Sirenele: Mit, legendă, simbol și semnificație
Inzestrate cu o frumusețe ieșită din comun, sirenele sunt un simbol al aventurării către necunoscut și al ispitei fructului oprit. Dincolo de înfățișarea lor seductiva, ademenitoare, din mit și legendă, pot fi văzute și ca o metaforă a morții, a atragerii către capcanele neființei...
Sirena este întâlnită în toate tradițiile occidentale, în germana Meriminni sau Meerfrau, în islandeza Marmenill, daneza Maremind, irlandeza Merrow, dar și în China și India, în cea de-a doua țară fiind prezentă și sub numele de Matsyanaris, în sculpturile unor temple.
A fost pomenită de Aristotel, Pliniu, Ovidiu, Hyginus, și în bestiariile medievale.
Sirenele, așa cum le știm în prezent, provin din zei și zeițe cu coadă de pește din cele mai timpurii civilizații. Marea, un pântec al creației și sursa unei înțelepciuni de nepătruns, a jucat dintotodeauna un rol important în credințele lumii. Divinitățile mării sunt printre cele mai puternice din mitologie și forța lor pare să rezide în natura lor mereu schimbătoare, duală, atât dătătoare, cât și distrugătoare de viață!
Sirenele din mitologia greacă erau fiicele râului Achelous și ale nimfei Calliope, transformate de zeița Ceres în păsări, ce își aveau sălașul în locuri muntoase. Legenda le atribuie un cântec atât de dulce încât puteau fermeca orice călător numai pentru a-l devora. Într-o altă variantă, erau nimfe ale marii, cu corpuri de pasăre și capuri de femeie, fiice ale zeului mării Phoroys. Cântecele lor minunate atrăgeau marinarii, îi făceau să-și avarieze corăbiile în stâncile pe care stăteau aceste creaturi.
Eroul grec Ulise a fost capabil, potrivit mitului, să treacă în siguranță pe lângă stâncile sau insulele lor, întrucât, la sfatul vrăjitoarei Circe, a pus dopuri de ceară în urechile tovarășilor săi și s-a legat puternic de catargul vasului său astfel încât să le asculte cântecul fără să se pună în primejdie.
Conform altei legende, argonautii au reușit să scape de sirene deoarece Orfeu, aflat la bordul corabiei lor, a cântat atât de frumos încât a copleșit, învins, muzica nimfelor.
Intr-o legendă mai târzie, se zice că sirenele, supărate de înfrângerea lor de către Odiseu ori Orfeu, s-au aruncat în mare și au pierit.
Sirenele au apărut, mai apoi, pe stele funerare, smulgându-și părul sau lovindu-se peste piept, cu gesturi de disperare și doliu ce aveau darul de a le oferi liniște sufletelor rănite, indurerate.
Broasca ţestoasă - Simbol şi semnificaţie
In folclor și mitologie, sunt ființe supranaturale descrise ca ivindu-se deasupra apei și pieptănându-și părul lung cu o mână, cu cealaltă ținând o oglindă.
In numeroase povești despre ele, se spunea că ghiceau viitorul, aveau puteri magice asupra oamenilor și se îndrăgosteau de bărbați, ademenindu-i dedesuptul mării.
Sirena este o creatură hibridă, jumătate femeie, jumătate pește. Cele două aspecte coexistă în același corp, cu abilitatea de a accesa calitățile amândorura. În cartea sa, "The Mermaid and the Minotaur" (Sirena și minotaurul), Dorothy Dinner remarca: "Imaginile mitice ale făpturilor pe jumătate umane precum sirena și minotaurul exprimă o idee veche, fundamentală, foarte lent clarificată: cea că natura speciei noastre este inconsistentă, irelevantă, iar continuitățile și diferențele sale față de celelalte creaturi ale pământului sunt misterioase și profunde; și, în aceste continuități și diferențe se găsește o stranietate a pământului și o posibilă cheie a modului cum ne simțim acasă aici."
Sirenele pot simboliza imaginația coruptă, ispitită către straturile joase, înjositoare sau primitive ale vieții, tortura dorinței de autodistrugere, întrucât corpul lor anormal nu poate satisface pasiunea determinată de farmecul, frumusețea feței și pieptului lor. Sunt simboluri ale tentațiilor presărate de-a lungul vieții ce împiedică evoluția spiritului prin vrajă, înșelăciune, ale morții spirituale.
Surse:
- Dorothy Dinner: The Mermaid and the Minotaur
- J. E. Cirlot: A Dictionary of Symbols
- Gillian Pothier: The Submerged Feminine: The Symbol of the Mermaid în the Human Psyche
Floarea de lotus: Simbol şi semnificaţie
Sirena este întâlnită în toate tradițiile occidentale, în germana Meriminni sau Meerfrau, în islandeza Marmenill, daneza Maremind, irlandeza Merrow, dar și în China și India, în cea de-a doua țară fiind prezentă și sub numele de Matsyanaris, în sculpturile unor temple.
A fost pomenită de Aristotel, Pliniu, Ovidiu, Hyginus, și în bestiariile medievale.
Sirenele în mit și legendă
Sirenele, așa cum le știm în prezent, provin din zei și zeițe cu coadă de pește din cele mai timpurii civilizații. Marea, un pântec al creației și sursa unei înțelepciuni de nepătruns, a jucat dintotodeauna un rol important în credințele lumii. Divinitățile mării sunt printre cele mai puternice din mitologie și forța lor pare să rezide în natura lor mereu schimbătoare, duală, atât dătătoare, cât și distrugătoare de viață!
Sirenele din mitologia greacă erau fiicele râului Achelous și ale nimfei Calliope, transformate de zeița Ceres în păsări, ce își aveau sălașul în locuri muntoase. Legenda le atribuie un cântec atât de dulce încât puteau fermeca orice călător numai pentru a-l devora. Într-o altă variantă, erau nimfe ale marii, cu corpuri de pasăre și capuri de femeie, fiice ale zeului mării Phoroys. Cântecele lor minunate atrăgeau marinarii, îi făceau să-și avarieze corăbiile în stâncile pe care stăteau aceste creaturi.
Eroul grec Ulise a fost capabil, potrivit mitului, să treacă în siguranță pe lângă stâncile sau insulele lor, întrucât, la sfatul vrăjitoarei Circe, a pus dopuri de ceară în urechile tovarășilor săi și s-a legat puternic de catargul vasului său astfel încât să le asculte cântecul fără să se pună în primejdie.
Conform altei legende, argonautii au reușit să scape de sirene deoarece Orfeu, aflat la bordul corabiei lor, a cântat atât de frumos încât a copleșit, învins, muzica nimfelor.
Intr-o legendă mai târzie, se zice că sirenele, supărate de înfrângerea lor de către Odiseu ori Orfeu, s-au aruncat în mare și au pierit.
Sirenele au apărut, mai apoi, pe stele funerare, smulgându-și părul sau lovindu-se peste piept, cu gesturi de disperare și doliu ce aveau darul de a le oferi liniște sufletelor rănite, indurerate.
Broasca ţestoasă - Simbol şi semnificaţie
In folclor și mitologie, sunt ființe supranaturale descrise ca ivindu-se deasupra apei și pieptănându-și părul lung cu o mână, cu cealaltă ținând o oglindă.
In numeroase povești despre ele, se spunea că ghiceau viitorul, aveau puteri magice asupra oamenilor și se îndrăgosteau de bărbați, ademenindu-i dedesuptul mării.
Sirena: Simbol și semnificație
Sirena este o creatură hibridă, jumătate femeie, jumătate pește. Cele două aspecte coexistă în același corp, cu abilitatea de a accesa calitățile amândorura. În cartea sa, "The Mermaid and the Minotaur" (Sirena și minotaurul), Dorothy Dinner remarca: "Imaginile mitice ale făpturilor pe jumătate umane precum sirena și minotaurul exprimă o idee veche, fundamentală, foarte lent clarificată: cea că natura speciei noastre este inconsistentă, irelevantă, iar continuitățile și diferențele sale față de celelalte creaturi ale pământului sunt misterioase și profunde; și, în aceste continuități și diferențe se găsește o stranietate a pământului și o posibilă cheie a modului cum ne simțim acasă aici."
Sirenele pot simboliza imaginația coruptă, ispitită către straturile joase, înjositoare sau primitive ale vieții, tortura dorinței de autodistrugere, întrucât corpul lor anormal nu poate satisface pasiunea determinată de farmecul, frumusețea feței și pieptului lor. Sunt simboluri ale tentațiilor presărate de-a lungul vieții ce împiedică evoluția spiritului prin vrajă, înșelăciune, ale morții spirituale.
Surse:
- Dorothy Dinner: The Mermaid and the Minotaur
- J. E. Cirlot: A Dictionary of Symbols
- Gillian Pothier: The Submerged Feminine: The Symbol of the Mermaid în the Human Psyche
Floarea de lotus: Simbol şi semnificaţie
Sirenele: Mit, legendă, simbol și semnificație
Reviewed by Diana Popescu
on
noiembrie 19, 2017
Rating:
Reviewed by Diana Popescu
on
noiembrie 19, 2017
Rating:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu