Legenda japoneză a fetei din lună

Una din cele mai vechi, cumva enigmatice legende japoneze este cea a unei fete frumoase sosite din lună pe pământ. 

Poate că, dincolo de aerul de mister, această poveste străveche are o semnificaţie aparte, una nu tocmai fericită, ţinând de faptul că, până la urmă, orice fată, orice fiinţă umană este esenţial singură, nu îşi poate afla dragostea, perechea, sufletul pereche, o adevărată contopire în cuplu pe această lume. Dacă sunt pesimistă, am dat o interpretare prea întunecată, tristă a acestei legende, aveţi libertatea să mă contraziceţi în comentariile acestei postări. 

Legenda fetei sau prinţesei din lună şi a tăietorului de bambus, purtând în limba japoneză numele de "Kagya-hime no Monogatari," a fost scrisă în secolul al IX-lea sau al X-lea d.Hr., o versiune scrisă a acesteia apărând pe un manuscris din secolul al XVII-lea.

Cu multă vreme în urmă, un om bătrân şi sărac care îşi câştiga existenţa tăind bambus a descoperit, la un moment dat, că din unul din butucii săi, proaspăt retezat, emana o lumină stranie, fascinantă, asemeni celei ale razelor lunii. După ce a luat butucul în mâinile sale, a băgat de seama că în el se afla o fată mică, micuţă, cam de aceeaşi mărime ca şi degetul său arătător. Omul a luat-o casă şi, întrucât, nu fusese binecuvântat vreodată cu copii, a avut grijă de ea, împreună cu nevasta lui, ca de propriul lor prunc. A numit-o Prinţesa Lunii. În plus, buşteanul unde o găsise a început să izvodească, ca prin minune, o gramadă de aur şi pietre preţioase, aşa că, nu peste mult timp, tăietorul de bambus a devenit foarte, foarte bogat.

Fata ciudată s-a transformat odată cu vremea într-o femeie de o frumuseţe nemaipomenită despre care s-a dus vestea în toate colţurile ţării, fiind asaltată de o mulţime de peţitori. Într-o zi, nu mai puţin de cinci bărbaţi onorabili s-au apropiat de casa tăietorului de bambus încercând să-l convingă să le dea fata în căsătorie. Ei au insistat că era bătrân şi că, după moartea sa apropiată, nu va mai avea cine să îi poarte fetei de grijă. Prinţesa Lunii a respins însă orice peţitor, spunând că nu avea de gând să se mărite vreodată.

Kintsukuroi = A repara cu aur | Legendă japoneză

Desigur, zvonurile despre frumuseţea acestei fete au ajuns şi la urechile împăratului, iar el i-a cerut să se înfăţişeze de îndată la curtea sa. Ea nu i-a ascultat porunca, aşa că împăratul a vizitat-o şi, atunci când a văzut-o, s-a îndrăgostit nebuneşte de ea. I-a spus că trebuie să-i fie neapărat soţie, însă fata l-a avertizat că dacă încerca să o silească să facă asta, se va preschimba într-o umbră şi va dispare pentru totdeauna de pe faţa pământului.

În fiecare noapte, fata privea cerul cu melancolie, nostalgie. Era vremea să revină în locul său natal şi, în cele din urmă, i-a mărturisit cu lacrimi în ochi tatălui ei adoptiv că sosise din lună şi că trebuia să se întoarcă acolo. Împăratul a auzit despe asta, şi şi-a trimis o grămadă de ostaşi la casa tăietorului de bambus, pentru a o împiedica să dispară de acolo.

Într-o noapte, luna a fost acoperită de un nor. Acesta a coborât rapid către pământ în timp ce cerul devenea tot mai întunecat. Din nor s-a pogorât către fată un car tras de nişte fiinţe luminoase. Venise vremea să plece! Înainte de a părăsi pământul, i-a lăsat împăratului o scrisoare şi o sticluţă conţinând elixirul vieţii. Înspăimântat, acesta a poruncit ca cele două lucruri să fie duse în vârful unuia din munţii sacri din ţară să şi să fie arse în acel loc.

Până în zilele noastre, atunci când fumul se înalţă spre ceruri de pe muntele Fiji, se zice că acesta provine din scrisoarea şi elixirul date de Prinţesa Lunii împăratului, care continuă să ardă, ard veşnic, pe acest pisc.

Firul roşu al sorţii/căsătoriei