Paranormal | Simți când ești privit de cineva pe care nu îl vezi?

Ai avut vreodată senzația că ești privit, ațintit cu ochii, fără să știi de cine, de cineva pe care nu îl vezi, că ai o privire supărătoare, chiar răuvoitoare,   îndreptată direct către ceafa ta?

Nikola Tesla afirma, " Instinctul este ceva care transcede cunoașterea. Avem, cu siguranță, anumite fibre sensibile care ne permit să percepem lucruri reale, atunci deducția logică și alte eforturi voluntare ale creierului sunt degeaba."

Parapsihologii numesc acest lucru "efectul paranormal al privirii". De-a lungul timpului, "experții" în parapsihologie au estimat că între 60% și 90% dintre oameni pot simți atunci când sunt observați pe nevăzute de către o altă persoană! Un sondaj de opinie efectuat de Gallup a ajuns la concluzia că aproape jumătate din adulții din SUA cred în existența ESP (Extrasensory Perception / Percepție extrasenzorială).

În 1898, în studiul "Simțământul că ești privit", Edward B. Titchener, psiholog la Universitatea Cornell, a mărturisit că, an de an, studențîi săi au declarat că ar "simți" când sunt observați pe furiș de altcineva aflat în afara câmpului lor vizuaL. Ei afirmau că treceau, cu acest prilej, printr-o stare de tensiune ori rigiditate neplăcută localizată în ceafă, uneori însoțită de o zăpăceala mentală, care creștea în volum și intensitate până când devenea inevitabilă o mișcare involuntară a trupului care să pună capăt acestei senzații."

Titchener nu a văzut acest fenomen ca fiind real, scriind că nici un psiholog cu o formație cu adevărat științifică nu are cum să creadă în telepatie. În schimb, a sugerat că mișcarea capului sau a corpului nostru pentru a zări dacă cineva ne privește îi captează atenția acelei persoane asupra noastră!

O vreme, explicațiile lui Titchener au pus stavilă credinței oamenilor că pot simți când cineva îi scrutează cu privirea. Cu toate astea, în urmă cu circa 20 de ani, un grup de parapsihologi condus de Rupert Skeldrake, un biochimist de la Cambridge, a adus din nou în dezbatere acest subiect.

Skeldrake, al cărui interes față de paranormal  aajuns să-l eticheteze că un om de știință ambiguu, a condus o serie de experimente aleatorii în anii 1990 cu sute de subiecți. El credea că afirmațiile studenților lui Titchener erau viabile. Participanții la experimentele sale, legați la ochi, puteau să spună aparent corect în proporție de 55% când erau priviți de altcineva. Era un efect relativ minor, dar Skeldrake a afirmat că orice experiment cu rezultate de peste 50% indică o realitate!

Interpretarea expresiilor feței | Descifrarea comunicării faciale

În plus, Skeldrake a scris în cartea sa "The Sense of Being Stared at" (Sentimentul că ești privit) că atunci când detectivii / agenții de poliție erau instruiți cum să urmărească oamenii, li se indica să nu se uite  înspre ei  mai mult decât era necesar, întrucât aceștia ar putea simți că sunt în vizorul cuiva!

Concluziile studiilor lui Skeldrake nu au fost luate în serios de oamenii de știință, mai cu seamă din pricina metodelor sale de cercetare aleatorii.

Ilan Shrira, psiholog social la Colegiul Lake Forest, era de părere că afirmațiile lui Skeldrake sunt un nonsens. În opinia sa, nu există "dovezi convingătoare" că oamenii au abilitatea să detecteze privirea altcuiva îndreptată către ei din afara razei lor vizuale, ci că acest lucru este numai o amăgire. Cu alte cuvinte, tindem să ne amintim ocaziile când surprindem o persoană fixându-ne cu privirea, dar le uităm pe acelea când așa ceva nu se întâmplă!

Shrira a argumentat, de asemeni, că această impresie ESP are la bază, cu adevărat, faptul că vederea noastră periferică ia în seamă schimbări mici, mărunte, din mediul nostru înconjurător, fără să ni le expliciteze, conștientizeze. Chiar și prin cea furnizată printr-un un colț al unui ochi, observăm fără să conștientizăm efectiv asta că cineva își schimbă poziția corpului ori a capului, ca și cum ar vrea să ne atragă atenția asupra sa.

De unde a apărut, totuși, această senzație panicantă că cineva se uită la noi pe furiș? Ei bine, se pare că își are originea în preistoria noastră. În 2013, Collin Clifford și echipa sa de la Universitatea din Sydney, au găsit dovezi ce sugerează că suntem impregnați încă de la naștere cu simțământul că suntem scrutati, observați. Poate fi vorba despre un instinct de conservare având menirea să ne apere de pericole potențiale, de atacatori eventuali, posibili. Din această cauză, este probabil să ne imaginăm sau să supraestimăm intențiile răuvoitoare ale unor persoane care ne pot privi neobservate, mai cu seamă noaptea sau pe acelea ale unora carepoartă ochelari de soare!

Psihologia norocului | Superstiţiile care te ajută în viaţă!