Ouija: Oracol, unealtă a spiritismului sau a diavolului?
Dacă pasionaţii de paranormal consideră placa sau tabla Ouija o cale riscantă, periculoasă, către o altă dimensiune, necunoscută, a universului sau ca un instrument de comunicare cu spiritele, sufletele celor morţi, persoanele religioase o văd adeseori drept o formă de posedare demonică, iar scepticii sunt de părere că nu este decât un simplu, nevinovat joc de societate ori un mijloc de manipulare, înşelăciune, care se foloseşte de naivitatea sau temerile adânci ale unora. În fine, oamenii de ştiinţă, par să-i fi descoperit principiul de funcţionare şi au folosit-o pentru a explora tainele subconştientului.
"Jocul" Ouija constă dintr-o tablă dreptunghiulară netedă pe care sunt înscrise literele alfabetului în două semicercuri centrale, deasupra cifrelor de la zero la nouă. În colţurile superioare sunt amplasate cuvintele "da" ("yes") şi "nu" ("no"), iar în partea inferioară este scris "la revedere" ("good bye").
Pe placă se mişcă o "planchette," o ""planşetă," adică un dispozitiv sau o piesă în forma unei lacrimi, a unei inimi (aducând cu un mouse de calculator), în care se află o mică deschizătura, fereastră. Doi sau mai mulţi oameni (jucători) se aşează în jurul unei mese pe care este amplasată placa, îşi pun vârfurile degetelor pe planşetă, pun o întrebare (unui spirit sau sufletului unui mort), şi urmăresc (cu gura căscată!) cum aceasta se deplasează aparent de la sine, autonom, de la o literă la alta, alcătuind un cuvânt reprezentând răspunsul la întrebare.
Dacă, iniţial, placa era confecţionată din lemn, în prezent este mai ales din carton, în vreme ce planşeta este făcută îndeosebi din plastic.
În 1886, Associated Press relata despre un fenomen ce lua amploare în taberele de spiritişti din Ohio, SUA: "placa vorbitoare," un oracol magic ce permitea intrarea în contact cu spiritele, sufletele celor decedaţi, adică o tablă sau un panou cu litere, numere şi cu un dispozitiv care le indica pe rând.
Placa Ouija a apărut în a doua jumătate a secolului al XIX-lea în America, pe fondul unui interes crescând ori chiar a unei obsesii faţă de spiritism. Americanii păreau să fie tot mai convinşi că morţii sunt capabili să comunice cu cei vii, aşa că un om de afaceri întreprinzător (Charles Kennard) a speculat acest trend şi a prins din zbor ideea ideea oracolului din Ohio, a adunat câţiva investitori (printre care avocatul Elijah Bond), a patentat Ouija şi a fondat o companie având drept obiect de activitate exclusiv fabricarea şi comercializarea aşa-numitelor "plăci vorbitoare," înzestrate chipurile cu capacitatea de a răspunde la întrebări despre trecut, prezent şi viitor.
În pofida impresiei, credinţei populare, termenul Ouija nu este decât o combinaţie între "Oui" (cuvântul francez pentru "da") şi "Ja" ("da" în limba germană). Potrivit unui istoric, Elijah Bond şi cumnata lui, Helen Peters (cunoscută ca un "medium puternic"), ar fi întrebat pur şi simplu placa care îi este numele. Planchette ar fi indicat una după alta literele O, U, I, J şi A, adică OUIJA. Intrigaţi, cei doi au chestionat-o ce înseamnă acest nume şi li s-a răspuns "Noroc" ("Good Luck").
Legenda lui Bloody Mary | Poveste de Halloween
Spiritismul părea să li se potrivească ca o mănuşă americanilor. Aveau impresia că era compatibil cu credinţa creştină, aşa că puteau să ia parte într-o seară la o şedinţă de spiritism sau la un joc Ouija, şi să se ducă a doua zi la biserică fără să-şi simtă conştiinţa încărcată de vreun păcat.
Placa Ouija a continuat să aibă succes de-a lungul timpului, răspândindu-se dincolo de America. Era preferată ca oracol mistic şi joc de familie, în care distracţia era condimentată de o ciudăţenie paranormală, de persoane de toate vârstele, profesiile şi nivelurile de educaţie.
Conform ştirilor din ziare, acest "joc" ajuta la soluţionarea unor crime misterioase, sugera unora să facă lucruri bizare, uneori chiar să ucidă! Au apărut şi scriitori care pretindeau că poemele şi povestirile lor le erau "dictate" de spirite sau celebrităţi stinse din viaţă (precum Mark Twain) prin intermediul Ouija!
Începând cu anul 1973, Ouija a căpătat o conotaţie şi mai sumbră, macabră, negativă, sub impactul lansării filmului "Exorcistul." S-a transformat parcă peste noapte într-o unealtă a diavolului şi într-un subiect de referinţă pentru romancierii şi cineaştii focalizaţi către "horror," "groază." A fost văzută tot mai frecvent ca un portal prin care spiritele, duhurile rele veneau pe pământ şi a fost denunţată de diferite grupe religioase ca o metodă de comunicare cu Satana!
Conform oamenilor de ştiinţă, principiul de funcţionare al Ouija este unul cunoscut din secolul al XIX-lea: efectul "ideometrului." În 1852, doctorul şi fiziologul William Benjamin Carpenter şi-a publicat concluziile unui studiu despre mişcările automate, involuntare care au loc fără voinţa conştientă a oamenilor. În cazul plăcii Ouija, deşi mişcarea planşetei pare să fie provocată de o forţă exterioară, ea ar fi, de fapt, generată de acţiunile "ideomotoare," mişcările mici, aproape imperceptibile, neconştientizate ale participanţilor.
Un studiu ştiinţific recent, focalizat pe examinarea funcţionării proceselor mentale subconştiente, a făcut apel la placa Ouija. Celor care au luat parte la acest experiment li s-a cerut mai întâi să răspundă cu "da" sau "nu" la mai multe întrebări, bazându-se pe cultura generală, pe cunoştiinţele lor "conştiente." S-a constatat că 50% dintre ei au dat răspunsuri corecte.
Apoi, li s-a pretins să dea răspunsuri folosind tabla Ouija, atingând cu vârfurile degetelor o planşetă. În acest caz, când aveau credinţa că primeau indicaţii de undeva din afară, au răspuns corect în procent de 65%! Acest studiu a demonstrat că mişcările "ideomotoare" sunt produse sub influenţa "cunoştiinţelor" subconştientului. Cu alte cuvinte, a rezultat că subconştientul este mai "deştept" decât am fi tentaţi să credem, că "înţelepciunea" lui ne poate ghida, fără să ne dăm seama, această înţelepciune putând fi numită poate "intuiţie."
Surse:
- Stoker Hunt: Ouija
- Katie Lynn Hatch: Only a Game?: The Ouija Board and American Culture
- Robert Carroll: Mysteries and Science: Exploring Aliens, Ghosts, Monsters, the End of the World and Other Weird Things
Charlie, Charlie, eşti aici? | Un ritual demonic de pe internet
Placa de Ouija: Descriere şi utilizare
"Jocul" Ouija constă dintr-o tablă dreptunghiulară netedă pe care sunt înscrise literele alfabetului în două semicercuri centrale, deasupra cifrelor de la zero la nouă. În colţurile superioare sunt amplasate cuvintele "da" ("yes") şi "nu" ("no"), iar în partea inferioară este scris "la revedere" ("good bye").
Pe placă se mişcă o "planchette," o ""planşetă," adică un dispozitiv sau o piesă în forma unei lacrimi, a unei inimi (aducând cu un mouse de calculator), în care se află o mică deschizătura, fereastră. Doi sau mai mulţi oameni (jucători) se aşează în jurul unei mese pe care este amplasată placa, îşi pun vârfurile degetelor pe planşetă, pun o întrebare (unui spirit sau sufletului unui mort), şi urmăresc (cu gura căscată!) cum aceasta se deplasează aparent de la sine, autonom, de la o literă la alta, alcătuind un cuvânt reprezentând răspunsul la întrebare.
Dacă, iniţial, placa era confecţionată din lemn, în prezent este mai ales din carton, în vreme ce planşeta este făcută îndeosebi din plastic.
Istoria Ouija
În 1886, Associated Press relata despre un fenomen ce lua amploare în taberele de spiritişti din Ohio, SUA: "placa vorbitoare," un oracol magic ce permitea intrarea în contact cu spiritele, sufletele celor decedaţi, adică o tablă sau un panou cu litere, numere şi cu un dispozitiv care le indica pe rând.
Placa Ouija a apărut în a doua jumătate a secolului al XIX-lea în America, pe fondul unui interes crescând ori chiar a unei obsesii faţă de spiritism. Americanii păreau să fie tot mai convinşi că morţii sunt capabili să comunice cu cei vii, aşa că un om de afaceri întreprinzător (Charles Kennard) a speculat acest trend şi a prins din zbor ideea ideea oracolului din Ohio, a adunat câţiva investitori (printre care avocatul Elijah Bond), a patentat Ouija şi a fondat o companie având drept obiect de activitate exclusiv fabricarea şi comercializarea aşa-numitelor "plăci vorbitoare," înzestrate chipurile cu capacitatea de a răspunde la întrebări despre trecut, prezent şi viitor.
