desigur, nu mă refer la un înţelept fals). Când ne legăm într-o prietenie cu un prost, chiar dacă o facem din pură compasiune, pentru a-i arăta ce înseamnă un om veritabil, trebuie să ne aşteptăm la dezamăgiri crunte!
Încleştarea pe sabia înţelepciunii este de o importanţă vitală, constitue un factor esenţial în lanţul cauzalităţii. Chiar în lipsa banilor ori a rangului, ascuţirea, şlefuirea sabiei înţelepciunii, astfel încât să nu fie pătată de cea mai mică particulă de neadevăr, trebuie să fie aspiraţia esenţială a oricărei fiinţe umane.
Rasa omenească este vestită pentru inteligenţa şi dexteritatea sa, graţie căreia omul construieşte tot felul de maşinării. De asemeni, el are capacitatea de a se contrazice şi a-şi utiliza limbajul cu o mare iscusinţă. Omul pare să fie dotat cu toate tipurile de talente. Din păcate, se dovedeşte că, printre oameni, puţini sunt cei care se folosesc bine de talentele, darurile, înzestrările lor.
Standardele morale ne spun că nu trebuie să ne folosim rău talentele. Eu zic că trebuie să facem tot ce putem pentru a ne evidenţia calităţile, talentele, în cel mai bun mod cu putinţă. Un om viclean îşi utilizează rău talentele. La fel, procedează şi un cămătar. Aidoma face un bărbat care deţine trei case de vacanţă şi se îngrijeşte de mai multe amante. Fiecare, în felul său, este exempul unor talente utilizate greşit. Eu sunt primul care recunosc asta; când mă uit îndeaproape inima mea, percep că îmi pun mediocru la treabă darurile interioare. Vieţile fără eroare sunt extrem de rare.
A ne exploata din plin capacităţile înseamnă să ne identificăm cu Buddha ori cu Dumnezeu. Cred că trebuie, mai întâi de toate, să ne cunoaştem pe noi înşine complet, şi apoi să dăm ce avem mai bun în noi pentru a ne despărţi de posesiunile ce ne determină să ne folosim de răul din noi. Pe această cale, ne înălţăm pe propriului nostru pisc, pe un vârf strălucind cu o lumină ce conţine întregul univers, şi ne etalează sabia ascuţită a înţelepciunii. Cu alte cuvinte, înşfăcarea sabiei înţelepciunii înseamnă aducerea abilităţilor umane la valoarea lor optimă.
Omul care atinge acest punct suprem în care pământul şi cerul au aceeaşi rădăcină, unde este unul cu toatele lucrurile şi cu tot universul, are capacitatea să-i ajute pe ceilalţi. Chiar dacă nu are monopolul lui Shakyamuni (Buddha), nu este mai puţin Buddha. Fiinţele simţitoare şi nesimţitoare devin Calea: iarba, copacii, ţările şi pământurile, totul, fără nici o excepţie, se preschimbă în Buddha.
Am adăstat lung timp asupra acestor cuvinte, "omul măreţ ţine sabia înţelepciunii," pentru că sunt fundamentale. Sabia cu vârful ei prajna şi flacăra de diamant, are tăria şi strălucirea diamantului, simbolul indestructibilităţii. Să ne asigurăm, aşadar, că sabia înţelepciunii este viguroasă, că vârful său nu se îndoaie şi flacăra sa nu se stinge. Vârful ascuţit este omul care, ridicându-se la cel mai înalt său grad, îşi foloseşte abilităţile din plin.
În acea clipă, el ţine în mâinile lui o flacără de diamant. Este regretabil că unii oameni îşi pierd timpul cusând haine pentru copii morţi ori îşi fac măşti funerare ori îşi clădesc un mormânt ca şi cum ar fi a doua lor casă, atunci când viaţa freamătă înaintea noastră. Prin încleştarea sabiei înţelepciunii, cu vârful său ascuţit şi flacăra ei de diamant, punem stăpânire pe prospeţimea vieţii, pe viaţa autentică, veritabilă, aici şi acum.
Sursa: Kôdô Sawaki - Le Chant de l'éveil : Le Shôdôka de Yôka Daishi commenté par un maître zen / Cântecul deşteptării: Shôdôka lui Yôka Daishi comentată de un Maestru Zen
Notă: Cuvântul Shôdôka are semnificaţia "Cântecul iluminării / deşteptării"
Cum să iubeşti - Învăţăturile maestrului Zen Thich Nhat Hanh
Un maestru Zen despre buna folosire a talentelor, abilităţilor umane
Reviewed by Diana Popescu
on
februarie 25, 2017
Rating:
Niciun comentariu: