Urzicile în superstiţii şi medicina populară

Superstiţiile despre urzici, în general, în medicina populară, în special, sunt asociate cu forţa lor protectoare, cu înzestrarea lor de a vindeca şi a menţine sănătatea oamenilor. În decursul istoriei, urzicile au avut numeroase întrebuinţări. Au fost folosite pentru confecţionarea de pânzeturi până când au fost înlocuite de în, pentru preparea unor mâncăruri şi băuturi, ba chiar şi pentru producerea hârtiei.

În Egiptul antic, erau utilizate pentru "flagelarea" sau "biciuirea" zonelor corpului afectate de artrită. Atât Hipocrate, cât şi Platonius, le recomandau ca remedii ale unor boli în textele lor medicale. Se făcea apel la urzici pentru tratarea problemelor urinare, menstruale, vindecarea sângerărilor, diareei, eczemelor, anemiei şi hemoroizilor.

Atârnate prin casă, se considera că protejau împotriva tuturor bolilor. Când cineva se îmbolnăvea, era "bătut" cu ele.

Conform altei superstiţii, se punea o oală plină cu urzici proaspete sub patul unui bolnav; dacă se menţineau verzi, acesta urma să se însănătoşească, iar dacă se uscau, vesteau moartea lui.

Spanacul, legendă şi sursă de sănătate

Aceste plante culese dintr-un cimitir şi fierte formau o licoare recomandată pentru lecuirea hidropiziei.

În Irlanda, se spune că dacă bei supă de urzici pe 1 mai, vei fi scutit de dureri reumatice timp de un an.

La scoţieni, pentru a vindecă iritaţiile produse de urzici, se freca pielea ştevie, recurgându-se la următorul descântec: "Urzici înăuntru, ştevie în afară; ştevia scoate afară urzică."

În Tirol, când se iscau fulgere pe cer, muntenii aruncau urzici pe foc pentru a se pune la adăpost.

Într-o superstiţie românească, se recomanda ca în Vinerea Mare să nu mănânci nimic cu urzici şi oţet, întrucât Iisus ar fi fost bătut în această zi cu urzici şi i s-ar fi dat să bea oţet.

Potrivit botanistei Catherine Oswald, pentru combaterea febrei, era de ajuns să smulgi rădăcina astfel de ierburi trei zile la rând, înainte de răsăritul soarelui. Într-o credinţă străveche din care s-a inspirat probabil aceasta, febra putea fi alungată dacă scoteai din pământ urzici cu tot cu rădăcini, în vreme ce rosteai repetat numele şi prenumelui persoane bolnave.

În Germania, exista credinţa că urzicile culese în zori aveau harul de a îndepărta spiritele rele din preajma vitelor.

În secolul al X-lea, în Wessex, urzica era una din cele nouă ierburi sacre de aici.

Tot pe tărâmurile britanice, se credea că urzicile şi "coada şoricelului" pe care le purtai asupra ta aveau darul să-ţi alunge temerile şi să izgonească duhurile rele.

Superstiţii despre pâine




La români, urzicile apărau faţă de trăsnet şi purtau noroc. Pentru a scăpa de purici, cineva trebuia să mănânce din ele, iar zeama rezultată din fierberea lor să fie aruncată în curte spunându-se, "Eu în casă, puricii afară!".

Datina "nunţii urzicilor" sau "măritării urzicilor" (celebrată fie în ziua de Bunavestire, fie în cea de Florii, fie de Joia Mare), marcând înflorirea lor, odată cu care nu mai erau bune de mâncat, iniţia totuşi o perioadă în de-a lungul căreia aveau funcţii magice, putând fi folosite în vrăji şi descântece.

Când simţi ferbinţeală la obraz, este semn că ai duşmani mulţi, care te grăiesc de rău, şi trebuie să te speli cu apă cu oţet şi urzică moartă, ca să-ţi treacă şi ca gură duşmanilor să nu te mai înţepe precum urzica vie, ci să tacă ca urzică moartă.

În săptămâna brânzei este bine să mănânci, de unde ai, de unde nu ai, urzici, căci numai aşa vei scăpa vara de purici. În vechime, la sate, fetei care dădea naştere unui copil "din flori" i se aşeza pe cap o cunună de urzici, ca semn al oprobiului public.

De Sfântul Gheorghe, oamenii de la ţară se băteau cu urzici peste corp, pentru a fi iuţi, sănătoşi şi harnici de-a lungul anului.



Surse: 
- Richard Folkard: Plant Lore, Legends, and Lyrics Embracing the Myths, Traditions, Superstitons, and Folk-Lore of the Plant Kingdom 
- Cora Linn Daniels, C. M. Stevans: Encyclopedia of Superstitions, Folklore, and the Occult Sciences 
- Diagram Group: The Little Giant Encyclopedia of Superstitions 
- Irina Nicolau, Carmen Mihalache: Credinţe şi superstiţii româneşti 
- Artur Gorovei: Credinţi şi superstiţii ale poporului român 
- Simion Florea Marian: Sărbătorile la Români: studiu etnografic, Volumul 2