Mâna: Simbol şi semnificaţie

Cel mai frecvent simbol ca parte a trupului uman, mâna este, potrivit lui Aristotel, "unealta uneltelor." Quintilian aprecia, "Se poate spune că mâinile pot chiar să vorbească. Nu le folosim pentru a cere, a promite, a chema, a alunga, a ameninţa, a implora, a exprima aversiune sau frică, a întreba ori a nega? Nu le utilizăm pentru a indica fericire, tristeţe, ezitare, confesiune, penitenţă, măsură, cantitate, număr şi timp? Nu au puterea să incite şi să interzică, să exprime aprobare, mirare, ruşine?"

În general, mâna semnifică tărie, putere, dominare, protecţie, generozitate, ospitalitate, stabilitate, îndemânare, hărnicie, acţiune, tel, binecuvântare, expresie, umanitarism.

Limbajul simbolic celtic conectează mâna cu puterea, conducerea şi autoritatea. Regele celt Nuada se zice că a fost detronat fiindcă îşi pierduse mâna dreaptă într-o bătălie. Un lider ciung era considerat slab, nechibzuit, neechilibrat, inclusiv în a face justiţie, dreptate. O justiţie, o judecată bună era portretizată simbolic de ambele mâini. Oricum, mai târziu, regele Nuada şi-a recâştigat tronul după ce una din fiicele lui i-a dăruit o mâna din argint care a fost animată, capabilă să se mişte cu ajutorul lui Miah, un înţelept şi un vraci vestit.

De asemeni, în tradiţia celtică, mâna era un simbol al puterii spirituale. Mai mult decât atât, există credinţă că era înzestrată cu o energie aparte, având un rol special în invocarea zeilor şi zeiţelor celţilor şi druizilor.

Pentru indieni americani nativi, purta semnificaţia comunicării. Mâinile aveau capactatea de a fi un mijloc de exprimare mult mai elocvent decât vorbirea în triburile indiene de pe şesuri.

În Buddhism şi Hinduism, poziţionările mâinilor cunoscute sub numele de "mudra" erau extrem de importante în relevarea transformării puterilor divine, reprezentau un limbaj complex de a descrie concepte profunde ale spiritualităţii, înţelepciunii şi creativităţii.

În pictura creştină este înfăţişată adeseori mâna lui Dumnezeu apărând printre nori. În islamism, mâna lui Fatima (fiica lui Mohamed) proclama cele cinci principii fundamentale: credinţă, rugăciune, pelerinaj, post şi caritate.
În amuletele islamice, simbolul mâinii apare împreună cu altele precum steaua, pasărea, porumbelul, zigzagul şi cercul, formând embleme comparabile cu cele ale creştinismului occidental.

Mâinile au fost considerate multă vreme ca mijlocitoare ale puterii, preschimbând energia nevăzută într-una concretă în lumea formelor. Nu întâmplător, cuvântul latin pentru "manifestare" derivă din termenul "manus," aşa cum era numită mâna în limba latină. La romani, mâna exprimă protecţie, tărie, autoritate, inclusiv autoritatea lui "pater familia" (tatăl familiei) şi cea a împăratului.

În limba egipteană, termenul desemnând mână era asociat cu cuvântul "stâlp" (sau "sprijin") şi cu cel de "palmă." Conform sistemului egiptean de hieroglife, mâna semnifica manifestare, acţiune, dăruire, administrare chibzuită, gospodărire. Mâna lui Atum era un simbol al fertilităţii, ce stimula sămânţa dăruitoare de viaţă din trupul masculin-feminin al zeului creator.

Mâna Misterelor: Simbol şi semnificaţie

Rolul talismanic al mâinii s-a extins şi în practica de odinioară de a se tăia mâinile hoţilor, răufăcătorilor, aceştia fiind văduviţi în acest fel şi de noroc în viaţă.

Mâna dreaptă şi cea stângă au semnificaţii diferite. Cea dintâi evocă raţionalul, conştiinţa, logică, îndrăzneala, masculinitatea, virilitatea, agresivitatea, francheţea, soarele, dăruirea, iar cea de-a două denotă feminitatea, slăbiciunea, duplicitatea, decăderea, moartea, pasivitatea, justiţia, luna, emotivitatea, primirea, subconştientul. Când cele două mâini sunt juxtapuse, simbolizează echilibrul şi calea de mijloc.

În culturile asiatice, mâna stânga este corelată cu energia Yin, iar cea dreaptă cu energia Yang.

Gesturile mâinilor cuprind o simbolistică largă...

- Mânile întinse pe/peste ceva/cineva: binecuvântare, consacrare, vindecare, transferul vinei/păcatului.
- Mâna (dreaptă) ridicată: jurământ, onestitate.
- Mâna pe inimă: dragoste, adoraţie, salut.
- Strângerea mâinilor: pace, alianţă, prietenie, unificare, parteneriat.
- Mâinile întinse în jos: neglijenţă, aroganţă.
- Mâinile strânse pumn: tensiune, reţinere.
- Mâinile ridicate (deasupra capului): implorare, invocare, predare.
- Mâinile ridicate în lateral/orizontal: includere, acceptare, deschidere.
- Mâinile pe piept: devotament, sinceritate, constientizare, recunoaştere, înţelepciune.
- Mâna pe gât: sacrificiu.
- Două mâini împreunate: căsătorie mistică, fraternitate virilă, solidaritate în faţa pericolului.
- Mâna acoperind ochii: clarviziune în clipa morţii.
- Mâinile ascunse (în spatele trupului): umilinţă şi oferirea respectului cuvenit cuiva.
- Un ochi în asociere cu o mână (inclusiv în făpturile mitice orientale): acţiune clarvăzătoare.

De o mare importanţă este şi faptul că mâna are cinci degete din cauza analogiei cu corpul uman (compus din patru extremităţi plus capul) şi datorită simbolismului cifrei 5 (denotând dragoste, sănătate şi umanitate). Cele cinci degete ale mâinii erau asociate în Mexic cu lumea subpământeană.


Surse: 
- J. E. Cirlot : A Dictionary of Symbols 
- Noel Jaquin: The Human Hand, the Living Symbol; a Study of the Hand în Relation to Human Conduct and Living 
- Jack Tresidder: The Watkins Dictionary of Symbols 

Mâna Hamsa/Khamsa | Mâna Fatimei sau a lui Miriam