Salcâmul: Simboluri, superstiţii şi legende
Superstiţiile, miturile, legendele, credinţele şi superstiţiile asociate în general cu salcâmul şi cu florile, frunzele sau rădăcinile sale, sunt corelate cu dragostea tainică sau castă, izgonirea spiritelor rele, cu moartea, sacrul şi nemurirea, cu veşnicia sufletului, inocenţa şi iniţierea în secrete esoterice.
Egiptenii ardeau cununi din frunze de salcâm în onoarea morţilor şi foloseau esenţa acestui arbore pentru vopsirea bandajelor mumiilor, pentru prepararea cernelii şi gumei/cauciucului. Tot în Egipt, era utilizat datorită proprietăţilor sale de a potoli durerile apărute în inflamaţia mucoasei nazale, dar şi la tratamente pentru tuse şi guturai.
Potrivit unui mit, zeii s-ar fi născut sub salcâmul divinităţii Saosis, la nord de Heliopolis. Într-un text de pe o piramidă, zeul Horus ar fi fost zămislit în interiorul unui astfel de copac. Conform unei legende egiptene, zeul Set l-a ucis pe Osiris, şi i-a pus trupul într-un sipet pe care l-a lăsat să plutească pe Nil. Cufărul s-a oprit pe un mal în Byblos şi un salcâm a crescut în jurul său. Întrucât acest copac avea o aromă minunată, a fost folosit pentru confecţionarea unui stâlp pentru palatul regal. Isis a găsit stâlpul şi l-a despicat, eliberându-l în acest mod pe Osiris.
Din scoarţa, rădăcina şi floarea salcâmului se făceau parfumuri în China, India şi Nepal, poate şi din cauza credinţei că aveau darul de a induce zeilor bună dispoziţie şi, implicit, clemenţă.
În cultul Voodoo şi în tradiţia americanilor de origine africană, salcâmul era întrebuinţat, împreună cu tămâia şi smirna, în ritualuri de contactare a morţilor şi de deschidere a minţii spre viziuni spirituale.
Evreii plantau un salcâm la capul mormântului unui prieten decedat. Oricum, acesta arbore era sacru în cultura abraica.
Salcâmul era numit în Biblie "shittim," cu pluralul acestui substantiv, "Shittah." Ultima formă apare o singură dată în Isaia 41:19. În Vechiul Testament, în Exodul, se zice că Dumnezeu i-a poruncit lui Moise să facă chivotul din lemn de salcâm.
Salcia – Legende, mituri, simboluri şi superstiţii
Îndeosebi în Orientul Apropiat, se crede că din ramurile salcâmului a fost împletită coroana de spini purtată de Iisus Hristos în timpul patimilor Sale.
În limbajul victorian al dragostei, florile de salcâm simbolizează iubirea secretă, ascunsă, dar şi cea castă, prietenia şi frumuseţea regăsită în însingurare. După unii, cele roz ori albe reflectează eleganţa, manierele elegante în amor, pe când cele galbene semnalează o dragoste tainică. După alţii, cele rozii sunt identificate cu dragostea platonică!
Pentru masoni, salcâmul era în principal un simbol al nemuririi sufletului, însă şi unul al inocenţei şi iniţierii. De altfel în limba greacă, cuvântul "salcâm" desemnează atât planta respectivă, cât şi calităţile morale ale inocenţei ori purităţii vieţii.
Buddiştii apelează la lemnul de salcâm pentru a face focul în altarele lor sacre.
În numerologie, floarea de salcâm este asociată cu cifra 9, adică cu încheierea unui ciclu şi cu împlinirile vieţii, cu ajutorarea altora şi cu dragostea.
Într-o superstiţie de bun augur, salcâmul, florile şi alte părţi ale sale au capacitatea să alunge fantomele şi demonii.
Pe de altă parte, exista credinţă că era de rău augur vitelor şi chiar că le otrăvea. De fapt, frunzele salcâmului pot reacţiona cu anumite enzime producând cianida de hidrogen, o substanţă otrăvitoare pentru animale.
În floclorul românesc, dacă puteai întrezări flori, toamna, printre frunzele unui salcâm, însemna că va fi o toamnă îndelungată. De asemeni, se zicea că florile de salcâm care sunt sfinţite de Florii promit fertilitate, în special dacă sunt aşezate în pragul uşilor. O vrajă/un descântec chipurile de origine românescă (dar pentru care nu am găsit nici o sursă veridică) ar presupune că împiedică ca o persoană ostilă să-ţi mai intre în casă folosind nişte spini de salcâm şi rostind incantaţia "Când o să-mi mai calci pragul, să calci ca pe spini şi să nu te mai întorci.”
