Rodia - Povestire de Kahlil Gibran

În povestirea Rodia, Kahlil Gibran ne descrie sugestiv multitudinea de gânduri şi idei, adeseori contradictorii, ale lumii şi ale minţii, sugerând că liniştea şi echilibrul mental reprezintă un preludiu necesar către înţelepciune. 

Odată, când trăiam în miezul unei rodii, am auzit una din seminţe zicând, "Într-o zi voi deveni un pom, vântul va cânta în ramurile mele, şi soarele va dansa printre crengile mele, voi fi puternică şi frumoasă de-a lungul tuturor anotimpurilor."

O altă sămânţa a luat cuvântul şi i-a atras atenţia, "Când eram tânără, ca şi tine, aveam aceleaşi idei, idealuri; dar acum, când pot cântări şi desluşi lucrurile, îmi dau seama că speranţele mele erau în van."

O a treia sămânţa şi-a dat şi ea cu părerea, "Nu văd în noi nimic care să ne îndreptăţească visul la un viitor atât de măreţ."

O a patra a replicat, "Dar, vai, ce bătaie de joc ar fi viaţa noastră fără un viitor măreţ!"

O a cincea a remarcat, "De ce să mai discutăm despre ce am putea deveni, dacă nu ştim nici măcar ce suntem?"

Preotul şi Satana - Povestire de Kahlil Gibran

A şasea sămânţa a observat, "Indiferent ce suntem, aşa vom continua să fim."

Iar a şasea a spus, "Am o idee atât de clară despre tot ce va fi în viitor, dar nu reuşesc să o transpun în cuvinte!"

Apoi, şi-au exprimat gândurile a opta, a noua, a zecea, şi multe, multe altele, până când au ajuns toate să vorbească în acelaşi timp, şi nu am mai reuşit să mai înţeleg nimic din hărmălaia atâtor voci."

M-am mutat aşadar, chiar în acea zi, în miezul unei gutui, unde seminţele sunt puţine şi aproape tăcute.

Kahlil Gibran: 10 poveşti de înţelepciune şi inspiraţie