Viziunea - Povestire de Kahlil Gibran

O viziune a lui Khalil Gibran despre viaţă, dragoste, revoltă, libertate şi despre ceea ce este mai presus de ele şi se reflectă, se manifestă în acestea. 

Atunci când noaptea s-a lăsat şi somnul şi-a întins mantia peste faţa pământului, am ieşit din pat şi am mers către mare, spunându-mi mie însumi, "Marea nu doarme. Şi, în trezia marii se află balsamul pentru spiritul care nu are linişte."

Am ajuns la ţărm, unde ceţurile se rostogoliseră de pe crestele munţilor şi învăluiau acel loc în felul cum un voal cenuşiu acoperă obrazul unei fete frumoase.

Am privit armatele valurilor, am ascultat strigătele lor triumfătoare, am contemplat puterile eterne, ascunse în spatele lor, puterile care se întrec cu furtunile, urlă împreună cu vulcanii, surâd odată cu gurile trandafirilor şi se împletesc cu izvoarele.

Khalil Gibran despre valoarea frumuseţii şi a banilor 

După o vreme, m-am uitat împrejur şi am observat trei personaje fantomatice şezând pe o stâncă din apropiere, ceaţa nereuşind să le facă întru totul nevăzute. M-am îndreptat încet către ele, ca şi cum o forţă emanată de acestea m-ar fi atras irezistibil, împotriva voinţei mele.

Când am ajuns la câţiva paşi de ele, m-am oprit şi le-am fixat involuntar cu privirea, de parcă o magie ar fi stăpânit acel loc, slăbindu-mi voinţa şi trezindu-mi imaginaţia latentă din spirit.

Chiar în acea clipă, unul din ele s-a ridicat şi, cu o voce ce părea să răzbată din adâncurile mării, a spus, "Viaţa fără dragoste este ca un pom fără flori ori fructe. Dragostea fără frumuseţe este asemeni florilor fără mireasmă şi fructelor fără seminţe... Viaţa, dragostea şi frumuseţea - trei fiinţe într-una independentă, absolută, neacceptând schimbarea sau separarea." După ce a rostit aceste cuvinte, s-a aşezat în acelaşi loc.

Cea de-a doua fantomă s-a ridicat şi, cu un glas aducând cu mugetul apelor ieşite din matcă, a spus, "Viaţa fără revoltă este asemeni anotimpurilor fără primăvară. Revolta fără adevăr este la fel ca şi primăvara sosită într-un deşert sumbru, arid... Viaţa, revolta şi adevărul - trei fiinţe într-una, neacceptând separarea ori schimbarea."

Cel de-al treilea spectru s-a înălţat pe picioare şi, cu o voce precum tunetul, a spus, "Viaţa fără libertate este ca un trup lipsit de spirit. Libertatea fără gândire este asemeni unui spirit tulburat... Viaţa, libertatea şi gândirea - trei fiinţe într-una eternă, nesfârşită şi neîncetată."

Apoi, toate cele trei stafii s-au ridicat şi, cu glasuri înfricoşătoare au spus, "Dragostea şi ceea ce o generează. Revolta şi ceea ce o crează. Libertatea şi ceea ce o nutreşte. Trei manifestări ale lui Dumnezeu. Iar Dumnezeu este conştiinţa lumii raţionale."

O linişte grea s-a aşternut după aceea, supraîncărcată cu foşnetul unor aripi nevăzute şi cu tremurul unor fiinţe eterice. Mi-am închis ochii, ascultând ecoul vorbelor de mai înainte. Când i-am redeschis, am zărit numai marea, înfăşurată în giulgiul ceţii. M-am apropiat de stanca pe care stătuseră cele trei personaje fantomatice şi am distins numai o coloană de tămâie inălţându-se către ceruri.

Despre prietenie - Un poem de Khalil Gibran