Svastica - Simbol şi semnificaţie
Unul din cele mai vechi şi mai importante simboluri ale omenirii, prezent în numeroase culturi, religii şi regiuni ale lumii, cu o semnificaţie vitală, auspicioasă, spirituală, solară, svastica a fost compromisă, prihanită, stigmatizată din cauza asocierii cu Hitler şi nazismul, ajungând să reprezinte violenţa, ura, moartea, extremismul, antisemitismul, crimele în masă şi cel mai distructiv război ce a marcat vreodată planetă.
Simbolul grafic al svasticii, originar de pe subcontinentul indian, constă, de obicei, dintr-o cruce echilaterală, ale cărei braţe sunt îndoite la margini sub unghi de 90 de grade.
Cuvântul "svastică" provine din limba sanscrită, fiind compus din particulele "su" (însemnând "bun, bine") şi "asti" (cu înţelesul "a fi" la persoană a treia singular, adică "el/ea este"), la care s-a adăugat sufixul "ka." Dacă semnificaţia literală a svasticii este, aşadar, "el/ea/ceva este bine/bun/bună," cea generală este de sănătate, bunăstare (fizică/sufletească/spirituală), viaţă bună, noroc, sau, potrivit specialistului în sanscrită P. R. Sarkar, cea de victorie eternă/permanentă.
Acest simbol este regăsit sub diferite denumiri în diverse culturi şi timpuri ale lumii: "wan" în China, "manji" în Japonia, "flyloft" în Anglia, "tetraskelion" ori "gammadion" în Grecia antică, "crux gammata" în latină, "croix gammee" în franceză, în germană "hakenkreutz" ("crucea încârligată"), "winkelkreutz" ("crucea unghiulară"), sau "krummkreutz" ("crucea îndoită"). Pitagora a numit svastica "tetraktys" ca un simbol al legăturii dintre cer şi pământ, cu braţul drept indicând cerul şi cel stâng îndreptat către pământ. "Tetraskelion" înseamnă cu "patru braţe," iar numele de "cruce gammadiana" derivă din faptul că această formă grafică rezultă din unirea a 4 litere greceşti "gamma."
Cel mai vechi însemn al svasticii, descoperit în Mezine, Ucraina, datează din urmă cu peste 12.000 de ani!
Crucea Ierusalimului: Simbol şi semnificaţie
A fost folosit în cultura Vinca, în era neolitică, în sudul Europei, într-o zonă geografică unde se află în prezent Serbia, Croaţia, Bosnia şi Herţegovina. De asemeni, a fost utilizat în Troia, acum 4.000 de ani!
Se crede că a apărut iniţial în împletirea unor coşuri de nuiele, trestie. Potrivit altei teorii, constitue unul din arhetipurile subconştientului colectiv, aşa cum a fost definit de Carl Jung.
Conform lui Reza Assisi, este o formă geometrică inspirată din bolta cerească care reprezintă polul nord ecliptic situat în constelaţia Zeta Draconis, un simbol numit în străvechiul Iran "carul lui Mithra."
În cartea sa, "Comet," Carl Sagan este de părere că simbolistica svasticii a fost relevată oamenilor de o cometă care s-a apropiat atât de mult de pământ încât i-au putut desluşi jeturile de gaz izvorând din ea, înclinate asemeni unei cruci din cauza mişcării de rotaţie a acesteia. În această interpretare, Carl Sagan se bazează pe o ilustraţie din "Cartea mătăsii," un manuscris din perioada chinezească Han, datând din secolul al II-lea d.Hr.
Pe de altă parte, Alexander Cunningham sugerează că această formă geometrică a luat naştere prin alăturarea iniţialelor caracterelor "brahman" pentru cuvintele "su" şi "asti."
Există ipoteza că simbolul svasticii ar fi ajuns din India străveche până în America pe drumul Tartar al mongolilor şi prin Kamchatka cu circa 11.000 de ani în urmă, fiind apoi adaptat de civilizaţia aztecă şi cea mayaşă. În acelaşi timp, ar fi ajuns în Europa prin Finlanda şi Scandinavia.
