Superstiţii despre apă
În superstiţiile lumii, apa reprezintă un element primordial, unul din care s-a născut lumea, universul, unul care separă tărâmul morţilor de cel al viilor, şi are o funcţiune de purificare. Aspersiunea, adică curăţarea cu apă neîncepută, considerată sacră (presupusă a fi întâlnită şi la daci), se practica asupra oamenilor şi animalelor, pomilor şi grădinilor, pentru a le da putere şi a le revitaliza. Abluţiunea, spălarea rituală a corpurilor omeneşti şi a unor obiecte sacre, avea, de asemeni, un scop de purificare. Spălarea mâinilor, a feţei şi picioarelor reprezintă un ritual întâlnit la musulmani, şi nu numai.
Apa lustrala, purificatoare era folosită din timpuri străvechi la venirea unui copil pe lume (fiind preluată de creştinism, la botez) sau cu ocazia unei căsătorii ori a unei înmormântări. De asemeni, apa era asociată cu vrăji şi descântece, utilizându-se, de exemplu, pentru ghicitul în "oglinda apei."
Dacă ai pistrui şi vrei să scapi de ei, se recomandă să iei nişte apă din cea folosită de fierar pentru a-şi răci fiarele şi să te speli cu ea.
Durerile de mâini reumatice erau odată îndepărtate pentru totdeauna în perioada de iarnă, dacă mâinile erau înmuiate în zăpadă topită, adunată cu prilejul primei ninsori din an.
În mod asemănător, ochii roşii, iritaţi erau trataţi cu apa rezultată din topirea zăpezii. Pentru ca acest remediu să aibă efect era nevoie totuşi să se folosească neaua căzută nu în orice lună, ci numai în mai!
Apa colectată din prima ploaie de iunie era folosită pentru a vindeca tot felul de boli de piele.
Pentru a afla dacă te vei căsători cu persoana iubită, era musai să recurgi la ritualul următor. Trebuia să iei două ace, să-i pui unuia din ele numele tău, şi celuilalt numele fiinţei îndrăgite. Apoi, le lăsai să cadă într-o apă curgătoare. În caz că erau despărţite de curent, ţi se vestea că nu te vei cununa în veci cu cine îţi doreşti. Dacă, însă, pluteau unul lângă altul, puteai începe să te pregăteşti pentru nunta mult visată!
O altă metodă de divinaţie presupunea folosirea a trei boluri: unul umplut cu apă curată (semnificând averea), un altul cu apă murdară (reprezantand sărăcia), şi un al treilea rămas gol ( simbolizând starea de fată bătrână). O fată legată la ochi era condusă până în dreptul bolurilor, trebuind să aleagă unul din ele. În funcţie de cel selectat, îi era sortită bogăţie, sărăcie lucie sau soarta de a rămâne fată bătrână.
O sete care te urmăreşte constant, poate da de înţeles că te vei muta curând.
Într-o superstiţie din Serbia, se vărsa apa în spatele cuiva care pleca într-o călătorie ori pentru a obţine un loc de muncă, astfel încât să aibă parte de noroc. Se proceda la fel când cineva se ducea la şcoală, să dea un examen sau pleca în armată. Acest gest era însoţit de cuvintele, "Să fie curat şi limpede ca apa."
La turci se vărsa apă în spatele trăsurii ce-i purta pe proaspeţii miri, astfel încât mireasa să mai treacă pe la casa mamei sale. Tot în Turcia, era de rău augur să se arunce cenuşa fierbinte din sobă în apă. Cine îndrăznea să facă asta, risca să fie blestemat de un spirit rău.
Conform unei superstiţii din America Latină, trebuie să ţii mereu un pahar plin cu apă pe frigider sau în spatele uşii de la intrarea în casă, pentru ca să fie absorbite spiritele rele şi energiile negative din locuinţă.
Într-un vechi ritual creştin, apa cu sare avea harul de a însănătoşi trupul şi a izgoni spiritele rele.
În folclorul occidental, era întreţinută ideea că apa caldă te face să faci riduri.
Când cineva aruncă apă murdară peste tine, vei fi urmărit de nenoroc. Cumva asemenea, dacă arunci apă peste un om bolnav, acesta va muri curând.
În Japonia, apa caldă era auspicioasă întrucât cea rece era utilizată pentru spălarea morţilor.
În Macedonia, se credea că atunci când bei apă în acelaşi timp cu o altă persoană, vei muri în aceeaşi clipă ca şi ea.
La greci este cu ghinion să bei apă după ce apune soarele.
Dacă apa fiartă pentru ceai se răceşte înainte de a o utiliza, înseamnă că cineva din apropierea ta ori chiar tu îşi va pune curând pirostriile.
Într-o superstiţie provenită de pe plantaţiile din sudul SUA, se vopsea poarta de intrare către casă în albastru ca să se împiedice fantomele să se strecoare înăuntru. Se credea că stafiile nu pot traversa o apă, iar culoarea albastră le amăgea, le dădea impresia că au una în faţă.
Potrivit unei tradiţii romane, vărsarea apei, vinului ori uleiului era un semn rău, ce anunţa necazuri sau ghinioane.
În credinţele pescarilor, era cu ghinion să scuipi în apa unde pescuiai, fiinda peştii se îndepărtau de acolo.
Într-o superstiţie din Boemia, dacă laşi apa să fiarbă prea mult, chinuieşti sufletele aflate în purgatoriu.
Aşa cum remarca Romulus Vulcănescu, "libaţiunile cu apă neîncepută pe morminte în sâmbetele morţilor sau pomenile de apă, pentru a uşura călătoria pe ape se mai fac în Bucovina: ploasce cu apă pentru potolirea setei călătorilor construite în grajduri. Călătorul însetat se aşeza pe scaunul din faţa porţii şi bea din apa de pomană, mulţumind în sinea lui cerului şi celui ce a dăruit-o."
Sărbătorile apei erau consacrate nu numai printre pescari, ci şi la sate, unde ritualul magic al "slobozirii apei" este văzut ca fiind o sursă a evenimentului creştin "Izvorul tămăduirii."
Izvorul Tămăduirii în tradiţii, obiceiuri şi superstiţii
Apa vie joacă un rol important în folclorul românesc, cu aceasta fiind judecate pe vremuri greşelile sau vinile unor ciobani, păstori, ori obţinându-se elixirul magic pentru "tinereţea fără bătrâneţe si viaţa fără de moarte."
Tot pe plaiurile mioritice existau două ape miraculoase: Apa Duminicii şi Apa Sâmbetei, cea dintâi fiind una benefică, izvorâtă din rai, şi cea de-a două malefică, coborând în fundul iadului.
În credinţele vechi ale românilor, dracul îşi avea sălaş în apă. Era numit "Cel-din-Baltă," "Ăl-din Baltă," sau "Dracul din Tău," era invocat de vrăjitoare, răsturna bărcile şi făcea oamenii să se înece. Cu prilejul Bobotezei, a sfinţirii apelor, dracii dispar fugind cât îi duc picioarele!
Ştima apei este un alt personaj malefic românesc. Jumătate bărbat şi jumătate femeie, sau jumătate femeie şi jumătate peşte, cerea din râuri şi pâraie, zilnic, câte un cap de om, mai ales în timpul secetei, şi încerca să aducă spre pieire pe copiii aflaţi pe malurile unei ape curgătoare.
Se spunea că sufletele celor înecaţi rămân de-a pururea în ape dacă s-au sinucis şi ies din ele după un an în caz că au murit în ele fără voia lor.
Dacă vrei să ştii dacă cineva grav bolnav va trăi ori va muri, este nevoie să torni nouă păhăruţe de apă într-un vas aşezat la căpătâiul său. A doua zi, în caz că observi că apa a cresut, înseamnă că va vieţui. Dacă apa a scăzut, se va duce pe lumea celorlalţi. Aidoma se procedează pentru a descoperi dacă un om va rămâne în viaţă în decursul anului următor, apelând la acest ritual în ziua de Anul Nou.
Cand cineva iţi iese inainte cu "plin," adică cu o găleată plină cu apă, iti vesteşte noroc. Dacă cineva te intampină cu "gol,"adică cu o vadră, o căldare ori o găleată goală este semn de ghinion.
Nu este bine să torni cuiva apă îndărăt ca să nu-i ţicnească ori să nu facă băieţi încrucişaţi.
Lunea nu este auspicios să te speli cu apă rămasă în vasele de duminică. Oricum, apa păstrată din ziua de duminică este recomandat să se arunce, că nu este bună decât pentru viermi.
Apa băută din vasul în care te-ai spălat te îmbolnăveşte.
Ca să crească copiii, este indicat să nu fie spălaţi cu apa rămasă din ziua din urmă. Apa în care se scaldă un prunc, un bebeluş, sâmbătă seară nu se aruncă afară. Când un bebe este alăptat de la sânul mamei, ea nu trebuie să bea apă că nu cumva să "ia copilul vânt în nas."
Apa primită printr-o fereastră nu se bea cu nici un preţ, nu se da nici măcar câinelui, ca să nu turbeze!
Apa din vise | Interpretarea şi semnificaţia viselor
Apa îngurgitată dintr-un vas nou trebuie mai înainte picurată peste pământ, astfel ca mai întâi morţii să bea din ea.
Când cineva îţi intră în casă în fapt de seară, apa este necurată, şi este necesar ca acesta să o purifice zicând, "Dumnezeu s-o binecuvânteze." Cine scoate apă din fântână noaptea riscă să fie luat de iele.
Apa mare, din inundaţii, este stăpânită de duhuri rele, în vreme ce acea din fântână ori din izvor stă sub protecţia duhurilor bune.
Omul care visează apă, va avea o supărare.
Apa rămasă în vase într-o casă, după îngroparea unui mort de acolo, e moartă şi nu este bună de băut. După ce petrec un mort la groapă, oamenii trebuie să se spele pe mâini, că să nu se lipească ceva necurat de ei. De câte ori se însoţeşte un mort spre cimitir şi se trece peste o apă, se aruncă în ea un bănuţ, plata podului. Apa în care a fost spălat mortul se aruncă într-un loc cât mai retras, pentru că este sfinţită.
Dacă traversezi vreo apă marţea sau sâmbăta (ceasurile rele), fă-ţi cruce şi suflă peste apă ca nu cumva să te îmbolnăveşti. Oricum când dăruiesti sambăta apă, faci o pomană.
Când ies mirii de la cununie, să se verse în faţa lor apă, astfel încât să le mergă bine în căsnicie.
Surse:
- William Carroll: Superstitions: 10,000 You Really Need
- Cora Linn Daniels, C. M. Stevans: Encyclopedia of Superstitions, Folklore, and the Occult Sciences ..., Volumul 2
- Leonard R. N. Ashley: The amazing world of superstition, prophecy, luck, magic & witchcraft
- Elena Niculiţă-Voronca: Datinile şi credinţele poporului român
- Artur Gorovei: Credinţi şi superstiţii ale poporului român
- Tudor Panfile: Mitologia poporului român
- Romulus Vulcănescu: Mitologie română
Apa lustrala, purificatoare era folosită din timpuri străvechi la venirea unui copil pe lume (fiind preluată de creştinism, la botez) sau cu ocazia unei căsătorii ori a unei înmormântări. De asemeni, apa era asociată cu vrăji şi descântece, utilizându-se, de exemplu, pentru ghicitul în "oglinda apei."
Apa în superstiţii străine
Dacă ai pistrui şi vrei să scapi de ei, se recomandă să iei nişte apă din cea folosită de fierar pentru a-şi răci fiarele şi să te speli cu ea.
Durerile de mâini reumatice erau odată îndepărtate pentru totdeauna în perioada de iarnă, dacă mâinile erau înmuiate în zăpadă topită, adunată cu prilejul primei ninsori din an.
În mod asemănător, ochii roşii, iritaţi erau trataţi cu apa rezultată din topirea zăpezii. Pentru ca acest remediu să aibă efect era nevoie totuşi să se folosească neaua căzută nu în orice lună, ci numai în mai!
Apa colectată din prima ploaie de iunie era folosită pentru a vindeca tot felul de boli de piele.
Pentru a afla dacă te vei căsători cu persoana iubită, era musai să recurgi la ritualul următor. Trebuia să iei două ace, să-i pui unuia din ele numele tău, şi celuilalt numele fiinţei îndrăgite. Apoi, le lăsai să cadă într-o apă curgătoare. În caz că erau despărţite de curent, ţi se vestea că nu te vei cununa în veci cu cine îţi doreşti. Dacă, însă, pluteau unul lângă altul, puteai începe să te pregăteşti pentru nunta mult visată!
O altă metodă de divinaţie presupunea folosirea a trei boluri: unul umplut cu apă curată (semnificând averea), un altul cu apă murdară (reprezantand sărăcia), şi un al treilea rămas gol ( simbolizând starea de fată bătrână). O fată legată la ochi era condusă până în dreptul bolurilor, trebuind să aleagă unul din ele. În funcţie de cel selectat, îi era sortită bogăţie, sărăcie lucie sau soarta de a rămâne fată bătrână.
O sete care te urmăreşte constant, poate da de înţeles că te vei muta curând.
Într-o superstiţie din Serbia, se vărsa apa în spatele cuiva care pleca într-o călătorie ori pentru a obţine un loc de muncă, astfel încât să aibă parte de noroc. Se proceda la fel când cineva se ducea la şcoală, să dea un examen sau pleca în armată. Acest gest era însoţit de cuvintele, "Să fie curat şi limpede ca apa."
La turci se vărsa apă în spatele trăsurii ce-i purta pe proaspeţii miri, astfel încât mireasa să mai treacă pe la casa mamei sale. Tot în Turcia, era de rău augur să se arunce cenuşa fierbinte din sobă în apă. Cine îndrăznea să facă asta, risca să fie blestemat de un spirit rău.
Conform unei superstiţii din America Latină, trebuie să ţii mereu un pahar plin cu apă pe frigider sau în spatele uşii de la intrarea în casă, pentru ca să fie absorbite spiritele rele şi energiile negative din locuinţă.
Într-un vechi ritual creştin, apa cu sare avea harul de a însănătoşi trupul şi a izgoni spiritele rele.
În folclorul occidental, era întreţinută ideea că apa caldă te face să faci riduri.
Când cineva aruncă apă murdară peste tine, vei fi urmărit de nenoroc. Cumva asemenea, dacă arunci apă peste un om bolnav, acesta va muri curând.
În Japonia, apa caldă era auspicioasă întrucât cea rece era utilizată pentru spălarea morţilor.
În Macedonia, se credea că atunci când bei apă în acelaşi timp cu o altă persoană, vei muri în aceeaşi clipă ca şi ea.
La greci este cu ghinion să bei apă după ce apune soarele.
Dacă apa fiartă pentru ceai se răceşte înainte de a o utiliza, înseamnă că cineva din apropierea ta ori chiar tu îşi va pune curând pirostriile.
Într-o superstiţie provenită de pe plantaţiile din sudul SUA, se vopsea poarta de intrare către casă în albastru ca să se împiedice fantomele să se strecoare înăuntru. Se credea că stafiile nu pot traversa o apă, iar culoarea albastră le amăgea, le dădea impresia că au una în faţă.
Potrivit unei tradiţii romane, vărsarea apei, vinului ori uleiului era un semn rău, ce anunţa necazuri sau ghinioane.
În credinţele pescarilor, era cu ghinion să scuipi în apa unde pescuiai, fiinda peştii se îndepărtau de acolo.
Într-o superstiţie din Boemia, dacă laşi apa să fiarbă prea mult, chinuieşti sufletele aflate în purgatoriu.
Apa în superstiţii româneşti
Aşa cum remarca Romulus Vulcănescu, "libaţiunile cu apă neîncepută pe morminte în sâmbetele morţilor sau pomenile de apă, pentru a uşura călătoria pe ape se mai fac în Bucovina: ploasce cu apă pentru potolirea setei călătorilor construite în grajduri. Călătorul însetat se aşeza pe scaunul din faţa porţii şi bea din apa de pomană, mulţumind în sinea lui cerului şi celui ce a dăruit-o."
Sărbătorile apei erau consacrate nu numai printre pescari, ci şi la sate, unde ritualul magic al "slobozirii apei" este văzut ca fiind o sursă a evenimentului creştin "Izvorul tămăduirii."
Izvorul Tămăduirii în tradiţii, obiceiuri şi superstiţii
Apa vie joacă un rol important în folclorul românesc, cu aceasta fiind judecate pe vremuri greşelile sau vinile unor ciobani, păstori, ori obţinându-se elixirul magic pentru "tinereţea fără bătrâneţe si viaţa fără de moarte."
Tot pe plaiurile mioritice existau două ape miraculoase: Apa Duminicii şi Apa Sâmbetei, cea dintâi fiind una benefică, izvorâtă din rai, şi cea de-a două malefică, coborând în fundul iadului.
În credinţele vechi ale românilor, dracul îşi avea sălaş în apă. Era numit "Cel-din-Baltă," "Ăl-din Baltă," sau "Dracul din Tău," era invocat de vrăjitoare, răsturna bărcile şi făcea oamenii să se înece. Cu prilejul Bobotezei, a sfinţirii apelor, dracii dispar fugind cât îi duc picioarele!
Ştima apei este un alt personaj malefic românesc. Jumătate bărbat şi jumătate femeie, sau jumătate femeie şi jumătate peşte, cerea din râuri şi pâraie, zilnic, câte un cap de om, mai ales în timpul secetei, şi încerca să aducă spre pieire pe copiii aflaţi pe malurile unei ape curgătoare.
Se spunea că sufletele celor înecaţi rămân de-a pururea în ape dacă s-au sinucis şi ies din ele după un an în caz că au murit în ele fără voia lor.
Dacă vrei să ştii dacă cineva grav bolnav va trăi ori va muri, este nevoie să torni nouă păhăruţe de apă într-un vas aşezat la căpătâiul său. A doua zi, în caz că observi că apa a cresut, înseamnă că va vieţui. Dacă apa a scăzut, se va duce pe lumea celorlalţi. Aidoma se procedează pentru a descoperi dacă un om va rămâne în viaţă în decursul anului următor, apelând la acest ritual în ziua de Anul Nou.
Cand cineva iţi iese inainte cu "plin," adică cu o găleată plină cu apă, iti vesteşte noroc. Dacă cineva te intampină cu "gol,"adică cu o vadră, o căldare ori o găleată goală este semn de ghinion.
Nu este bine să torni cuiva apă îndărăt ca să nu-i ţicnească ori să nu facă băieţi încrucişaţi.
Lunea nu este auspicios să te speli cu apă rămasă în vasele de duminică. Oricum, apa păstrată din ziua de duminică este recomandat să se arunce, că nu este bună decât pentru viermi.
Apa băută din vasul în care te-ai spălat te îmbolnăveşte.
Ca să crească copiii, este indicat să nu fie spălaţi cu apa rămasă din ziua din urmă. Apa în care se scaldă un prunc, un bebeluş, sâmbătă seară nu se aruncă afară. Când un bebe este alăptat de la sânul mamei, ea nu trebuie să bea apă că nu cumva să "ia copilul vânt în nas."
Apa primită printr-o fereastră nu se bea cu nici un preţ, nu se da nici măcar câinelui, ca să nu turbeze!
Apa din vise | Interpretarea şi semnificaţia viselor
Apa îngurgitată dintr-un vas nou trebuie mai înainte picurată peste pământ, astfel ca mai întâi morţii să bea din ea.
Când cineva îţi intră în casă în fapt de seară, apa este necurată, şi este necesar ca acesta să o purifice zicând, "Dumnezeu s-o binecuvânteze." Cine scoate apă din fântână noaptea riscă să fie luat de iele.
Apa mare, din inundaţii, este stăpânită de duhuri rele, în vreme ce acea din fântână ori din izvor stă sub protecţia duhurilor bune.
Omul care visează apă, va avea o supărare.
Apa rămasă în vase într-o casă, după îngroparea unui mort de acolo, e moartă şi nu este bună de băut. După ce petrec un mort la groapă, oamenii trebuie să se spele pe mâini, că să nu se lipească ceva necurat de ei. De câte ori se însoţeşte un mort spre cimitir şi se trece peste o apă, se aruncă în ea un bănuţ, plata podului. Apa în care a fost spălat mortul se aruncă într-un loc cât mai retras, pentru că este sfinţită.
Dacă traversezi vreo apă marţea sau sâmbăta (ceasurile rele), fă-ţi cruce şi suflă peste apă ca nu cumva să te îmbolnăveşti. Oricum când dăruiesti sambăta apă, faci o pomană.
Când ies mirii de la cununie, să se verse în faţa lor apă, astfel încât să le mergă bine în căsnicie.
Surse:
- William Carroll: Superstitions: 10,000 You Really Need
- Cora Linn Daniels, C. M. Stevans: Encyclopedia of Superstitions, Folklore, and the Occult Sciences ..., Volumul 2
- Leonard R. N. Ashley: The amazing world of superstition, prophecy, luck, magic & witchcraft
- Elena Niculiţă-Voronca: Datinile şi credinţele poporului român
- Artur Gorovei: Credinţi şi superstiţii ale poporului român
- Tudor Panfile: Mitologia poporului român
- Romulus Vulcănescu: Mitologie română
Superstiţii despre apă
Reviewed by Diana Popescu
on
martie 11, 2017
Rating:
Reviewed by Diana Popescu
on
martie 11, 2017
Rating:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu