Passiflora - Floarea patimilor lui Hristos

Passiflora, floarea patimilor şi nu floarea pasiunii (aşa cum a fost numită greşit de unii în limba română, probabil din cauza traducerii eronate a cuvântului "passion") este un simbol al patimilor, suferinţelor lui Hristos, al biciuirii Mântuitorului, a coroanei Sale de spini, a celor trei cuie înfipte în trupul Său şi a celor cinci răni ale Sale.

Numită iniţial "Espina de Cristo" ("spinii lui Hristos") sau "Flor de las Cinco Llagas" ("floarea celor cinci răni"), a fost descoperită de misionarii spanioli, în secolul al XVII-lea, în America de Sud. Fie printr-o viziune divină, fie prin cercetarea amănunţită a florii, aceştia au ajuns să îi afle un simbolism aparte, asociat cu răstignirea lui Hristos:

- Vârfurile ascuţite ale frunzelor de Passiflora au fost asimilate cu Lancea destinului, suliţa care a străpuns trupul lui Hristos.

- Lujerii reprezintă biciurile cu care a fost bătut Hristos.

- Cele zece petale şi sepale îi simbolizează pe cei zece apostoli credincioşi, loiali (mai puţin Sfântul Petru, care se lepădase de Hristos, şi Iuda, trădătorul).

- Filamentele radiale ale florii, al căror număr este mai mare de 100 şi variază de la o floare la alta, semnifică coroana de spini.

- Ovarul în formă de caliciu cu receptaculii săi reprezintă ciocanul cu care s-au bătut cuiele sau Sfântul Graal.

Legenda crinului de Paşte | Legende de Paşte

- Cele trei stigmate ale florii sunt corespunzătoare celor trei cuie, iar cele cinci antere celor cinci răni ale Mântuitorului.

- Albastrul şi albul specific multor specii de Passiflora simbolizează raiul şi puritatea.

Cele trei zile în decursul cărora Passiflora rămâne înflorită sunt asociate cu pasajul din Matei 12:40 "Căci, după cum Iona a stat trei zile şi trei nopţi în pântecele chitului, tot aşa şi Fiul omului va sta trei zile şi trei nopţi în inima pământului".

Passiflora îşi reflectă simbolismul în numele care i-au fost date de-a lungul timpului în Europa. În engleză i se spune "Passion Flower" ("floarea patimilor"), în spaniolă "espina de Cristo" ("spinii lui Hristos"). În Germania îi aflăm mai multe denumiri: "Christus-Krone" (“coroana lui Hristos”), Christus-Strauss (“buchetul lui Hristos”), Dorn-Krone (“coroana de spini”), Jesus-Leiden ("patimile lui Iisus"), Marter (“patimile”) sau Muttergottes-Stern (“Steaua Maicii Domnului”).

Aşa cum spuneam mai înainte, uneori, passiflora este numită incorect în româneşte "floarea pasiunii," din cauza unei traduceri inadvertente a numelui florii din engleză (Passion Flower) sau din germană.
Potrivit Encyclopædia Britannica 1885, aceasta este etimologia cuvântului "passion": "la sfârşitul secolului al XII-lea, cu semnificaţia "suferinţele lui Hristos pe cruce," din vechea limba franceză "passion," provenit din "passionem/passio" din limba latină, din ramură latinescului "pati" (a suferi, a îndura), derivat din "pei" (cu înţelesul a răni) din limba proto-indo europeană (asemeni termenului sanscrit "pijati" (a ocărî, insulta, batjocori), celui grecesc "pema" (suferinţă, nenorocire, durere), a celui din franceza veche "feond" (inamic, duşman), a celui gotic "faian" (a blama, învinovăţi)). Semnificaţia acestui cuvânt se extinde la suferinţele martirilor şi suferinţă în general la începutul secolului al XIII-lea; cu înţelesul de emoţie puternică, dorinţă este atestat la sfârşitul secolului al XIV-lea, din latinescul "passio" provenit din grecescul "pathos." Sensul de "dragoste senzuală", atestat prima oară în anii 1580, iar cel de "preferinţă puternică, entuziasm, predilecţie" datează din anii 1630. Numele de passion flower - flos passionis - a apărut din cauza presupusei asemănări a corolei acesteia cu o cunună de spini, şi a altor părţi ale florii cu cuie ori răni, în vreme ce cele cinci sepale şi petale au fost considerate a simboliza cei zece apostoli, Petru şi Iuda nefiind luaţi în considerare."

Rozmarinul sau Trandafirul Fecioarei Maria - Legendă şi simbol

În plus, în DEX, găsim această definiţie: PASIÚNE, pasiuni, s. f. 1. Stare afectivă deosebit de intensă şi durabilă pentru cineva sau pentru ceva; dragoste foarte puternică; manifestare, exteriorizare a unui astfel de sentiment. ◊ Loc. adv. Cu pasiune = înflăcărat, entuziast; intens. ◊ Ceea ce constituie obiectul, cauza unui astfel de sentiment. 2. Înclinaţie vie, însoţită de plăcere pentru obiectul studiat sau pentru profesia exercitată. Dorinţă, aspiraţie. 3. Viciu, patimă distrugătoare. 4. Compoziţie muzicală bazată pe naraţiunea evanghelică a patimilor Mântuitorului.

În afara creştinătăţii, din cauza formei lor regulate, aceste flori au fost asemuite cu un ceas. Astfel, în Israel, Passiflora este numită "floarea ceasului," iar în Japonia "planta ceasului." În Turcia, este numită "Çarkıfelek" întrucât aduce aminte de Rota Fortunae, roata sorţii/norocului. În nordul Indiei, Passiflora albastră poartă numele de "Paanch Paandav" (referitor la cei cinci Pandava din epoppea hindusă Mahabharata). Cele cinci antere sunt identificate cu cei cinci Pandava, în centru se află zeul Krishna, în opoziţie cu o oaste de o sută de soldaţi reprezentată de filamentele radiale. În plus, albastrul florii este corelat cu aura lui Krishna.


Surse: 
- Gordon Lesley: Green Magic 
- Louise Frost, Alistair Griffiths: Plants of Eden 

Legenda florii de sânger | Legende de Paşte