Se presupune, totodată, că svastica şi-ar fi făcut apariţia chiar în Europa în asociere cu crucea, dintr-un simbol solar păgân din epoca bronzului de pe acest conetinent. Se pare că cele braţe ale crucii şi svasticii semnificau cele patru aspecte ale naturii (soare, vânt, apă şi pământ) ori că cele patru sectoare delimitate de aceastea corespundeau celor patru anotimpuri, în vreme ce braţele erau conectate cu solstiţiile şi echinoxurile.
Conform dovezilor arheologice, svastica a fost un simbol consacrat şi în Africa, în perioada neolitică din China, în epoca focului în culturi indo-europene, precum cele ale ilarienilor, indo-iranienilor, celţilor, grecilor, popoarelor germanice şi slave.
În religia zoroastrică din Persia, simboliza mişcarea de rotaţie a soarelui, infinitatea şi continuitatea creaţiei.
La fenicieni, era un însemn al soarelui şi unul al înaltelor puteri divine.
Hinduşii vedeau svastica drept o reflectare a universului în propria noastră galaxie pe degetul arătător al zeului Vishnu. Este trasată şi în zilele noastre, cu degetul arătător înmuiat în "sindoor" (vopsea rituală la hinduşi) pe cap sau pe corp în ritualurile religioase hinduse şi pe uşi cu prilejul unor zile de sărbătoare, atribuindu-se capacitatea de a apăra faţă de rău şi a atrage binele. Se spune că îl reprezintă pe Dumnezeu (Brahman) în manifestarea sa universală şi energia sa (Shakti). În acelaşi timp, semnifică cele patru direcţii ale lumii (cele 4 feţe ale lui Brahma) şi Purv Sharta: Dharma (ordinea naturală), Artha ( bogăţia), Kama (dorinţa) şi Moksha (eliberarea). Unii au opinia că desemnează mantra "Om", aşa cum apărea în vechea scriere brahmană.
În buddhism, svastica este un simbol al norocului, prosperităţii şi veşniciei, şi este corelat direct cu Buddha, fiind adeseori sculptat pe statui pe tălpile sale sau peste inima sa. Se zice că înglobează, cuprinde mintea lui Buddha.
În limba chineză, în cea japoneză şi coreeană, este identificată cu numărul 10.000 şi este folosită curent pentru a semnifica întregul creaţiei, "miriada lucrurilor." În timpul dinastiei Tang, împărăteasa Wu Zetia l-a declarat ca un simbol alternativ al soarelui.
La japonezi, svastica este numită "manji" şi este utilizată pentru a marca pe hărţi locul unde se află mănăstirile buddhiste.
În Armenia, poartă numele de "arevakhch" şi "kerkhach," simbolizând infinitatea timpului şi lumina eternă, divină.
La popoarele nordice, poate fi asociată cu zeul Thor, reprezentând posibil ciocanul acestuia, "mjolnir," un simbol al tunetului.
Pentru vechii slavi, simboliza soarele şi viaţa eternă. În prima republica poloneză, era un însemn al nobilimii, iar în Rusia secolului al XIX-lea constituia unul al imperiului ţarist, fiind amplasat şi pe monede ca fundal al vulturului rusesc. Oricum, termenul slav "kolovrat" (în poloneză, "kolowrot") desemnează o emblemă străveche a soarelui.
Crucea - Simbol şi semnificaţie
O svastică alcătuită din litere ebraice descrie un simbol mistic în lucrarea cabalistică ebraică "Parashat eliezer."
Pe pereţii catacombelor creştine din Roma, svasticii îi erau alăturate cuvintele "Zotiko Zotiko," având înţelesul "viaţa vieţii." Se află, de asemeni, pe pietrele unor misterioase inscripţii ale unor biserici creştine etiopiene. Uneori, în creştinism, era folosită ca un simbol al crucii marcând victoria lui Hristos asupra morţii. Unele biserici creştine din perioada romanică şi cea gotică erau decorate cu svastica. Aceasta este prezentă şi într-un mozaic al bisericii Sfânta Sofia din Kiev, Ucraina, datând din secolul al XII-lea, precum şi în motive ornamentale de pe un mormânt din bazilica Sfântului Ambroise din Milano.
Se pare că simbolul svasticii s-ar fi aflat şi pe tărâmurile româneşti, cu acum mai mult de 7.500 de ani în urmă, în tăbliţele de la Tartaria, în ceramica cucuteniană datată acum 6.000-7.000 de ani, în tradiţiile geto-dacice, în inscripţiile de pe piatra funerară a uneia dintre nevestele lui Ştefan cel Mare, pe coroana reginei Maria a României, şi în ornamentele unor costume populare străvechi.
În funcţie de orientarea, direcţia, sensul în care sunt îndoite braţele svasticii, se spune că este un simbol bun, benefic, pozitiv, ori unul rău, malefic, negativ. Astfel, în hinduism, svastica orientată în sensul orar desemnează soarele şi zeul Vishnu, iar cea îndreptată invers este conectată cu zeiţa Kali şi magia. Unii pretind că svastica orientată în sens invers acelor de ceasornic (cu braţele îndoite spre stânga), intitulată "sauvastica" simbolizează evoluţia (în indiana, Nivritti), sănătatea, viaţa, norocul, în vreme ce "svastica" (având acelaşi sens ca şi cel orar, cu braţele îndoite spre dreapta) ar reflectă involuţia (în indiană, Pravritti) ghinionul, moartea, violenţa şi nazismul!
Surse:
- Steven Heller: The Swastika: Symbol Beyond Redemption?
- Bernard Thomas Mees: The Science of the Swastika
- B.B. Paliwal: Message Of The Vedas
- Wikipedia: Svastica
Simbolul grafic al svasticii, originar de pe subcontinentul indian, constă, de obicei, dintr-o cruce echilaterală, ale cărei braţe sunt îndoite la margini sub unghi de 90 de grade.
Svastica: Nume şi etimologie
Cuvântul "svastică" provine din limba sanscrită, fiind compus din particulele "su" (însemnând "bun, bine") şi "asti" (cu înţelesul "a fi" la persoană a treia singular, adică "el/ea este"), la care s-a adăugat sufixul "ka." Dacă semnificaţia literală a svasticii este, aşadar, "el/ea/ceva este bine/bun/bună," cea generală este de sănătate, bunăstare (fizică/sufletească/spirituală), viaţă bună, noroc, sau, potrivit specialistului în sanscrită P. R. Sarkar, cea de victorie eternă/permanentă.
Acest simbol este regăsit sub diferite denumiri în diverse culturi şi timpuri ale lumii: "wan" în China, "manji" în Japonia, "flyloft" în Anglia, "tetraskelion" ori "gammadion" în Grecia antică, "crux gammata" în latină, "croix gammee" în franceză, în germană "hakenkreutz" ("crucea încârligată"), "winkelkreutz" ("crucea unghiulară"), sau "krummkreutz" ("crucea îndoită"). Pitagora a numit svastica "tetraktys" ca un simbol al legăturii dintre cer şi pământ, cu braţul drept indicând cerul şi cel stâng îndreptat către pământ. "Tetraskelion" înseamnă cu "patru braţe," iar numele de "cruce gammadiana" derivă din faptul că această formă grafică rezultă din unirea a 4 litere greceşti "gamma."
Originea simbolului svasticii
Cel mai vechi însemn al svasticii, descoperit în Mezine, Ucraina, datează din urmă cu peste 12.000 de ani!
Crucea Ierusalimului: Simbol şi semnificaţie
A fost folosit în cultura Vinca, în era neolitică, în sudul Europei, într-o zonă geografică unde se află în prezent Serbia, Croaţia, Bosnia şi Herţegovina. De asemeni, a fost utilizat în Troia, acum 4.000 de ani!
Se crede că a apărut iniţial în împletirea unor coşuri de nuiele, trestie. Potrivit altei teorii, constitue unul din arhetipurile subconştientului colectiv, aşa cum a fost definit de Carl Jung.
Conform lui Reza Assisi, este o formă geometrică inspirată din bolta cerească care reprezintă polul nord ecliptic situat în constelaţia Zeta Draconis, un simbol numit în străvechiul Iran "carul lui Mithra."
În cartea sa, "Comet," Carl Sagan este de părere că simbolistica svasticii a fost relevată oamenilor de o cometă care s-a apropiat atât de mult de pământ încât i-au putut desluşi jeturile de gaz izvorând din ea, înclinate asemeni unei cruci din cauza mişcării de rotaţie a acesteia. În această interpretare, Carl Sagan se bazează pe o ilustraţie din "Cartea mătăsii," un manuscris din perioada chinezească Han, datând din secolul al II-lea d.Hr.
Pe de altă parte, Alexander Cunningham sugerează că această formă geometrică a luat naştere prin alăturarea iniţialelor caracterelor "brahman" pentru cuvintele "su" şi "asti."
Există ipoteza că simbolul svasticii ar fi ajuns din India străveche până în America pe drumul Tartar al mongolilor şi prin Kamchatka cu circa 11.000 de ani în urmă, fiind apoi adaptat de civilizaţia aztecă şi cea mayaşă. În acelaşi timp, ar fi ajuns în Europa prin Finlanda şi Scandinavia.
Se presupune, totodată, că svastica şi-ar fi făcut apariţia chiar în Europa în asociere cu crucea, dintr-un simbol solar păgân din epoca bronzului de pe acest conetinent. Se pare că cele braţe ale crucii şi svasticii semnificau cele patru aspecte ale naturii (soare, vânt, apă şi pământ) ori că cele patru sectoare delimitate de aceastea corespundeau celor patru anotimpuri, în vreme ce braţele erau conectate cu solstiţiile şi echinoxurile.
Semnificaţia svasticii
Conform dovezilor arheologice, svastica a fost un simbol consacrat şi în Africa, în perioada neolitică din China, în epoca focului în culturi indo-europene, precum cele ale ilarienilor, indo-iranienilor, celţilor, grecilor, popoarelor germanice şi slave.
În religia zoroastrică din Persia, simboliza mişcarea de rotaţie a soarelui, infinitatea şi continuitatea creaţiei.
La fenicieni, era un însemn al soarelui şi unul al înaltelor puteri divine.
Hinduşii vedeau svastica drept o reflectare a universului în propria noastră galaxie pe degetul arătător al zeului Vishnu. Este trasată şi în zilele noastre, cu degetul arătător înmuiat în "sindoor" (vopsea rituală la hinduşi) pe cap sau pe corp în ritualurile religioase hinduse şi pe uşi cu prilejul unor zile de sărbătoare, atribuindu-se capacitatea de a apăra faţă de rău şi a atrage binele. Se spune că îl reprezintă pe Dumnezeu (Brahman) în manifestarea sa universală şi energia sa (Shakti). În acelaşi timp, semnifică cele patru direcţii ale lumii (cele 4 feţe ale lui Brahma) şi Purv Sharta: Dharma (ordinea naturală), Artha ( bogăţia), Kama (dorinţa) şi Moksha (eliberarea). Unii au opinia că desemnează mantra "Om", aşa cum apărea în vechea scriere brahmană.
În buddhism, svastica este un simbol al norocului, prosperităţii şi veşniciei, şi este corelat direct cu Buddha, fiind adeseori sculptat pe statui pe tălpile sale sau peste inima sa. Se zice că înglobează, cuprinde mintea lui Buddha.
În limba chineză, în cea japoneză şi coreeană, este identificată cu numărul 10.000 şi este folosită curent pentru a semnifica întregul creaţiei, "miriada lucrurilor." În timpul dinastiei Tang, împărăteasa Wu Zetia l-a declarat ca un simbol alternativ al soarelui.
La japonezi, svastica este numită "manji" şi este utilizată pentru a marca pe hărţi locul unde se află mănăstirile buddhiste.
În Armenia, poartă numele de "arevakhch" şi "kerkhach," simbolizând infinitatea timpului şi lumina eternă, divină.
La popoarele nordice, poate fi asociată cu zeul Thor, reprezentând posibil ciocanul acestuia, "mjolnir," un simbol al tunetului.
Pentru vechii slavi, simboliza soarele şi viaţa eternă. În prima republica poloneză, era un însemn al nobilimii, iar în Rusia secolului al XIX-lea constituia unul al imperiului ţarist, fiind amplasat şi pe monede ca fundal al vulturului rusesc. Oricum, termenul slav "kolovrat" (în poloneză, "kolowrot") desemnează o emblemă străveche a soarelui.
Crucea - Simbol şi semnificaţie
O svastică alcătuită din litere ebraice descrie un simbol mistic în lucrarea cabalistică ebraică "Parashat eliezer."
Pe pereţii catacombelor creştine din Roma, svasticii îi erau alăturate cuvintele "Zotiko Zotiko," având înţelesul "viaţa vieţii." Se află, de asemeni, pe pietrele unor misterioase inscripţii ale unor biserici creştine etiopiene. Uneori, în creştinism, era folosită ca un simbol al crucii marcând victoria lui Hristos asupra morţii. Unele biserici creştine din perioada romanică şi cea gotică erau decorate cu svastica. Aceasta este prezentă şi într-un mozaic al bisericii Sfânta Sofia din Kiev, Ucraina, datând din secolul al XII-lea, precum şi în motive ornamentale de pe un mormânt din bazilica Sfântului Ambroise din Milano.
Se pare că simbolul svasticii s-ar fi aflat şi pe tărâmurile româneşti, cu acum mai mult de 7.500 de ani în urmă, în tăbliţele de la Tartaria, în ceramica cucuteniană datată acum 6.000-7.000 de ani, în tradiţiile geto-dacice, în inscripţiile de pe piatra funerară a uneia dintre nevestele lui Ştefan cel Mare, pe coroana reginei Maria a României, şi în ornamentele unor costume populare străvechi.
Svastica dreaptă şi cea inversată (sauvastica)
În funcţie de orientarea, direcţia, sensul în care sunt îndoite braţele svasticii, se spune că este un simbol bun, benefic, pozitiv, ori unul rău, malefic, negativ. Astfel, în hinduism, svastica orientată în sensul orar desemnează soarele şi zeul Vishnu, iar cea îndreptată invers este conectată cu zeiţa Kali şi magia. Unii pretind că svastica orientată în sens invers acelor de ceasornic (cu braţele îndoite spre stânga), intitulată "sauvastica" simbolizează evoluţia (în indiana, Nivritti), sănătatea, viaţa, norocul, în vreme ce "svastica" (având acelaşi sens ca şi cel orar, cu braţele îndoite spre dreapta) ar reflectă involuţia (în indiană, Pravritti) ghinionul, moartea, violenţa şi nazismul!
Surse:
- Steven Heller: The Swastika: Symbol Beyond Redemption?
- Bernard Thomas Mees: The Science of the Swastika
- B.B. Paliwal: Message Of The Vedas
- Wikipedia: Svastica
Svastica - Simbol şi semnificaţie
Reviewed by Diana Popescu
on
mai 01, 2017
Rating:
În peștera bulgară Devetashka (un sit arheologic care abundă în descoperiri din perioada neolitică iar dovezi ale activității umane neîntrerupte coboară până în paleoliticul mijlociu) au fost descoperite fragmente ceramice pictate, datate în 6000 î.e.n. Acestea prezintă svastici unghiulare, fiecare încadrate în mici cercuri, reprezentând cele mai vechi svastici având forma cu care suntem obișnuiți. https://sites.google.com/site/seimenisatdinneolitic/3-1-1-3-3-svastica---vartejul-germinativ-al-marii-zeite
RăspundețiȘtergere