Oglinda: Simbol şi semnificaţie

Oglinda a fost de-a lungul timpului un simbol al înţelepciunii şi autocunoaşterii, purităţii Maicii Domnului, imaginaţiei, gândirii, amintirilor subconştiente, al feminităţii şi lunii, multiplicităţii sufletului, gemenilor, dar şi al vanităţii şi autoadmiraţiei excesive. Simboliza, totodată, contemplaţia spirituală, cunoaşterea (gnosis) în general, întrucât portretiza uniunea dintre subiect şi obiect.

Oracolul lui Apollo din Delphi impunea deviza "cunoaşte-te pe ţie însuţi," iar oglinzile au fost folosite frecvent în vechime ca simboluri ale înţelepciunii şi cunoaşterii sinelui. Cu toate astea, Apollo silicita totodată ca nimic să nu se facă în exces, aşa că oglinzile pot fi asociate şi cu vanitatea, cu o apreciere nesănătoasă, exagerată, a propriei personalităţi.

În arta creştină, oglinda reprezintă puritatea eternă a Maicii Domnului. Într-o astfel de simbolistică, Dumnezeu îşi "oglindea" imaginea Lui în Maria sub forma Fiului Său. Scriitorul medieval Jacobus de Vorangine menţiona: " Aşa cum Soarele pătrunde prin sticlă fără să o altereze, la fel Maria a devenit mamă fără să-şi piardă virginitatea... Este asemuită cu o o oglindă din cauza reprezentării lucrurilor prin Dânsa, căci aşa cum toate lucrurile sunt reflectate într-o oglindă, la fel întru ardoarea binecuvântată a Maicii Domnului, ca o oglindă lui Dumnezeu, ea trebuie să  vadă impurităţile şi petele tuturor, să-i poată purifica şi să-i completeze pe toţi: pentru cei mândri arătându-şi credinţa ca să-şi distingă greşelile, pentru cei avari ca să se zărească întru sărăcia Ei, iar pentru cei iubitori de plăceri ca să realizeaze puritatea Ei."

Treptat, oglinda a fost corelată cu valori negative sugerate de mitul lui Narcis. Începând cu Renaşterea, conotaţiile ei au insistat mai degrabă pe vanitate şi înşelăciunea decât pe adevăr, prudenţă şi modestie, aşa cum se întâmpla în Evul Mediu.

A fost conectată şi cu gândirea, fiind interpretată simbolic de unii filosofi ca un instrument al autocontemplării, dar şi al reflecţiei universului. În acest fel, simbolismul său s-a asociat cu apa ca mediu reflector şi cu legenda lui Narcis.

Din această ultima perspectivă, cosmosul apare ca un imens Narcis privindu-şi propria oglindire în conştiinţa umană.

Oglinda reproduce imaginile din faţa să şi, într-un fel, le înglobează, le absoarbe. Adeseori, a fost înzestrată cu daruri magice, a fost utilizată pentru a invoca spirite, oameni morţi ce s-au reflectat cândva în ea. Se credea că putea anihila atât timpul, cât şi spaţiul dintre fiinţele umane, că era străbătută din acest punct de vedere de un gen de fluctuaţie, ciclicitate a imaginilor din ea, o ciclicitate corelată cu principiul feminin şi, prin asociere, cu luna.

Principiul feminin, selenar întruchipat de oglindă include şi caracteristica sa pasivă, întrucât luna este iluminată de soare.

Printre primitivi, luna era un simbol al multiplelor faţete ale sufletului, al mobilităţii şi abilităţii de adaptare la diferite conjuncturi umane.

Din cauza asemănării sale cu suprafaţă apei, era folosită în descântece pentru ploaie în unele triburi africane.

Oglinda din vise | Interpretare şi semnificaţie vise

Câteodată, oglinda era văzută ca un portal, o poartă către o altă lume, situată dincolo de ea, dincolo de suprafaţa sa, o idee ilustrată de Lewis Carroll în cartea "Alice în Ţara din Oglindă." Din această pricină, oglinda a preluat o formă mitică, ce simboliza trecerea sufletului celui mort într-un "dincolo," în cealaltă lume. Acest lucru este regăsit în tradiţiile, obiceiurile de a acoperi oglinzile cu anumite prilejuri, îndeosebi în casăa cuiva recent decedat.

Asemeni ecoului, oglinda este încărcată şi cu simbolismul gemenilor, al tezei şi antitezei, şi este dăruită cu semnificaţia amintirilor subconştiente.

Simboluri ale adevărului, oglinzile de mână din China aveau harul de a contribui la fericirea conjugală şi la apărarea faţă de duhurile rele. Tot la chinezi reprezintă omul întelept contemplativ, inactiv.

În Japonia, oglinda este un simbol al purităţii perfecte a sufletului, al zeiţei soarelui. Multe oglinzi sfinte japoneze se află în templele shintoiste.


Surse: 
- J. E. Cirlot: A Dictionary of Symbols 
- Udo Becker: The Continuum Encyclopedia of Symbols 
- Titus Burckhardt: Mirror of the Intellect: Essays on Traditional Science and Sacred Art 

Oglinda în legende, credinţe, superstiţii şi magie