Floarea de la ora 8 sau primula de seară

Cunoscută în româneşte ca floarea de la ora 8, ora opt, primula de seară, steaua de seară, luminiţa nopţii, luminiţa, lumânărică, poartă în latină numele de Oenothera Biennis şi în engleză sundrops (picături de seară), German rampion (clopoţelul german), hog weed (buruiana mâncăului), King's cure all ( atotvindecatoarea regelui), fever-plant (planta febrei). Înfloreşte seara, în jurul orei 20, florile i se ofilesc în următoarea dimineaţă şi în seara aceleiaşi zile apar altele, noi.

Este originară din zona răsăriteană şi centrală a Americii de Nord, de la Newfoundland la vest spre Alberta, sud-est către Florida, sud-vest spre Texas, şi a fost naturalizată pe scară largă în regiuni subtropicale şi temperate, inclusiv în România.

Floarea de la ora 8 a fost introdusă în Europa la începutul secolului al XVII-lea ca plantă ornamentală, în grădinile botanice. Triburile indigene din America de Nord, precum Cherokee, Iroquois, Ojibwe şi Potowatomi au folosit-o ca hrană şi plantă medicinală vreme de sute de ani.

Utilizări alimentare

Cu un gust cu o intensitate medie, aducând cu cel al sfeclei furajere (mangold), se remarcă prin faptul că toate părţile sale sunt virtual comestibile.

Rădăcinile pot fi mâncate crude sau gătite asemeni cartofilor. Ele pot fi utilizate de la plantele tinere, fragede. Înmuiate în apă şi fierte, au un gust asemeni rădăcinii de barba caprei (Tragopogon porrifolius).

Tulpinile, ramurile primulei de seară pot fi întrebuinţate din aprilie până în iunie, când nu este încă înflorită. Pot fi consumate crude, în salate, sau gătite asemeni spanacului. Cateva triburi de indieni americani făceau ceai din frunze în scopuri dietetice. Frunzele conţin flavonoizi, mucilagii, tanini, zahăr, răşină şi fitosteroli.

Levănţica în superstiţii şi medicina populară

Ramurile este preferabil să fie mâncate când floarea de la ora 8 este încă fragedă, în luna iunie. Trebuie să li se dea pieliţă deoparte şi pot fi consumate crude ori prăjite. Bobocii florilor sunt apreciaţi ca o delicatesă, şi pot fi recoltaţi din iunie până în septembrie. Pot fi folosiţi cruzi, păstraţi în ulei, prăjiţi sau în supe. Florile, de culoare galbenă, sunt şi ele comestibile şi se remarcă printr-un gust dulce. Sunt alese drept garnituri, pentru salate şi pentru deserturi. Când fructele sunt încă verzi, în august şi septembrie, pot fi întrebuinţate asemeni ramurilor.

Seminţele conţin circa 15% proteine, 24% ulei şi 43% celuloză. Pot fi utilizate aidoma susanului, prăjite, în patiserie.

Utilizări în medicină

Uleiul din seminţele mature are 7-10% GLA (acid Gamma-linolenic), un acid gras omega 6. GLA reprezintă stadiul preliminar de prelucrare a prostaglandinelor, responsabile pentru buna funcţionare a celulelor. Simptomele şi bolile precum eczema endogenă, sindromul Sjongren, sindromul premenstrual, poliartrita, scleroza multiplă şi simptomele menopauzale pot fi induse de reducerea prostoglandinelor.

Uleiul de primulă de seară combinat cu vitamina E poate diminua durerile de piept.

Intreagă plantă şi în special frunzele erau folosite de americanii nativi ca stimulent pentru tratarea "lenii" şi leac împotriva obezităţii. Totodată, aceştia utilizau extern rădăcinile pentru tratamentul hemoroizilor şi abceselor.

Surse: 
- Thomas Webster, Mrs. William Parkes: An Encyclopaedia of Domestic Economy 
- Agriculture of Mâine: Report of the Commissioner of Agriculture 
- Britannica Concise Encyclopedia 

Florile din vise | Interpretarea şi semnificaţia viselor