Semnificaţia simbolului OM sau AUM

Un simbol sacru în hinduism, Aum ori Om este cunoscut în limba sanscrită drept "pranava" (cu semnificaţia "a răsuna tare") sau "omkara" (adică "silaba om"). Considerat de hinduşi a fi numele universal al lui Dumnezeu, un nume ce cuprinde intreagă creaţie, simbolizează "prana" ori respiraţia vieţii dăruită de Parabrahman (personalitatea zeului suprem). Se referă la Atman (suflet, sinele interior) şi la Brahman (realitatea fundamentală, integralitatea universului, divinul, spiritul suprem, cunoaşterea, principiile cosmice).

Simbolul grafic Aum/Om este alcătuit din trei litere sanscrite: prima, sub forma cifrei 3, este "aahh," a doua, aducând cu un "c" inversat, este "oohh," iar a treia, ca o "căciuliţă" ori jumătate de lună deasupra lui 3 este "mmm."

Pronunţarea cuvântului On/Aum nu este deloc simplă. Pentru "aahh" se relaxează fălcile, sunetul se înalţă din abdomen, buzele sunt despărţite, iar limba nu atinge cerul gurii. Pentru "oohh," buzele se împreunează uşor pe când sunetul se mută din abdomen către inimă, iar în timpul lui "mmm" limba se ridică spre cerul gurii şi buzele se unesc creând un "zumzet" în cap. Se spune că pronunţarea ultimei litere durează de două ori mai mult decât cea a celorlalte.

Simţământul infinităţii ce apare în sunetul "mmm" se diminuează treptat sonor dar este augmentat de ceea ce unii numesc cea de-a patra "literă": TĂCEREA.

Yoghinii pretind că dacă înaintezi prin viaţă intonând mereu Aum/Om, aerul din jurul tău ajunge să sclipească, să strălucească!

De altfel, Om este văzut drept "mama" lui "Bija" sau "sămânţa" mantrelor, o înlănţuire de sunete potente care se corelează cu fiecare chakră şi "alimentează" intonaţiile mai lungi (de exemplu, "Om Namah Shivaya"). Este asociat cu al treilea ochi ori chakra coroanei, care ne conectează cu divinitatea. Este un simbol religios înzestrat cu darul de a aduce bune auspicii la debutul oricărei activităţi, oricărui proiect.

Exprimă o serie de triade cum ar fi cerul-pământul-lumea subterană, zeii Brahma-Vishnu-Shiva, stările de veghe-visare-lipsă de vise.

Ce ţi se întâmplă după moarte?

Aum/Om a apărut mai întâi în Upanişade, vestita colecţie de texte sacre hinduse. În Upanishada Mandukya, dedicată întru totul acestui cuvânt, se spune, "Om este cuvântul nepieritor. Om este universul şi omenescul. Trecutul, prezentul şi viitorul, tot ce a fost, este şi va fi constitue Om. De asemeni, orice altceva există dincolo de frontierele timpului este tot Om."

Potrivit yoghinilor, are harul de a uni oameni ca şi grup. Când este rostit împreună de mai multe persoane, le aliniază trupurile, minţile şi sufletele, le aliniază una cu cealaltă şi cu universul. Totodată, se crede că crează o legătură cu cei care l-au intonat în trecut, reconectează cu yoghinii care l-au folosit mii de ani şi atrage astfel spiritul practicilor acestora.

Cuvântul "amin"din creştinism şi cel hindus Aum/Om pot avea o rădăcină comună în străvechiul limbaj indo-european, una călătorind de-a lungul timpului din Răsărit până în Europa, unde şi-a schimbat forma şi contextul. "Amin" a fost utilizat pentru prima dată în iudaism, ca răspuns al congregaţiei la rugăciunea preotului. În această tradiţie, verbul semitic "amin" are semnificaţia "a fi de încredere."


Surse: 
- Gary Edson: Mysticism and Alchemy through the Ages: The Quest for Transformation 
- Swami Vishnu Devananda: The Complete Illustrated Book of Yoga 
- Stephen Sturgess: The Book of Chakras & Subtle Bodies 

Fereşte-te de diavol ! | O poveste cu tâlc