Cercul: Simbol şi semnificaţie

Un simbol universal, cu semnificaţii mistice, divine largi, şi totuşi unitare, comune, arhetipale, cercul a fost prezent din vremuri străvechi în diverse culturi şi religii. El reflectă întregul, completitudinea, totalitatea, unitatea, focalizarea, ciclicitatea, eternitatea, infinitatea, sinele, apartenenţa, iniţierea, finalizarea, perfecţiunea şi pe Dumnezeu. Potrivit lui Hermes Trismegestus, "Dumnezeu este un cerc al cărui centru se găseşte pretutindeni şi a cărui circumferinţă nu se află nicăieri."

Cercul simbolizează mobilitatea, ciclul timpului, soarele, mişcarea perpetuă, natura infinită a energiei, călătoria planetelor în jurul soarelui, zodiacul, ritmurile esenţiale ale universului, includerea oamenilor în măreţul plan universal, schimbarea continuă a anotimpurilor, forţa feminină, Zeiţa, pământul mamă, protecţia şi un spaţiu sacru.

Ca şi simbol, cercul este asociat cu verigheta, purtată pe degetul inelar, conectat în credinţele antice cu inima. Verigheta poartă astfel semnificaţia fidelităţii în căsătorie (inima înconjurată de un cerc), dragostei infinite, nesfârşite dintre soţi.

În alchimie, anumite lucrări erau performate în interiorul unui cerc, pentru a intensifica funcţiunea unui element. De exemplu, atunci când o activitate alchimică necesită focul, cercul care îl cuprindea intensifica focalizarea către acest element. "Impătrăţirea" cercului (sarcina imposibilă geometric de a forma un cerc din mai multe pătrate) a fost o alegorie alchimică şi renascentistă a dificultăţii de a clădi perfecţiunea divină prin mijloace materiale.

Pentru neoplatonişti, cercul îl desemna pe Dumnezeu, cercul necircumscris al cosmosului.

Conform viziunii mitologice nord-americanilor nativi, cercul înfăţişa soarele, luna şi copiii ei, bărbatul şi femeia. Totodată, întruchipa energia spirituală, una atotcuprinzătoare a universului.

Semnificaţia formelor | Despre o gramatică vizuală

La celţi, erau trasate cercuri considerate a avea funcţiuni protectoare, ce nu puteau fi încălcate de rău sau duşmani. De asemeni, în tradiţia celtică, ele simbolizau cosmosul şi scurgerea inevitabilă a timpului.

În China, cercul descria forma cerului, iar pământul era ilustrat prin pătrat. Arta plastică chinezească include adeseori un pătrat înăuntrul unui cerc, semnificând uniunea dintre cer şi pământ. Importantul simbol Yin Yang este circular, sugerând cuprinderea întregii dualităţii universale în scopul echilibrării celor două aspecte contrare.

În Buddhism, există multe referinţe despre întrebuinţarea cercului. Învăţăturile lui Buddha sunt centrate către roata Dharma, roata realităţii. În Buddhismul Zen, cercurile concentrice reprezintă cel mai înalt nivel al iluminării şi armonia tuturor puterilor spirituale.

Cercurile de rugăciune, închinare, asemeni celor din chakra hindusă (la arabi, "halka"), erau cele în care influenţa feminină era prevalentă. Dansurile păgâne europene era circulare, aşa cum s-au păstrat în folclor, ca şi hora din tradiţia românească. Cercurile preistorice din piatră ori stânca, precum cel de la Stonehenge, cunoscute ca şi "dansul uriaşilor," atestă preferinţa oamenilor din vechime faţă de cerc.

SIMBOLURI PĂGÂNE OCULTE

În magie, vrăjitorie, cercul este un simbol puternic al protecţiei faţă de demoni, spiritele rele.

Ideea despre cosmos ca un cerc neîntrerupt a fost reluată în imaginea gnostică a şarpelui lumii formând un cerc cu gura muscandu-şi coada.

În unele manuscrise din creştinismul timpuriu, Iisus Hristos era înfăţişat şezând pe tronul ceresc, având la picioare pământul sub forma unui cerc. În decursul Renaşterii, cercul şi sfera erau considerate a fi formele perfecte, potrivite cel mai bine ideii de Dumnezeu. Aura înconjurând capul lui Hristos simbolizează mântuirea prin răstignire ( crucea în interiorul unui cerc). La creştini, trei cercuri intersectate desemnau Sfânta Treime.

Carl Jung vedea cercul ca un arhetip geometric pentru "psyche" (minte şi gând), iar pătratul ca unul pentru trup. Prin combinarea cercului cu pătratul era oglindită relaţia sau echilibrul dintre psyche şi trup.

Orice simbol inclus într-un cerc este potenţat, are darul de a ne atrage către acest simbol, a ne face să-l înţelegem şi simţim. De exemplu, o cruce aflată într-un cerc semnalează o sporită semnificaţie de incluziune, unificare şi completitudine. Cercul ne invită să păşim înlăuntrul sacralităţii reprezentate de cruce şi păstrează, protejează, totodată, în el sacrul, sfinţenia.

Cercul poate fi asimilat cu cifra zero, simbolizând în acest caz potenţialul, embrionul. Are o valoare magică de protejare şi indică finalizarea procesului de individualizare, a străduinţei către întregirea psihică şi autoperfecţionare.

În numărul zece, cercul (zero) semnifică cerurile, perfecţiunea şi veşnicia.

"Orb"-ul este un simbol ce descrie un cerc ori un glob încununat de o cruce, demonstrând autoritatea şi supremaţia lui Hristos peste tot ce este trecător. Regii creştini aveau alături de ei un "orb" cu prilejul încoronării. În arta creştină, Hristos copil apare uneori purtând un "orb" în timp ce stătea în poala Maicii Domnului.

Un punct în centru unui cerc era este simbolul astrologic al soarelui şi cel alchimic al aurului.

La masoni, triunghiul din interiorul unui cerc exprimă măreţia şi atotputernicia numelui lui Dumnezeu, Tetragrammaton-ul (în ebraică, numele Dumnezeului evreilor) sacru, misterios şi inefabil.

Cercurile olimpice intersectate constitue o altă reprezentare a uniunii, concentrării spre aceleaşi idealuri.

Simbolistica cercului şi a inelului


Surse: 
- Audrey Yoshiko Seo: Ensō: Zen Circles of Enlightenment 
- Barbara G. Walker: The Woman's Dictionary of Symbols and Sacred Objects 
- Alva William Steffler: Symbols of the Christian Faith 
- Udo Becker: The Continuum Encyclopedia of Symbols 
- Jack Tresidder: The Watkins Dictionary of Symbols