Superstiţii despre ridichi
Din cauza faptului că este guvernată de planeta Marte, în vremea medievală ridichea era un simbol al certurilor şi conflictelor. În superstiţiile tradiţionale din munţii dintre Boemia şi Silezia, se credea că era o plantă preferată de anumite spirite rele, sălbatice, precum Rubezhal (Liczyrzepa, în poloneză, şi Krakonos, în cehă).
Medicii de altădată erau de părere că ridichea stă sub semnul lui Marte din cauza iuţelii şi a culorii sale roşii, dar şi a efectelor sale asupra organului lui Marte, băşica fierii, o glandă în care se credea că îşi are sălaş mânia.
În creştinism, ridichea avea un rol important, simbolic, în ziua sărbătoririi Sfântului Scaun al Sfântului Petru (22 februarie), un apostol cunoscut drept coleric, căruia i se aducea pacea, liniştea numai prin mâna blândă a Domnului Iisus.
Credinţa europeană conform căreia Sfântul Petru era responsabil de felul cum era vremea, i-a făcut pe unii cercetători să conchidă că în perioada precreştină ridichea era sub protecţia zeului tunetului, Thor.
Dacă în Bavaria era considerată a fi o plantă masculină, în sudul Germaniei şi în Franţa i se atribuia darul de a creşte virilitatea bărbaţilor. Otto Brunfels (1488-1534), botanist şi doctor oficial al oraşului Basel, Elveţia, observa, "se spune, de asemeni, că ridichea încurajează ieşirea din castitate."
În limbajul florilor folosit de îndrăgostiţii din perioada elisabetană, frunzele sau florile de ridiche purtau semnificaţia, "Din cauza ta voi trece prin multă durere şi tristeţe."
Germanii au numit o specie de ridiche sălbatică, care face flori albastre, Hederich. şi au o superstie veche potrivit căreia oricine poartă o coroniţă din astfel de flori nu poate fi detectat de vrăjitoare. Câte o cunună de Hederich era pusă pe capul vacilor înainte de a fi alăptate pentru a fi ferite de ochiul rău (deochi).
De altfel, ridichile smulse din pământ pe când se rostea o incantaţie specială aveau darul rar de a releva sălaşurile vrăjitoarelor.
Ceapa în superstiţii, farmece şi legende
Cu toate astea, în Evul Mediu, în unele ţări europene, exista credinţa că în ridichi se află spirite rele şi, înainte de a le mânca, oamenii spuneau rugăciuni speciale pentru a le purifica.
În cartea sa "Gardener's Delight" ("Delectarea grădinarului"), John Seymour era de părere că în Egiptul antic, constructorii piramidelor erau hrăniţi cu cantităţi vaste de ridichi, alături de usturoi şi ceapă.
În fiecare an, pe 23 decembrie, în Mexic, oamenii se angajează într-un ciudat concurs de sculpturi executate în ridichi, în care apar scene biblice, din legende şi din istorie. De fapt, în această zi se celebrează sosirea ridichilor din Spania în Mexic.
În Anglia, visele despre ridichi prezic dezvăluirea unor secrete, certuri în familie şi ghinioane.
Potrivit unei tradiţii occidentale, ridichea trebuie să fie semănată în februarie, martie sau iunie, şi numai când este luna nouă. Pentru ca ridichile să crească mari, atunci când atingeau dimensiunile unui deget mic, trebuia să mergi dimineaţa în grădina, să le apuci uşor de vârf şi să le scuturi niţel, şi să spui, "la fel de lungi ca braţul meu, la fel de groase ca pulpa mea, bună dimineaţa!"
Ca să fereşti castraveţii de gândaci, plantează lângă ei ridichi, căci gângăniile nu suportă ridichile.
Într-o superstiţie a germanilor din Pennsylvania, castraveţii şi ridichile devin foarte lungi când se plantează în intervalul de timp specific zodiei Peştilor.
Într-o altă tradiţie americană, semănate când luna era în Peşti sau Vărsător, ridichile erau extrem de zemoase; în Săgetător le dădeau florile; în Rac sau Capricorn le creşteau o mulţime de rădăcini mici; iar în Berbec erau foarte iuţi.
De asemeni, exista credinţa că ridichile semănate în anumite zile, precum cea a Sfântului Kilian (8 iulie), în ajunul celei de Sfântul Ioan (23-24 iunie) sau în ziua sărbătorii Corpus Christi (celebrată la 60 de zile după Duminica Paştelui), creşteau nemaipomenit de bine.
Urzicile în superstiţii şi medicina populară
În Iran, se credea că un scorpion moare dacă se pune peste el o frunză de ridiche.
La români, se spune că nu este bine să răsădeşti ridichile cu un deget, ca să nu se facă subţiri ca acesta, ci numai cu trei degete.
Conform unui proverb popular chinezesc, "Dacă mănânci ridichi iuţi şi bei ceai fierbinte, doctorii vor face foamea şi vor cerşi în genunchi."
Surse:
- Richard Folkard: Plant Lore, Legends, and Lyrics
- Cora Linn Daniels, C. M. Stevans: Encyclopedia of Superstitions, Folklore, and the Occult Sciences of the World
- Wolf D. Storl: A Curious History of Vegetables: Aphrodisiacal and Healing Properties, Folk Tales, Garden Tips, and Recipes
- Artur Gorovei - Credinţi şi superstiţii ale poporului român
Medicii de altădată erau de părere că ridichea stă sub semnul lui Marte din cauza iuţelii şi a culorii sale roşii, dar şi a efectelor sale asupra organului lui Marte, băşica fierii, o glandă în care se credea că îşi are sălaş mânia.
În creştinism, ridichea avea un rol important, simbolic, în ziua sărbătoririi Sfântului Scaun al Sfântului Petru (22 februarie), un apostol cunoscut drept coleric, căruia i se aducea pacea, liniştea numai prin mâna blândă a Domnului Iisus.
Credinţa europeană conform căreia Sfântul Petru era responsabil de felul cum era vremea, i-a făcut pe unii cercetători să conchidă că în perioada precreştină ridichea era sub protecţia zeului tunetului, Thor.
Dacă în Bavaria era considerată a fi o plantă masculină, în sudul Germaniei şi în Franţa i se atribuia darul de a creşte virilitatea bărbaţilor. Otto Brunfels (1488-1534), botanist şi doctor oficial al oraşului Basel, Elveţia, observa, "se spune, de asemeni, că ridichea încurajează ieşirea din castitate."
În limbajul florilor folosit de îndrăgostiţii din perioada elisabetană, frunzele sau florile de ridiche purtau semnificaţia, "Din cauza ta voi trece prin multă durere şi tristeţe."
Germanii au numit o specie de ridiche sălbatică, care face flori albastre, Hederich. şi au o superstie veche potrivit căreia oricine poartă o coroniţă din astfel de flori nu poate fi detectat de vrăjitoare. Câte o cunună de Hederich era pusă pe capul vacilor înainte de a fi alăptate pentru a fi ferite de ochiul rău (deochi).
De altfel, ridichile smulse din pământ pe când se rostea o incantaţie specială aveau darul rar de a releva sălaşurile vrăjitoarelor.
Ceapa în superstiţii, farmece şi legende
Cu toate astea, în Evul Mediu, în unele ţări europene, exista credinţa că în ridichi se află spirite rele şi, înainte de a le mânca, oamenii spuneau rugăciuni speciale pentru a le purifica.
În cartea sa "Gardener's Delight" ("Delectarea grădinarului"), John Seymour era de părere că în Egiptul antic, constructorii piramidelor erau hrăniţi cu cantităţi vaste de ridichi, alături de usturoi şi ceapă.
În fiecare an, pe 23 decembrie, în Mexic, oamenii se angajează într-un ciudat concurs de sculpturi executate în ridichi, în care apar scene biblice, din legende şi din istorie. De fapt, în această zi se celebrează sosirea ridichilor din Spania în Mexic.
În Anglia, visele despre ridichi prezic dezvăluirea unor secrete, certuri în familie şi ghinioane.
Potrivit unei tradiţii occidentale, ridichea trebuie să fie semănată în februarie, martie sau iunie, şi numai când este luna nouă. Pentru ca ridichile să crească mari, atunci când atingeau dimensiunile unui deget mic, trebuia să mergi dimineaţa în grădina, să le apuci uşor de vârf şi să le scuturi niţel, şi să spui, "la fel de lungi ca braţul meu, la fel de groase ca pulpa mea, bună dimineaţa!"
Ca să fereşti castraveţii de gândaci, plantează lângă ei ridichi, căci gângăniile nu suportă ridichile.
Într-o superstiţie a germanilor din Pennsylvania, castraveţii şi ridichile devin foarte lungi când se plantează în intervalul de timp specific zodiei Peştilor.
Într-o altă tradiţie americană, semănate când luna era în Peşti sau Vărsător, ridichile erau extrem de zemoase; în Săgetător le dădeau florile; în Rac sau Capricorn le creşteau o mulţime de rădăcini mici; iar în Berbec erau foarte iuţi.
De asemeni, exista credinţa că ridichile semănate în anumite zile, precum cea a Sfântului Kilian (8 iulie), în ajunul celei de Sfântul Ioan (23-24 iunie) sau în ziua sărbătorii Corpus Christi (celebrată la 60 de zile după Duminica Paştelui), creşteau nemaipomenit de bine.
Urzicile în superstiţii şi medicina populară
În Iran, se credea că un scorpion moare dacă se pune peste el o frunză de ridiche.
La români, se spune că nu este bine să răsădeşti ridichile cu un deget, ca să nu se facă subţiri ca acesta, ci numai cu trei degete.
Conform unui proverb popular chinezesc, "Dacă mănânci ridichi iuţi şi bei ceai fierbinte, doctorii vor face foamea şi vor cerşi în genunchi."
Surse:
- Richard Folkard: Plant Lore, Legends, and Lyrics
- Cora Linn Daniels, C. M. Stevans: Encyclopedia of Superstitions, Folklore, and the Occult Sciences of the World
- Wolf D. Storl: A Curious History of Vegetables: Aphrodisiacal and Healing Properties, Folk Tales, Garden Tips, and Recipes
- Artur Gorovei - Credinţi şi superstiţii ale poporului român
Superstiţii despre ridichi
Reviewed by Diana Popescu
on
aprilie 09, 2017
Rating:
Reviewed by Diana Popescu
on
aprilie 09, 2017
Rating:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu