Pătratul: Simbol şi semnificaţie

Spre deosebire de cerc, un simbol al sacrului ori al spiritualităţii, pătratul semnifică stabilitate, imutabilitate, fixitate, permanenţă, lumea fizică, materială, pământeană, manifestarea lui Dumnezeu în Creaţie, piericiune, limitare, organizare.

Laturile şi unghiurile drepte ale pătratului sugerează ordinea, riguruozitatea, simţul practic.

Tocmai de aceea, această figura geometrică ne inspiră echilibru, ne armonizează aspectele duale, contradicţiile, aduce ordine în haos, ne îmboldeşte către structuralizare. Pătratul ne îndemână să fim cât mai raţionali, mai perseverenţi, mai organizaţi şi oneşti în interacţiunea cu oamenii. Ne conferă siguranţă, ne sprijină să ne concentrăm spre ţelurile, obiectivele noastre, şi să ne străduim să le transformăm în realitate.

Platon era de părere că, alături de cerc, pătratul întruchipează frumuseţea şi perfecţiunea. Potrivit lui Pitagora, acesta este simbolul cifrei patru, care este asociată cu dreptatea, completitudinea şi împlinirea. Numărul patru este unul feminin şi reprezintă cele patru direcţii, o cheie de înţelegere a mediului nostru înconjurător.

Câteodată, simbolistica pătratului este corelată totuşi cu un sânge rece ieşit din comun, cu lipsa empatiei ori cu un convenţionalism exagerat.

Triunghiul: Simbol şi semnificaţie

Pe de altă parte, dacă cercul simbolizează în general femeia ori feminitatea, pătratul semnifică masculinitatea, forţa masculină. Cu toate astea, în antichitatea greco-romană, era un atribut al lui Venus/Afrodita şi simboliza forţa reproducătoare feminină.

Nu trebuie ignorat că, odată, popoarele migratoare, nomade îşi făceau sălaşuri, aşezări temporare în corturi sau colibe circulare, iar atunci când au ajuns să se statornicească pe anumite tărâmuri, au apelat la construcţii pătrate ori rectangulare.

Cele patru laturi egale ale pătratului reflectă punctele cardinale (nord, sud, est, vest), anotimpurile (iarnă, primăvară, vară şi toamnă), corpurile cosmice (soare, lună, planete, stele), elementele primare (foc, pământ, aer, apă).

Dacă în creştinism, pătratul este un simbol al Noului Ierusalim, al stabilităţii de necutremurat a Bisericii, şi al onestităţii, la hinduşi constitue întruchiparea ordinei perfecte din univers, standardului proporţiei ori măsurii perfecte, Purusha, esenţa, spaţiul, cele patru puncte cardinale şi cele patru caste.

În heraldică, pătratul sugerează adevărul, corectitudinea, echitatea, constanţa şi stabilitatea.

Carl Jung era de părere că pătratul reprezintă starea pluralistă sau interioară a omului care nu se identifica încă cu sine însuşi. De asemeni, în opinia lui, pătratul este superior trapezului, iar octogonul este o figură geometrică intermediară între pătrat şi cerc. Oricum, triunghiul, cercul şi pătratul ar înfăţişa relaţia (desemnată de triunghi) dintre pământ (pătrat) şi cerc (cer).

Dacă în tradiţia chinezească, cercul înfăţişează forma cerului, pătratul este un simbol al pământului.

În credinţă Buddhistă, un pătrat în interiorul unui cerc simbolizează întrepătrunderea, relaţia dintre lumea umană şi cea divină. La chinezi reprezenta uniunea dintre Yin şi Yang, iar în creştinism înfăţişează eternitatea vieţii.

Un cerc înscris într-un pătrat semnifică transformarea divinului pe plan pământean, unificarea celor patru elemente şi revenirea la simplitatea iniţială, originară, prin unitate. În Cabala, era văzut drept scânteia divină ascunsă în materie şi izvoditoare a materiei.

Crucea înscrisă într-un pătrat era considerată în creştinismul timpuriu un simbol al puterii universale a crucii lui Iisus.


Surse:
- J. E. Cirlot: A Dictionary of Symbols
- Farrin Chwalkowski: Symbols in Arts, Religion and Culture: The Soul of Nature
- Steven Olderr: Symbolism: A Comprehensive Dictionary

Cercul: Simbol şi semnificaţie