Părul: Simbol şi semnificaţie
Părul este un simbol al forţei şi virilităţii. Virtuţile şi înzestrările unei persoane se spunea că sunt concentrate în păr şi unghii. Simbolizează, de asemeni, instinctul, seducţia feminină şi atracţia fizică. Chelia poate sugera sterilitate. Părul, din contra, este asociat cu fertilitatea şi chiar dragostea, şi este văzut ca şi sufletul exterior. Părul lung, liber, desfăcut, semnifică libertatea, dar şi imoralitatea. Tăierea, înlăturarea silită părului poate fi un simbol al castrării.
Dacă părul de pe cap simbolizează puteri spirituale şi poate fi corelat cu simbolismul apei, cu "Oceanul de deasupra," cel de pe corp este conectat cu puteri iraţionale, cu "Oceanul de dedesupt," cu forţa iraţională a cosmosului şi viaţă instinctivă. Aşa se explică de ce preoţi din multe religii îşi rad tot părul şi de ce Pan, o prefigurare a diavolului, era înfăţişat cu picioare păroase.
Pe un capitel de la mănăstirea Estabiliz, Alava, Spania, Adam apare fără barbă înainte de a fi alungat din rai şi cu un păr lung şi o barbă stufoasă după aceea.
Părul poate reflecta împlinirile spirituale ale omului. Cel bogat, frumos, semnifică, atât la bărbat cât şi la femeie, dezvoltarea spirituală.
Dintr-o altă perspectivă, purtarea de păr lung echivalează cu a fi în afara societăţii, în vreme ce părul scurt echivalează cu controlul social, integrarea socială. Acest principiu este o formă atenuată a zicalei “păr lung, minte scurtă.”
Pierderea părului cuiva indică simbolic eşec şi sărăcie. Renunţarea voită la păr indică forţe care nu se află sub controlul omenesc, un sacrificiu voluntar, sfidarea principiilor procreaţiei şi multiplicării vieţii, îmbarcarea pe calea ascetismului. Unele religii străvechi, precum cea egipteană, prescriau o depilare completă. Pe de altă parte, perucile şi bărbile era folosite de sumerieni pentru a se apăra de spiritele rele.
În Germania străveche şi în Evul Mediu, tăierea părului cuiva avea o semnificaţie legislativă şi era privită ca o formă de dezonorare a unui răufăcător.
În simbolismul hinduist, părul, asemeni firelor unui material textil, semnifică "liniile de forţă" ale universului. Un cap plin de păr denotă elanul vital şi bucuria de a trăi, şi este asociat cu voinţa de a reuşi.
Culoarea părului poartă o semnificaţie aparte. Cel negru simbolizează energia terestră, cel blond este corelat cu razele solare, cu simbolismul solar, iar cel roşcat implică o caracteristică venusiană, demonică, satanică.
Părul din vise | Semnificaţia şi interpretarea viselor
Biblicul Samson (în ebraică “omul soarelui”), cel care înfrângea leii, şi-a pierdut puterea odată cu părul.
Părul asemenea coamei unui leu era extrem de popular în Franţa sub domnia lui Ludovic al XIV-lea, regele Soare. El a fost cel care a propagat această modă bizară în Europa, o modă inspirată de zeul grec Apollo, celebrat pentru buclele sale aurii simbolizând razele soarelui.
Zeul indian Shiva, personificarea energiei creative a universului, este înfăţişat întotdeauna cu o masă de păr lung, ridicat pe capul său.
Berenice, nevasta conducătorului egiptean Ptolemeu Soter III, şi-a sacrificat frumosul său păr de culoarea chihlimbarului pentru ca soţul său să se întoarcă în siguranţă acasă. Cosiţele ei au fost lăsate peste noapte pe altarul zeiţei Afrodita, dispărând misterior peste noapte. Zeii i le-au amplasat pe cer sub forma constelaţiei Coma Berenices.
Vrăjitoarele se temeau de Marii Inchizitori, care porunceau mereu să fie rase în cap. Ţiganii pretindeau că o vrăjitoare poate fi recunoscută după părul său, care creştea drept 8-10 centimetri şi apoi începea să se vălurească precum o cascadă peste stânci.
În Odiseea lui Homer, pletele lui Circe semnifică puterea sa de metempsihoză.
Diferitele coafuri indicau pe vremuri profesia, casta sau clasa socială, vârsta ori genul. De exemplu, în Egiptul antic, copiii purtau părul strâns într-o singură buclă lungă, ondulată, pe partea dreaptă. Părul lung, lăsat liber, îndeosebi la bărbaţi, era considerat uneori un semn de libertate şi nobleţe; în cazul femeilor, în Evul Mediu, era specific virginelor (dar şi prostituatelor).
Părul lung, netăiat, era văzut şi ca un însemn al unei animozităţi conştiente faţă de societate, precum cea dovedită de eremiţi şi yoghini.
Câteodată, oamenii nu se tundeau în decursul unui război sau a unei călătorii ori în semn de doliu (spre deosebire de grecii din epoca arhaică, care se tundeau când păstrau doliul).
Surse:
- Barbara G. Walker: Women’s Encyclopedia of Myths and Secrets
- Juan Eduardo Cirlot: A Dictionary of Symbols
- Udo Becker: The Continuum Encyclopedia of Symbols
- Raymond Firth: Symbols: Public and Private
Părul în superstiţii şi legende
Dacă părul de pe cap simbolizează puteri spirituale şi poate fi corelat cu simbolismul apei, cu "Oceanul de deasupra," cel de pe corp este conectat cu puteri iraţionale, cu "Oceanul de dedesupt," cu forţa iraţională a cosmosului şi viaţă instinctivă. Aşa se explică de ce preoţi din multe religii îşi rad tot părul şi de ce Pan, o prefigurare a diavolului, era înfăţişat cu picioare păroase.
Pe un capitel de la mănăstirea Estabiliz, Alava, Spania, Adam apare fără barbă înainte de a fi alungat din rai şi cu un păr lung şi o barbă stufoasă după aceea.
Părul poate reflecta împlinirile spirituale ale omului. Cel bogat, frumos, semnifică, atât la bărbat cât şi la femeie, dezvoltarea spirituală.
Dintr-o altă perspectivă, purtarea de păr lung echivalează cu a fi în afara societăţii, în vreme ce părul scurt echivalează cu controlul social, integrarea socială. Acest principiu este o formă atenuată a zicalei “păr lung, minte scurtă.”
Pierderea părului cuiva indică simbolic eşec şi sărăcie. Renunţarea voită la păr indică forţe care nu se află sub controlul omenesc, un sacrificiu voluntar, sfidarea principiilor procreaţiei şi multiplicării vieţii, îmbarcarea pe calea ascetismului. Unele religii străvechi, precum cea egipteană, prescriau o depilare completă. Pe de altă parte, perucile şi bărbile era folosite de sumerieni pentru a se apăra de spiritele rele.
În Germania străveche şi în Evul Mediu, tăierea părului cuiva avea o semnificaţie legislativă şi era privită ca o formă de dezonorare a unui răufăcător.
În simbolismul hinduist, părul, asemeni firelor unui material textil, semnifică "liniile de forţă" ale universului. Un cap plin de păr denotă elanul vital şi bucuria de a trăi, şi este asociat cu voinţa de a reuşi.
Culoarea părului poartă o semnificaţie aparte. Cel negru simbolizează energia terestră, cel blond este corelat cu razele solare, cu simbolismul solar, iar cel roşcat implică o caracteristică venusiană, demonică, satanică.
Părul din vise | Semnificaţia şi interpretarea viselor
Biblicul Samson (în ebraică “omul soarelui”), cel care înfrângea leii, şi-a pierdut puterea odată cu părul.
Părul asemenea coamei unui leu era extrem de popular în Franţa sub domnia lui Ludovic al XIV-lea, regele Soare. El a fost cel care a propagat această modă bizară în Europa, o modă inspirată de zeul grec Apollo, celebrat pentru buclele sale aurii simbolizând razele soarelui.
Zeul indian Shiva, personificarea energiei creative a universului, este înfăţişat întotdeauna cu o masă de păr lung, ridicat pe capul său.