Teiul în legende , mituri şi superstiţii
Surse:
- Richard Folkard: Plant Lore, Legends, and Lyrics Embracing the Myths, Traditions, Superstitions, and Folk-Lore of the Plant Kingdom
- Cora Linn Daniels, C. M. Stevans: Encyclopedia of Superstitions, Folklore, and the Occult Sciences of the World
- Diagram Group: Superstitions
- Artur Gorovei: Credinţi şi superstiţii ale poporului român
Egiptenii ardeau cununi din frunze de salcâm în onoarea morţilor şi foloseau esenţa acestui arbore pentru vopsirea bandajelor mumiilor, pentru prepararea cernelii şi gumei/cauciucului. Tot în Egipt, era utilizat datorită proprietăţilor sale de a potoli durerile apărute în inflamaţia mucoasei nazale, dar şi la tratamente pentru tuse şi guturai.
Potrivit unui mit, zeii s-ar fi născut sub salcâmul divinităţii Saosis, la nord de Heliopolis. Într-un text de pe o piramidă, zeul Horus ar fi fost zămislit în interiorul unui astfel de copac. Conform unei legende egiptene, zeul Set l-a ucis pe Osiris, şi i-a pus trupul într-un sipet pe care l-a lăsat să plutească pe Nil. Cufărul s-a oprit pe un mal în Byblos şi un salcâm a crescut în jurul său. Întrucât acest copac avea o aromă minunată, a fost folosit pentru confecţionarea unui stâlp pentru palatul regal. Isis a găsit stâlpul şi l-a despicat, eliberându-l în acest mod pe Osiris.
Din scoarţa, rădăcina şi floarea salcâmului se făceau parfumuri în China, India şi Nepal, poate şi din cauza credinţei că aveau darul de a induce zeilor bună dispoziţie şi, implicit, clemenţă.
În cultul Voodoo şi în tradiţia americanilor de origine africană, salcâmul era întrebuinţat, împreună cu tămâia şi smirna, în ritualuri de contactare a morţilor şi de deschidere a minţii spre viziuni spirituale.
Evreii plantau un salcâm la capul mormântului unui prieten decedat. Oricum, acesta arbore era sacru în cultura abraica.
Salcâmul era numit în Biblie "shittim," cu pluralul acestui substantiv, "Shittah." Ultima formă apare o singură dată în Isaia 41:19. În Vechiul Testament, în Exodul, se zice că Dumnezeu i-a poruncit lui Moise să facă chivotul din lemn de salcâm.
Salcia – Legende, mituri, simboluri şi superstiţii
Îndeosebi în Orientul Apropiat, se crede că din ramurile salcâmului a fost împletită coroana de spini purtată de Iisus Hristos în timpul patimilor Sale.
În limbajul victorian al dragostei, florile de salcâm simbolizează iubirea secretă, ascunsă, dar şi cea castă, prietenia şi frumuseţea regăsită în însingurare. După unii, cele roz ori albe reflectează eleganţa, manierele elegante în amor, pe când cele galbene semnalează o dragoste tainică. După alţii, cele rozii sunt identificate cu dragostea platonică!
Pentru masoni, salcâmul era în principal un simbol al nemuririi sufletului, însă şi unul al inocenţei şi iniţierii. De altfel în limba greacă, cuvântul "salcâm" desemnează atât planta respectivă, cât şi calităţile morale ale inocenţei ori purităţii vieţii.
Buddiştii apelează la lemnul de salcâm pentru a face focul în altarele lor sacre.
În numerologie, floarea de salcâm este asociată cu cifra 9, adică cu încheierea unui ciclu şi cu împlinirile vieţii, cu ajutorarea altora şi cu dragostea.
Într-o superstiţie de bun augur, salcâmul, florile şi alte părţi ale sale au capacitatea să alunge fantomele şi demonii.
Pe de altă parte, exista credinţă că era de rău augur vitelor şi chiar că le otrăvea. De fapt, frunzele salcâmului pot reacţiona cu anumite enzime producând cianida de hidrogen, o substanţă otrăvitoare pentru animale.
În floclorul românesc, dacă puteai întrezări flori, toamna, printre frunzele unui salcâm, însemna că va fi o toamnă îndelungată. De asemeni, se zicea că florile de salcâm care sunt sfinţite de Florii promit fertilitate, în special dacă sunt aşezate în pragul uşilor. O vrajă/un descântec chipurile de origine românescă (dar pentru care nu am găsit nici o sursă veridică) ar presupune că împiedică ca o persoană ostilă să-ţi mai intre în casă folosind nişte spini de salcâm şi rostind incantaţia "Când o să-mi mai calci pragul, să calci ca pe spini şi să nu te mai întorci.”
Teiul în legende , mituri şi superstiţii
Surse:
- Richard Folkard: Plant Lore, Legends, and Lyrics Embracing the Myths, Traditions, Superstitions, and Folk-Lore of the Plant Kingdom
- Cora Linn Daniels, C. M. Stevans: Encyclopedia of Superstitions, Folklore, and the Occult Sciences of the World
- Diagram Group: Superstitions
- Artur Gorovei: Credinţi şi superstiţii ale poporului român
Salcâmul: Simboluri, superstiţii şi legende
Reviewed by Diana Popescu
on
mai 08, 2017
Rating:
Reviewed by Diana Popescu
on
mai 08, 2017
Rating:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu