Privilegiul de a fi om - Poveste cu tâlc

Chiar este un privilegiu să fii om? Într-un pasaj din "Cugetările" sale (Les pensées), Blaise Pascal observa: "Omul este pentru el însuşi cea mai suprinzătoare creatură din natură; căci el nu poate concepe ce îi este trupul, cu atât mai puţin ce-i este spiritul (sufletul), şi, într-o şi mai mică măsură, cum îi este unit trupul de suflet. Această este sursa dificultăţilor sale, şi totuşi însăşi fiinţa lui." 

La urma urmei, este foarte simplu să fii doar un animal, sau chiar o entitate pur spirituală. Este atât de uşor, de exemplu, să fii un cimpanzeu: te naşti, mănânci, bei, te reproduci, sari dintr-un copac în altul, şi asta-i tot. De asemeni, trebuie să fie nemaipomenit să fii un înger, pur spirit, fără limitarea unui trup. 

Există, cu toate astea, o poveste cu tâlc despre privilegiul de a fi om... 

Se spune că, odată, îngerii s-au revoltat în faţa lui Dumnezeu, spunându-i, "De ce omul trebuie să fie mai presus de orice altă creatură? Omul are caracteristicile unui animal. Omul mănâncă, noi nu aveam nevoie să facem asta. Omul bea, iar noi nu bem. Omul doarme, însă noi nu dormim."

Dumnezeu le-a răspuns, "Vom lua o decizie în această problema după o punere la încercare." Apoi, i-a poruncit unui înger, "Mergi pe pământ şi vezi cum este viaţă omului."

Poveşti cu tâlc despre Dumnezeu

Îngerul a aterizat curând pe pământ. A zărit un pom. A fost atât de încântat de pom încât s-a căţărat în el şi a început să-i mănânce fructele. A simţit o delectare atât de mare încât s-a gândit, "Ah, acesta este cel mai bun loc pentru a trăi! Am fost o creatură nefericită când nu am avut toate astea!"

După aceea, a văzut o femeie tânără, care vindea fructe, trecând pe sub pom. A fost fermecat de frumuseţea ei şi i-a cerut să-i vândă lui fructele. Au devenit prieteni; au devenit iubiţi; s-au căsătorit şi au avut copii.

Iniţial, îngerul a fost foarte, foarte fericit. Dar după ce prospeţimea, noutatea au dispărut, s-au destrămat şi farmecul, şi fericirea. A început să descopere că cei care îi fuseseră prieteni ieri nu îi mai erau prieteni azi, că cei care fuseseră buni cu el odată nu mai erau deloc buni în prezent. Viaţa îi devenise foarte grea. S-au prăbuşit peste el toate poverile şi grijile vieţii. S-a simţit oprimat, sufocat, tot mai nefericit, şi a ajuns să se plângă de traiul său pe pământ.

După o vreme, Dumnezeu i-a poruncit altui înger, "Mergi pe pământ şi vezi ce face fratele tău." Imediat ce a ajuns pe pământ, a fost impresionat extrem de plăcut de acesta, de pomii şi fructele sale. Atunci, însă, când celălalt înger i-a povestit despre viaţa lui, despre necazurile şi dificultăţile sale, a zburat repejor înapoi în cer, răsuflând uşurat că a scăpat de chinuri.

Îngerii s-au adunat iarăşi înaintea lui Dumnezeu, şi El le-a spus, "Atunci când până şi îngerii sunt ispitiţi de pământ şi mă uită, nu ar trebui să fiu mândru de om, care, deşi are toate aceste greutăţi, nenorociri în viaţa sa pământească, câteodată îşi aminteşte de Mine, se gândeşte la Mine?"

Lumina şi întunericul din tine | Poveste cu tâlc