Psihologia fricii | Frica bună şi teama rea
Potrivit psihologiei, putem simţi atât o frică bună, cât şi una rea. Deşi, asemenea durerii, nu este de obicei o senzaţie emoţională plăcută, teama fiind o tactică de supravieţuire, o strategie de autonconservare, implementată adânc în specia umană, ce îşi are originea în reacţia "luptă sau fugi."
În perioada de început a umanităţii, acest mecanism impulsiv avea rolul de a ne proteja faţă de pericolele din mediul înconjurător. Aflaţi în faţă unei ameninţări, nu aveam decât două variante, cea de a o infrunta ori cea de a o lua la sănătoasa. Nehotărârea sau estimarea greşită a riscurilor ne putea fi fatală!
În zilele noastre, frica bună, cea provocată de ceva malefic din jurul nostru, este înlocuită adeseori de o frică rea, iscată de emoţii şi simţăminte rele. Când suntem înfricoşaţi, terorizaţi, cortizolul, (hormonul stresului), împreună cu adrenalina încep să ne impulsioneze să reacţionăm cât mai rapid faţă de un pericol.
Dacă suntem traversaţi de temeri legate de sănătatea noastră, posibila noastră moarte, griji, divorţ, despărţire sau chiar pierdere financiară, reacţia "luptă sau fugi" ne inundă creierul cu cortizol, fără a avea putinţa de a ne elibera de această presiune imensă. Acest lucru poate să ne deformeze "arhitectura creierului", să ne submineze stabilitatea mentală, emoţională, psihologică!
Frica bună ne sprijină, conform psihologiei, să ne ferim de ameninţări exterioare, dar cea rea, creată de tensiunile interioare, emoţionale şi care ajunge uneori obsesivă, ne poate distruge echilibrul psihic. Uneori, o frică aproape atotcuprinzătoare la nivelul subconştientului poate fi iscată de un complex, de o problema din timpul copilăriei. În această eventualitate, este cazul să ne adresăm unui psiholog, unei persoane capabile să pătrundă în miezul problemei noastre şi să ne ofere o cale de a ne vindeca, a ne elibera de ea.
De ce ţi-e frică nu scapi?
Există cazuri extreme de frică bună şi frică rea.
Unii dintre noi caută teama cu orice preţ, cu tot dinadinsul, ca cea provocată de un rollercoaster (montagne russe), sporturi extreme sau filme de groază. Adrenalina poate acţiona în acest fel ca un drog, furnizându-ne o plăcere intensă. Pe de altă parte, studiile din psihologie au demonstrat că absenţa fricii este extrem de dăunătoare! Oamenilor cărora le este afectată amigdala creierului, partea minţii asociată cu memoria, luarea deciziilor şi emoţiilor, nu pot distinge cu limpezime dacă sunt sau nu implicaţi într-o situaţie riscantă!
Animalele şi-au menţinut instinctul de a reacţiona rapid îmboldite de frică, însă oamenii, pe parcursul evoluţiei lor, au ajuns să îl ignore în "favoarea" unor temeri emoţionale sau intelectuale.
Este necesar, aşadar, să ne cunoaştem pe noi înşine în profunzime, să ne înţelegem simţămintele şi temerile, să ne împiedicăm să fim "paralizaţi" de teamă, groază, teroare, în acţiunile noastre. Trebuie să facem diferenţa între frica bună şi cea rea, să nu lăsăm ca teama să ne iluzioneze, să ne determine să nu mai facem deosebirea între pericolele reale şi cele imaginare, iluzorii!
Frica în citate, aforisme, maxime
În perioada de început a umanităţii, acest mecanism impulsiv avea rolul de a ne proteja faţă de pericolele din mediul înconjurător. Aflaţi în faţă unei ameninţări, nu aveam decât două variante, cea de a o infrunta ori cea de a o lua la sănătoasa. Nehotărârea sau estimarea greşită a riscurilor ne putea fi fatală!
În zilele noastre, frica bună, cea provocată de ceva malefic din jurul nostru, este înlocuită adeseori de o frică rea, iscată de emoţii şi simţăminte rele. Când suntem înfricoşaţi, terorizaţi, cortizolul, (hormonul stresului), împreună cu adrenalina încep să ne impulsioneze să reacţionăm cât mai rapid faţă de un pericol.
Dacă suntem traversaţi de temeri legate de sănătatea noastră, posibila noastră moarte, griji, divorţ, despărţire sau chiar pierdere financiară, reacţia "luptă sau fugi" ne inundă creierul cu cortizol, fără a avea putinţa de a ne elibera de această presiune imensă. Acest lucru poate să ne deformeze "arhitectura creierului", să ne submineze stabilitatea mentală, emoţională, psihologică!
Frica bună ne sprijină, conform psihologiei, să ne ferim de ameninţări exterioare, dar cea rea, creată de tensiunile interioare, emoţionale şi care ajunge uneori obsesivă, ne poate distruge echilibrul psihic. Uneori, o frică aproape atotcuprinzătoare la nivelul subconştientului poate fi iscată de un complex, de o problema din timpul copilăriei. În această eventualitate, este cazul să ne adresăm unui psiholog, unei persoane capabile să pătrundă în miezul problemei noastre şi să ne ofere o cale de a ne vindeca, a ne elibera de ea.
De ce ţi-e frică nu scapi?
Există cazuri extreme de frică bună şi frică rea.
Unii dintre noi caută teama cu orice preţ, cu tot dinadinsul, ca cea provocată de un rollercoaster (montagne russe), sporturi extreme sau filme de groază. Adrenalina poate acţiona în acest fel ca un drog, furnizându-ne o plăcere intensă. Pe de altă parte, studiile din psihologie au demonstrat că absenţa fricii este extrem de dăunătoare! Oamenilor cărora le este afectată amigdala creierului, partea minţii asociată cu memoria, luarea deciziilor şi emoţiilor, nu pot distinge cu limpezime dacă sunt sau nu implicaţi într-o situaţie riscantă!
Animalele şi-au menţinut instinctul de a reacţiona rapid îmboldite de frică, însă oamenii, pe parcursul evoluţiei lor, au ajuns să îl ignore în "favoarea" unor temeri emoţionale sau intelectuale.
Este necesar, aşadar, să ne cunoaştem pe noi înşine în profunzime, să ne înţelegem simţămintele şi temerile, să ne împiedicăm să fim "paralizaţi" de teamă, groază, teroare, în acţiunile noastre. Trebuie să facem diferenţa între frica bună şi cea rea, să nu lăsăm ca teama să ne iluzioneze, să ne determine să nu mai facem deosebirea între pericolele reale şi cele imaginare, iluzorii!
Frica în citate, aforisme, maxime
Psihologia fricii | Frica bună şi teama rea
Reviewed by Unknown
on
mai 26, 2017
Rating:
Reviewed by Unknown
on
mai 26, 2017
Rating:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu