Hipnagogia, starea dintre somn și cea de veghe, este cheia creativității?

Mulți artiști au folosit hipnagogia, starea dintre somn și cea de veghe, pentru a pătrunde în cele mai adânci niveluri ale creativității lor. Suntem cu toții familiarizați cu cele două stări ale conștiinței: somnul și starea de veghe. Dar ce se petrece între aceste două stări?

În vecinătatea dintre trezie și odihnă se află o zonă a minții stranie și fascinantă caracterizată de viziuni asemănătoare visurilor și fenomene senzoriale incitante, ciudate. Psihologii numesc acest stadiu "hipnagogia," însă cu secole înainte de a se introduce aceste termen, artiștii utilizau starea hipnagogică pentru a-și extrage cele mai bune, mai inspirate idei.



Pictorul suprarealist Salvador Dali numea hipnagogia "somnul cu o cheie," și a întrebuințat-o ca sursă de inspirație creatoare pentru multe din operele sale.

"Trebuie să rezolvăm problema "somnului fără dormit," care este esența dialecticii visului, întrucât este un repaus aflat în echilibru pe sârma întinsă și invizibilă care separă somnul de trezie," scria Dali în cartea sa "50 de secrete ale măiestriei magice".

Mary Shelley și-a extras și ea inspirația pentru Frankestein dintr-un "vis treaz" în primele ore ale dimineții, mărturisind, "Am văzut cu ochii închiși, dar cu o puternică viziune mentală."

În decursul acestei stări, mintea este "fluidă și hiperasociativ,ă" dând naștere unor imagini care pot "exprima cele mai adânci straturi ale amintirilor și senzațiilor," explica cercetătoarea în domeniul viselor Michelle Carr într-un blog din Psychology Today. Neurologul Milena Pavlova spunea despre hipnagogie, "Experimentezi unele fenomene de somn fiind totuși capabil să fii treaz și să ți le aminteșți."

Asemeni somnului REM - starea de somn adânc în care au loc visele noastre - mintea rătăcește prin gânduri, idei, amintiri și emoții, făcând asociații libere și adeseori distante între diverse concepte. Dar, spre deosebire de REM, în decursul hipnagogiei, eșți îndeajuns de conștient pentru a înțelege cel puțin parțial ce se întâmplă. "Pot exista răstimpuri de somn cu o mișcare rapidă a ochilor ce au loc într-o stare neinclusă în REM, când un om nu este intru totul adormit," menționează Milena Pavlova.

Există o mare probabilitate să fi trecut prin hipnagogie, deși nu știai foare bine cu ce ai de a face.

Efectul “prințesă” sau fițe de pițipoance

Termenul de "hipnagogie" provine din cuvintele grecești "somn" și "ghid", sugerând o perioadă a somnului când eșți călăuzit de cineva, un sine mai profund decât ți-l recunoști când ești lucid. "Pășești", zice Milena Pavlova, "într-o stare dintre somn și trezire, și trăiești unele fenomene pe care ești în stare să ti le amintești când te trezești."

Ce se petrece în creier de-a lungul acestor episoade de conștientizare? Oamenii de știință au observat în astfel de ocazii că undele alfa (dominante într-o stare când eșți conștient însă relaxat, cum ar fi atunci când visezi cu ochii deschiși ori meditezi) se împletesc cu undele theta, asociate cu somnul recuperator, ce se desfășoară în vremea hipnagogiei.

Starea când ești străbătut de hipnagogie este, totodată, marcată de o activitate redusă în cortexul prefrontal al creierului, care este implicat în planificare, luarea de decizii și comportamentul social.

În unele cazuri, hipnagogia poate scoate tot ce este mai bun în noi. Ai la îndemână afluxul  liber de idei și asociații ce se petrec în timpul somnului REM (când creierul revizuiește și procesează amintirile, gândurile și sentimentele), dar ești îndeajuns de treaz ca să dibuiesti cumva ce ți se întâmplă.

Efectul Google | Internetul ne prostește sau ne face mai deștepți?