Cum s-a inventat geamul de parbriz?
Deşi lui Isaac Newton nu i-a trecut de fapt prin minte legea gravitaţiei după ce un măr i-a căzut în cap, multe lucruri care ni se par banale, obişnuite astăzi, au fost inventate din întâmplare, printr-un joc al hazardului. Astfel a apărut şi parbrizul, precum şi celelalte geamuri securizate ale maşinilor.
Într-o zi oarecare a anului 1903, chimistul francez Edouard Benedictus lucra, ca de obicei, în laboratorul său. A atins cu mâna şi a prăvălit pe jos, din greşeală, o retortă goală de pe masa sa de lucru. Când s-a aplecat asupra ei, a observat un lucru ciudat: sticla vasului se făcuse ţăndări, însă cioburile sale rămăseseră prinse una de cealaltă în forma retortei.
Şi-a dat seama apoi că vasul de laborator fusese iniţial plin cu colodiu, o substanţă chimică care, atunci când se evaporă, lasă în urma sa o pelicula aderentă, transparentă. Această peliculă se formase, se uscase în interiorul retortei şi menţinuse cioburile laolaltă.
Deşi lui Edouard Benedictus, acest lucru i s-a părut interesant, l-a trecut cu vederea, şi s-a întors la munca sa obişnuită. Câteva zile mai târziu, a citit într-un ziar despre o femeie care fusese omorâtă de fragmentele unui parbriz spart (din sticlă obişnuită pe atunci) într-un accident de maşină. Benedictus a dat fuga în laboratorul lui, s-a pus pe treabă, şi a doua zi a inventat primul geam securizat pentru automobile, al cărui principiu stă la baza tuturor geamurilor şi parbrizelor maşinilor din prezent.
De ce femeile nu ştiu să şofeze?
Geamul auto al lui Benedictus era format din două geamuri obişnuite între care se afla un strat de colodiu. Din nefericire, era foarte scump. Deşi l-a patentat în 1909, acesta nu a fost pus în practică până în vremea primului război mondial, când a fost folosit pentru vizoarele măştilor de gaze.
În 1910, Benedictus a adăugat un strat de gelatină ce menţinea aderenţa între cele două geamuri şi a patentat Triplex. În anul 1923, s-a înfiinţat Triplex Glass Company (Compania de geamuri Triplex), iar produsele sale au ajuns în SUA în anii 1920.
Istoria automobilului (I) | Maşinile cu abur
Într-o zi oarecare a anului 1903, chimistul francez Edouard Benedictus lucra, ca de obicei, în laboratorul său. A atins cu mâna şi a prăvălit pe jos, din greşeală, o retortă goală de pe masa sa de lucru. Când s-a aplecat asupra ei, a observat un lucru ciudat: sticla vasului se făcuse ţăndări, însă cioburile sale rămăseseră prinse una de cealaltă în forma retortei.
Şi-a dat seama apoi că vasul de laborator fusese iniţial plin cu colodiu, o substanţă chimică care, atunci când se evaporă, lasă în urma sa o pelicula aderentă, transparentă. Această peliculă se formase, se uscase în interiorul retortei şi menţinuse cioburile laolaltă.
Deşi lui Edouard Benedictus, acest lucru i s-a părut interesant, l-a trecut cu vederea, şi s-a întors la munca sa obişnuită. Câteva zile mai târziu, a citit într-un ziar despre o femeie care fusese omorâtă de fragmentele unui parbriz spart (din sticlă obişnuită pe atunci) într-un accident de maşină. Benedictus a dat fuga în laboratorul lui, s-a pus pe treabă, şi a doua zi a inventat primul geam securizat pentru automobile, al cărui principiu stă la baza tuturor geamurilor şi parbrizelor maşinilor din prezent.
De ce femeile nu ştiu să şofeze?
Geamul auto al lui Benedictus era format din două geamuri obişnuite între care se afla un strat de colodiu. Din nefericire, era foarte scump. Deşi l-a patentat în 1909, acesta nu a fost pus în practică până în vremea primului război mondial, când a fost folosit pentru vizoarele măştilor de gaze.
În 1910, Benedictus a adăugat un strat de gelatină ce menţinea aderenţa între cele două geamuri şi a patentat Triplex. În anul 1923, s-a înfiinţat Triplex Glass Company (Compania de geamuri Triplex), iar produsele sale au ajuns în SUA în anii 1920.
Istoria automobilului (I) | Maşinile cu abur
Cum s-a inventat geamul de parbriz?
Reviewed by Unknown
on
iunie 13, 2017
Rating:
Reviewed by Unknown
on
iunie 13, 2017
Rating:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu