Singurul punct slab al palatului - Poveste de Osho

Există o poveste despre un rege care îşi construise un palat special, deosebit. Îl făcuse inexpugnabil, astfel încât să nu poată intra în el nici un duşman.

Noi, de asemeni, ne facem în viaţă astfel de castele şi ne luăm toate precauţiile pentru a ne ţine inamicii departe şi a fi într-o siguranţă absolută. Ce face omul toată viaţa sa, la urma urmei? De ce adună avere? De ce tânjeşte după o poziţie înaltă şi faimă? Astfel încât să se simtă în siguranţă şi viaţa să nu-l terorizeze. Dar, ceea ce este amuzant în tot acest lucru şi, în acelaşi timp este un secret, este că cu cât omul ia mai multe măsuri pentru a se pune la adăpost, cu atât îşi măreşte temerile.

Regele cucerise, pe de altă parte, tot ceea ce putea fi cucerit. Una din preocupările sale majore, izvorâte din teamă, era să se apere faţă de duşmani; căci duşmanul cucerit rămâne un duşman.

Cel care încearcă să-i cucerească pe alţii, şi-i face pe toţi aceştia inamici. Numai când este gata să accepte înfrângerea sa de către un alt om, cineva iţi poate deveni prieten pe această lume. Regele voia să pună stăpânire peste intreagă lume, aşa că intreagă lume îi era duşmană, şi frica lui s-a multiplicat de 1.000 de ori! Când frică creşte, este necesar să faci mai multe eforturi pentru a fi în siguranţă. El a clădit un palat imens, cu doar o singură uşă. Nu existau alte uşi şi ferestre, nici măcar o gaură prin care să se strecoare inamicul. Numai o singură uşa, păzită de mii de soldaţi cu săbiile scoase din teci.

Atât zahărul, cât şi sarea dau gust vieţii - Povestire de Osho

Regele vecin a venit să vadă palatul despre care vorbea toată lumea. A fost nemaipomenit de impresionat şi s-a decis să-şi facă unul la fel, pentru a fi în siguranţă. Înainte de a pleca, l-a lăudat pe regele de pe acele meleaguri pentru prevederea şi înţelepciunea să, şi şi-a reafirmat dorinţa de a-i urma exemplul. Un fachir, un cerşetor bătrân, ce stătea pe marginea drumului i-a auzit cuvintele şi a râs în hohote. Deţinătorul palatului s-a răstit la el, "Ce te face să razi, nătângule?"

"De vreme ce mă întrebi, maiestate, voi profita de oportunitatea asta ca să te lămuresc," i-a răspuns cerşetorul. "Există un singur punct slab în această structura minunată. Palatul tău este invulnerabil cu excepţia uşii. Duşmanul poate sosi pe acea uşă. Dacă te duci înăuntrul palatului şi acoperi uşa cu cărămizi şi mortar, vei fi întru totul în siguranţă. Duşmanul nu va mai putea să intre peste tine!"

"Dacă aş face aşa cum spui, acest palat ar deveni mormântul meu," i-a zis regele.

"Este deja un mormânt," a remarcat fachirul, "cu excepţia uşii. Prin această uşă duşmanul poate veni înăuntru şi, chiar dacă nu se iveşte, moartea, în mod sigur, o să vină."

Osho despre prietenia adevărată

"Dar voi fi mort înainte de asta," a exclamat regele.

"Atunci înţelege bine asta," i-a spus fachirul. "Pe cât de numeroase uşi are un palat, pe atât de mult ai parte de viaţă. Când micşorezi numărul uşilor, diminuezi viaţa din tine. Acum ţi-a mai rams o singură uşă, doar una deschisă către viaţă; închide-o şi îţi vei fereca viaţa pentru totdeauna. De aceea am spus că este un singur punct slab în palatul tău." Şi a izbucnit din nou în râs. "Am avut şi eu castele, maiestate," a continuat fachirul. "Apoi, am simţit că nu erau, de fapt, decât închisori. Aşa că am început să lărgesc uşile. Dar, mi-am dat seama că indiferent cât de mult le lărgeam, pereţii continuă să rămână, drept pentru care am plecat dintre pereţi şi am ieşit afară. Acum stau dedesuptul cerurilor deschise şi sunt în viaţă în adevăratul sens al cuvântului."

Noi nu ne-am construit împrejur cât de mulţi pereţi am putut? Pereţii făcuţi din cărămizi şi mortar nu sunt tot atât de periculoşi, pentru că pot fi văzuţi. Există altfel de pereţi, subtili, imperceptibili... Aceştia sunt tari, sunt constituiţi din sticla conceptelor, doctrinelor, scripturilor. Absolut invizibili!

Osho: De ce cauţi fericirea în lumea de afară?

Astfel de pereţi au fost clădiţi în jurul sufletelor noastre pentru a ne asigura o protecţie completă. Cu cât sunt mai groşi, cu atât mai mult ne ţin departe de cerurile dechise ale Adevărului. Apoi, sufletul ne este cuprins de neastâmpăr, şi frământări; şi, cu cât este mai agitat sufletul, cu atât mai tare ne străduim să ne intărim pereţii. După aceea, suntem înşfăcaţi de frică. Poate că aceste frământări, această stare de neastâmpăr sunt provocate doar de pereţi? Răspunsul este "Da!" Atâta vreme cât sufletul îţi este îngrădit, nu poate atinge fericirea. Nu există tristeţe decât în captivitate!

Sursă: Osho - "The Beginning of the Beginning" / "Începutul începutului"