În pofida impresiei, credinţei populare, termenul Ouija nu este decât o combinaţie între "Oui" (cuvântul francez pentru "da") şi "Ja" ("da" în limba germană). Potrivit unui istoric, Elijah Bond şi cumnata lui, Helen Peters (cunoscută ca un "medium puternic"), ar fi întrebat pur şi simplu placa care îi este numele. Planchette ar fi indicat una după alta literele O, U, I, J şi A, adică OUIJA. Intrigaţi, cei doi au chestionat-o ce înseamnă acest nume şi li s-a răspuns "Noroc" ("Good Luck").
Legenda lui Bloody Mary | Poveste de Halloween
Spiritismul părea să li se potrivească ca o mănuşă americanilor. Aveau impresia că era compatibil cu credinţa creştină, aşa că puteau să ia parte într-o seară la o şedinţă de spiritism sau la un joc Ouija, şi să se ducă a doua zi la biserică fără să-şi simtă conştiinţa încărcată de vreun păcat.
Placa Ouija a continuat să aibă succes de-a lungul timpului, răspândindu-se dincolo de America. Era preferată ca oracol mistic şi joc de familie, în care distracţia era condimentată de o ciudăţenie paranormală, de persoane de toate vârstele, profesiile şi nivelurile de educaţie.
Conform ştirilor din ziare, acest "joc" ajuta la soluţionarea unor crime misterioase, sugera unora să facă lucruri bizare, uneori chiar să ucidă! Au apărut şi scriitori care pretindeau că poemele şi povestirile lor le erau "dictate" de spirite sau celebrităţi stinse din viaţă (precum Mark Twain) prin intermediul Ouija!
Începând cu anul 1973, Ouija a căpătat o conotaţie şi mai sumbră, macabră, negativă, sub impactul lansării filmului "Exorcistul." S-a transformat parcă peste noapte într-o unealtă a diavolului şi într-un subiect de referinţă pentru romancierii şi cineaştii focalizaţi către "horror," "groază." A fost văzută tot mai frecvent ca un portal prin care spiritele, duhurile rele veneau pe pământ şi a fost denunţată de diferite grupe religioase ca o metodă de comunicare cu Satana!
Ştiinţa şi Ouija
Conform oamenilor de ştiinţă, principiul de funcţionare al Ouija este unul cunoscut din secolul al XIX-lea: efectul "ideometrului." În 1852, doctorul şi fiziologul William Benjamin Carpenter şi-a publicat concluziile unui studiu despre mişcările automate, involuntare care au loc fără voinţa conştientă a oamenilor. În cazul plăcii Ouija, deşi mişcarea planşetei pare să fie provocată de o forţă exterioară, ea ar fi, de fapt, generată de acţiunile "ideomotoare," mişcările mici, aproape imperceptibile, neconştientizate ale participanţilor.
Un studiu ştiinţific recent, focalizat pe examinarea funcţionării proceselor mentale subconştiente, a făcut apel la placa Ouija. Celor care au luat parte la acest experiment li s-a cerut mai întâi să răspundă cu "da" sau "nu" la mai multe întrebări, bazându-se pe cultura generală, pe cunoştiinţele lor "conştiente." S-a constatat că 50% dintre ei au dat răspunsuri corecte.
Apoi, li s-a pretins să dea răspunsuri folosind tabla Ouija, atingând cu vârfurile degetelor o planşetă. În acest caz, când aveau credinţa că primeau indicaţii de undeva din afară, au răspuns corect în procent de 65%! Acest studiu a demonstrat că mişcările "ideomotoare" sunt produse sub influenţa "cunoştiinţelor" subconştientului. Cu alte cuvinte, a rezultat că subconştientul este mai "deştept" decât am fi tentaţi să credem, că "înţelepciunea" lui ne poate ghida, fără să ne dăm seama, această înţelepciune putând fi numită poate "intuiţie."
Surse:
- Stoker Hunt: Ouija
- Katie Lynn Hatch: Only a Game?: The Ouija Board and American Culture
- Robert Carroll: Mysteries and Science: Exploring Aliens, Ghosts, Monsters, the End of the World and Other Weird Things
Charlie, Charlie, eşti aici? | Un ritual demonic de pe internet
Ouija: Oracol, unealtă a spiritismului sau a diavolului?
Reviewed by Diana Popescu
on
mai 13, 2017
Rating:
Niciun comentariu: