Simbolismul lui Adam şi al Evei: Două intepretări

Povestea biblică despre Adam şi Eva nu este atât de simplă cum pare la prima vedere. Ea dezvălui semnificaţii profunde atunci când este descifrată pe plan simbolic. Numele de Adam are înţelesul de "pământ roşu," corespunzând credinţei creştine că Dumnezeu l-a creat din pământ, lut. Adam reflectă aşadar principiul pământului. Genul masculin reprezintă, drept urmare, trupul fizic şi personifică extroversiunea.

Numele de Eva înseamnă "inimă," aşa că Eva întruchipează principiul feminin al lumii, exprimă un aspect mai subtil, mai elaborat, mai fin în comparaţie cu Adam. Ea desemnează mintea, în special cea subconştientă. Eva a fost făcută dintr-o coastă (a lui Adam) şi, din acest motiv, ne duce cu gândul către un principiu mai elevat, mai rafinat decât cel al lui Adam, plămădit dintr-o materie mai brută, din pământ.

Adam şi Eva: Prima interpretare 

Osho apelează la o frumoasă parabolă pentru a ne înlesni înţelegerea conceptului de Adam. El ne spune că nu ne putem hrăni direct cu pământ, însă putem mânca, de exemplu, un măr, care este o formă transformată a pământului, provenită din pământ. Fructul acesta este comestibil, digerabil, nu precum pământul. Din acest motiv, Osho argumenteză că Eva ar fi fost creată printr-un proces fin, elevat, rafinat, subtil, spre deosebire de Adam!

Adam are nevoie de Eva | Poveste a rabinului Allen S. Maller

Şarpele din povestea despre Adam şi Eva este asociat cu gândurile. Acestea sunt obstacole în calea către împlinirea totală, spre finalizarea supremă, pacea interioară, "regatul cerurilor." Gândurile, ideile Şarpelui sunt responabile pentru alungarea din Eden a lui Adam şi a lui Eva! "Şarpele" îşi poate croi drum prin minte, ne poate influenţa direct trupul.

Adam şi Eva: A doua interpretare 

Povestea celor doi poate fi interpretată ca fiind, de fapt, una despre mintea umană. mai precis despre o minte care a devenit fragmentată şi de aceea nu mai este completă.

La începuturi, Adam a fost singur. Eva nu fusese încă separată din el. Adam era aşadar întrucâtva complet. În acest stadiu, conştientul şi subconştientul conlucrau într-o unitate şi armonie perfectă, lucru reflectat de paradisul (grădina din Eden) unde sălăşuia Adam.

În această stare unitară a fiinţei, Adam era aproape una cu Dumnezeu. Apoi, Domnul l-a cufundat pe Adam într-un somn profund (somnul fiind tărâmul fragmentării minţii umane) şi a creat-o pe Eva. În acest nou stadiu, Adam reprezintă conştiinţa trează, lucidă a omenirii, iar Eva poate fi identificată cu subconştientul. Când conştientul şi subconştientul nu mai sunt în uniune, starea de paradis a omului nu mai poate fi atinsă, menţinută, întrucât egoul preia controlul. Are loc astfel o decădere, îndepărtare de rai.

Ni se înfăţişează astfel, în povestea biblică, izgonirea din grădina Edenului. Eva este ispitită de şarpe sau Satana (egoul) şi, din pricină că egoul capătă întâietate, paradisul este pierdut de către om. Acest lucru înseamnă moartea spirituală, adică separarea de Dumnezeu!

Povestea despre Adam şi Eva în varianta vedică