Numărul șapte pentru oamenii superstițioși și originile sale din Antichitate

Numeroase referințe către numărul șapte sunt găsite de-a lungul istoriei – în diferite culturi și civilizații antice. Numărul șapte este asociat adesea cu bunăstare și abundență. Se consideră că importanța numărului șapte a început în timpuri străvechi. Pe atunci, înainte să fie inventat telescopul, doar șapte planete erau vizibile pe cer – Soarele, Luna, Mercur, Venus, Marte, Saturn și Jupiter.

Grecii antici credeam că numărul șapte sugerează abundență. Pitagoreicii considerau că acest număr este numărul perfect.  Numărul șapte a fost și încă este universal folosit. Iată câteva exemple: cele șapte minuni ale lumii, șapte mări, șapte continente, Cele șapte coline ale Romei, șapte note pe scara muzicală, șapte reprize la un meci de baseball, cele șapte culori ale curcubeului, șapte zile ale săptămânii, Albă ca Zăpada și cei șapte pitici etc. De asemenea, în cultura tradițională se consideră că al șaptelea moștenitor al unui al șaptelea născut va fi înzestrat cu capacități fizice speciale.


În literatura din Mesopotamia, numărul șapte apare în foarte multe circumstanțe misterioase. Sumerienii din mileniul al treilea, înaintea erei noastre, credeau că numărul șapte este special.  Una dintre cele mai vechi atestări ale numărului este întâlnită în „Proverbele primei dinastii, Colecția 1” scrisă în secolul 26, înaintea erei noastre. Sintagma întâlnită în carte este “Șapte minciuni sunt prea multe”.


Era de asemenea utilizat ca divizor în diverse exerciții matematice deoarece, în sistemul sexagesimal (baza 60), împărțirea la șapte este mai dificilă decât împărțirea la doi, trei sau cinci. Babilonienii au adoptat de la sumerieni utilizarea simbolică a numărului șapte de vreme ce se întălnesc, în literatura lor, sintagme precum: cele șapte porți către lumea de dincolo, cei șapte judecători, șarpele cu șapte capete dar și multe alte exemple.

În jurul anului 2000 înaintea erei noastre, semiticii akkadieni au preluat regulile din Mesopotamia și au absorbit cultura sumeriană, inclusiv sistemul sexagesimal, de aceea numeroși scribi au aderat la utilizarea frecventă a numărului șapte. Numărul mistic șapte s-a născut, am putea spune, în mintea rațională a sumerienilor și a crescut în mintea irațională a acelorași oameni și s-a răspândit în toată lumea, ulterior.

De cele mai multe ori, numărul șapte este asociat cu bunăstare și bogăție. Totuși, în cultura chineză simbolizează moartea, decesul. De asemenea, spargerea unei oglinzi este considerată ca fiind de natură negativă, aducătoare de necazuri. Această suprestiție a apărut de pe vremea imperiului Roman, când oamenii credeau că ei treceau printr-o perioadă de regenerare fizică și spirituală o dată la șapte ani și că oglinda era de fapt o reflecție a sufletului. De aceea, atunci când o oglindă era spartă, sufletul persoanei avea de așteptat încă șapte ani până la următoarea regenerare.

De-a lungul istoriei pot fi găsite numeroase exemple care să ateste faptul că numărul șapte a avut o semnificație aparte pentru diferite civilizații si de asemenea, aceste mituri legate de acest număr au fost transmise, din generație în generație, până în zilele noastre. Totuși, considerând exemplele de mai sus, este evident faptul că numărul șapte semnifică protecție și este un simbol pozitiv pentru marea majoritate a oamenilor.

Citeste și:

Numerologie 2017- Anul tău personal
Semnificația numerelor în superstițiile lumii