Berenice, nevasta conducătorului egiptean Ptolemeu Soter III, şi-a sacrificat frumosul său păr de culoarea chihlimbarului pentru ca soţul său să se întoarcă în siguranţă acasă. Cosiţele ei au fost lăsate peste noapte pe altarul zeiţei Afrodita, dispărând misterior peste noapte. Zeii i le-au amplasat pe cer sub forma constelaţiei Coma Berenices.
Vrăjitoarele se temeau de Marii Inchizitori, care porunceau mereu să fie rase în cap. Ţiganii pretindeau că o vrăjitoare poate fi recunoscută după părul său, care creştea drept 8-10 centimetri şi apoi începea să se vălurească precum o cascadă peste stânci.
În Odiseea lui Homer, pletele lui Circe semnifică puterea sa de metempsihoză.
Diferitele coafuri indicau pe vremuri profesia, casta sau clasa socială, vârsta ori genul. De exemplu, în Egiptul antic, copiii purtau părul strâns într-o singură buclă lungă, ondulată, pe partea dreaptă. Părul lung, lăsat liber, îndeosebi la bărbaţi, era considerat uneori un semn de libertate şi nobleţe; în cazul femeilor, în Evul Mediu, era specific virginelor (dar şi prostituatelor).
Părul lung, netăiat, era văzut şi ca un însemn al unei animozităţi conştiente faţă de societate, precum cea dovedită de eremiţi şi yoghini.
Câteodată, oamenii nu se tundeau în decursul unui război sau a unei călătorii ori în semn de doliu (spre deosebire de grecii din epoca arhaică, care se tundeau când păstrau doliul).
Surse:
- Barbara G. Walker: Women’s Encyclopedia of Myths and Secrets
- Juan Eduardo Cirlot: A Dictionary of Symbols
- Udo Becker: The Continuum Encyclopedia of Symbols
- Raymond Firth: Symbols: Public and Private
Părul în superstiţii şi legende
Părul: Simbol şi semnificaţie
Reviewed by Diana Popescu
on
iulie 29, 2017
Rating:
Reviewed by Diana Popescu
on
iulie 29, 2017
Rating:
Postări
Parul este atat un simbol al puterii masculine si al virilitatii, cat si unul al instinctului, feminitatii, fertilitatii, seductiei si atractiei fizice feminine. Se spune ca in el si in unghii sunt concentrate virtutile si defectele, trasurile de caracter ale fiecarui individ. A fost considerat un receptacul al esentei vitale a oamenilor. Asocierea sa cu forta vietii si puterea mintii l-a inspirat pe filosoful german Herder sa-l compare cu o padure sacra acoperind misterele gandirii.
RăspundețiȘtergereIn credinta hindusa, parul de pe cap corespunde cu liniile de forta ale cosmosului. Asemeni energiei macrocosmice, se credea ca forta electromagnetica circula prin parul uman dincolo de granitele formei fizice. Tocmai de aceea, potrivit unei superstitii larg raspandite, firele de par taiate, separate de corpul care le-a produs, ar continua sa posede individualitatea unui om!
Darwin afirma ca omenirea si-a pierdut blana in decursul evolutiei intrucat barbatii si femeile si-ar fi ales parteneri de cuplu mai putin parosi. Daca acest lucru ar fi adevarat, ar trebui ca rasele mongoloide sa fie cele mai evoluate de pe pamant, fiindca au cel mai putin par pe corp! Printre caucazieni persista inca o fascinatie fata de parul cat mai abundent de pe trupul barbatilor, ce ar dovedi masculinitate, indrazneala si virilitate.
Iuvenal scria ca "un corp paros si brate pline de par promit un suflet barbatesc", iar in piesa de teatru a lui Shakespeare "Mult zgomot pentru nimic", Beatrice proclama ca "Cel care are barba este mai mult (bun) decat un tanar, si cel care nu o are este mai putin barbat".
Cu toate astea, in stravechile civilizatii din India si China, trupurile aproape lipsite de par erau considerate un semn de rafinament masculin, combinand virilitatea cu atractivitatea.
Oameni precum nazaritenii nu se barbiereau si nici nu-si scurtau parul deoarece cresterea rapida a acestuia semnifica consacrarea unui individ fata de divinitate.