Porcul în simboluri, superstiții și tradiții românești

Simbolurile și superstitile țînând de porc din tradițiile românești, mai ales din cele asociate cu sacrificarea acestuia cu prilejul sărbătorilor de iarnă, a Ignatului, Crăciunului și Anului Nou, par să provină din miturile ancenstrale despre mistreț. Potrivit unor surse, mistrețul din Europa ar fi fost domesticit cu aproximativ 10.000 de ani î. Hr pe valea inferioară a Dunării.

Un animal sacru pentru daci, mistrețul a fost încărcat pe plaiurile noastre cu o simbolistică atât celtică, cât și elină, reprezentând conform lui Romulus Vulcănescu un "demon al forței brutale, al furiei războinice, al vitalității și prolificității, pentru care a fost considerat o "hrană specială", consumată anual la începutul lui noiembrie, ceea ce corespunde sacrificiului porcului pentru sărbătorile de iarnă: Crăciunul și Anul Nou."

Până în secolul al XIX-lea exista încă în unele părți ale României obiceiul de a se colindă cu o mască de mistreț sau de porc. Pe 1 ianuarie, țiganii aveau un colind special, cu Vasilca (Siva), adică cu căpățână de porc ornată cu mărgele și panglici.

În luna decembrie, până de Ignat, se credea că dacă porcii mănâncă bine, se îngrașă, este semn de vreme frumoasă. 20 decembrie, ziua de Ignat, era rezervată în mod tradițional tăierii porcilor, dar și găinilor de culoare neagră. Se spune că pe această dată aveau loc în vechime sacrificii umane, înlocuite cu timpul cu cele ale porcinelor și orătăniilor. Există ipoteza că pe 20 decembrie se practică numai tăierea porcilor negri (în scopuri magice), jertfă celorlalți făcându-se mai târziu, în Ajunul Crăciunului ori după Crăciun. Pe 20 decembrie, se zicea : "chiar dacă nu a-i a tăia un porc, taie cel puțin o pasăre, ori înțeapă creasta de la o găînă neagră, ca să dea sângele, că așa e bine: să vezi sânge în ziua de Ignat, că numai așa vei fi ferit de boli."

Vezi și articolul Tăierea porcului de Ignat - Tradiții și obiceiuri

În unele regiuni românești, porcul nu se tăia de Ignat, ci pe 24 decembrie, pentru că să nu se spurce in vremea postului blidurile cu carnea aceastuia, și să nu se spurce în acest fel cu de frupt și oamenii dintr-o anume gospodărie.

Există credința că la sacrificarea porcului nu era bine să fie prin preajmă persoane mîloase, deoarece din cauza lor animalul putea muri greu și, în plus, carnea sa își pierdea gustul.

Măruntaiele porcului înjunghiat în Ajunul Crăciunului puteau fi folosite pentru previziuni meteorologice. Partea subțire a splinei orientate către miazăzi vestea că iarna va veni dinspre miazănoapte. Splina umflată spre coadă anunța un sfârșit de iarnă cumplit, iar splina lungă și subțire indica o iarnă lungă, dar fără geruri prea aspre.

Alte superstiții și tradiții românești despre porci

Când îți fată scroafa, dacă nu dai de pomană un purcel, îți vor muri toții porcii de brâncă.

Cele dintâi excremente ale unui copil nou născut trebuie să fie duse în cocina porcilor astfel încât, când el să va mări, să nu își mai facă treburile în pat.

Dacă te încalți pe cuptor sau în pat, îți mor porcii!

Când pârlesti porcul, bagă tamaie în foc ca să fugă dracul.

Dacă femeile dau de mâncare porcilor din poală, carnea lor are să facă linți.

Femeia care nu mănâncă carne de Porc în zilele de Crăciun și de Paște are parte de o naștere ușoară a copiilor ei. În unele zone din România se spunea că dacă mănânci carne de porc de Crăciun îți vor muri toții porcii în noul an!

Cine are noroc la porci, are noroc la toate.

Când porcii iau paie în gură, e semn că se strică vremea.

În Ajunul Crăciunului, popa citește molifta porcilor, ca să-i ferească de boli.

Ca să fie prosperitate în gospodărie și să crească bine porcii, când se taie porcul de Crăciun este bine să fie adus în casă mai întâi capul, cu râtul înainte!

Nu este recomandat că bărbații și copiii să mănânce splina porcului, ca nu cumva să li se lungească, crească mustățile și splina.

În seara de Sfântul Vasile, fetele mari așezau pe vatră două fire de par de porc ursite, unul cu numele lor și altul cu numele flăcăului cu care voiau să se mărite. Dacă, atunci când începeau să ardă, cele două fire se împreunau, li se vestea că se vor căsători cu bărbatul pe care și-l doreau.

În ziua de Anul Nou, românii aveau tradiția de a fierbe într-o oală un cap de porc pentru ca lucrurile să mergă cu spor în gospodărie așa cum porcul rânește înainte.

Într-o zicală românească celebra, se spune că "Porcul nu se îngrașă în ziua de Ignat."


Surse:
- Romulus Vulcănescu: Mitologie română
- Antoaneta Olteanu: Calendarele poporului român
- Artur Gorovei: Credinti și superstiții ale poporului român

Care e diferenţa dintre găină şi porc? | Poveste cu tâlc