Ceremonia japoneză a ceaiului - Tradiție și semnificație

Ceremonia ceaiului, numită și Calea ceaiului, este o tradiție spirituală japoneză, cu semnificații profunde, ce implică prepararea rituală de "matcha", ceai verde sub formă de pudră. În limba japoneză poartă numele de "chanoyu", "sado", sau "chado", iar maniera în care are loc ori arta perfomarii sale este intitulată "temă".

Buddhismul Zen a fost sursa primară, influența principală în dezvoltarea ceremoniei ceaiului de pe tărâmurile nipone.

În ritualul "coregrafic" al acestui ceremonial sunt servite și dulciuri tradiționale japoneze, având scopul de a compensa gustul amar al ceaiului. Pregătirea ceaiului presupune focalizarea participanților către mișcări precise, prestabilite.

Întregul ritual are drept țel propriu-zis nu atât băutul ceaiului cât, mai curând, frumusețea, estetica în sine acestei activități, pregătirea unor boluri cu ceai din toată inima, din tot sufletul, având menirea să îi călăuzească pe participanții la această ceremonie spre un cât mai înalt nivel spiritual.

Până și amplasarea ustensilelor pentru acest rit se desfășoară luând în considerare modul cum este văzută, apreciată de oaspeți, îndeosebi de musafirul principal, numit "shokyaku".

Ceaiul a apărut în Japonia, potrivit unui document  în  secolul al IX-lea, fiind adus aici de călugărul buddhist Eichu. Printre chinezi, ceaiul era folosit, conform unei legende, de mai bine de 1.000 de ani!

Superstiții și credințe japoneze | Semnificații și tradiții

În Japonia, ceaiul se pregătește în două feluri: dens/tare (koicha) și subțire/slab (usucha), pentru cel dintâi utilizându-se frunze de cea mai bună calitate. Koicha este un amestec de "Matcha" și apă fierbinte ce necesită de trei ori mai mult ceai decât "usucha". Pentru prepararea "usucha", "matcha" și apa fierbinte sunt amestecate folosind un mănunchi de crenguțe ("chasen"), în vreme ce "koicha" este frământat cu un șomoiog pentru a omogeniza marea cantitate de ceai cu apa clocotită. Cel dintâi ceai este servit de fiecare invitat în boluri separate, iar cel de-al doilea este împărtășit între musafiri dintr-un unul și același bol.

Cum are loc ceremonia ceaiului

Gazda umple un bol cu pudra de ceai verde, toarnă apă fierbinte peste ea și o amestecă cu un șomoiog din bambus.

Procedurile variază de la o școală la alta, în funcție de perioada din an, din zi, și altele. În rândurile de mai jos, este descrisă o ceremonie a ceaiului în sezonul rece, într-o clădire construită special în acest scop...

Oaspeții sosesc puțin mai devreme decât la ora fixată, și întră în "camera de așteptare", unde își lasă hainele groase și iau "tabi" (un fel de ciorapi cu o separare între degetul mare și celelalte degete ale piciorului). În mod ideal, în odaia de așteptare se află un "tatami" (un covoraș din paie nipon) și o firidă ("tokonoma") în care este expus un pergament ce poate face aluzie la anotimp, tema ceremoniei.

Oaspeților li se oferă o ceașcă cu apă fierbinte, ceai Kombu (din alge de mare), ceai din orz prăjit. După ce au venit toți invitații, aceștia își termină pregătirea, și se îndreaptă spre banca de așteptare de afară, în "roji" (grădina ceaiului), unde rămân până sunt chemați de gazdă.

Urmează o plecăciune între gazdă și oaspeți, iar apoi aceștia merg în ordine către un bazin cu apă din piatră ("tsukubai"), unde se purifică ritual spălandu-și mâinile și clătindu-și gurile cu apă, intrând, după aceea, în casa ceaiului.

Își scot încălțămintea și pătrund în camera ceaiului printr-o ușă foarte îngustă, observă aici obiectele amplasate pe "tokonama" (firidă sau un alcov) și toate ustensilele pentru ceai, după care se așează în stilul "seiza" (cu gambele amplasate sub coapse) pe tatami, în ordinea prestigiului, statutului lor. Când ultimul dintre oaspeți a luat loc, unul dintre ei închide un zgomot ușa pentru a alerta gazdă, care intră apoi în cameră, urează bun venit fiecărui musafur în parte, și răspunde întrebărilor puse de primul oaspete (de onoare) despre pergament și alte obiecte.

Fantomele fără fețe din Japonia

Ceremonia ceaiului începe în sezonul rece cu aprinderea unui foc din cărbuni, utilizat pentru fierberea apei. După asta, oaspeților li se oferă mâncare însoțită de "sake" (băutură alcoolică din orez fermentat), și dulciuri mici ("wagashi") mâncate dintr-o hârtie specială numită "kaishi", purtată de fiecare musafir într-un portofel decorativ sau pliată la pieptul kimonoului. După ce se ia masa, urmează o pauză ("nadachi"), de -a lungul căreia oaspeții se întorc în locul de așteptare până ce sunt chemați de gazdă care, în acest răstimp, mătură camera ceaiului, dă jos pergamentul de acolo și îl înlocuiește cu un aranjament floral, deschide obloanele și face alte pregătiri pentru servirea ceaiului.

Chemați înapoi în camera ceaiului de sunetul unui copotel sau al unui gong, musafirii se purifică iarăși și examinează din nou obiectele din această odaie. Gazda intră, curăță ritual fiecare ustensilă, inclusiv bolul, pămătuful și polonicul într-un aranjament deosebit, riguruos, potrivit temei alese. După aceea, prepară ceaiul dens, tare.

Bolul cu acesta este înmânat oaspetelui principal, care face o plecăciune către cel de-al doilea, și înalță bolul în semn de respect față de gazdă. Musafirii trec bolul de unul la altul, luând câte o sorbitură din el. Fiecare dintre ei trebuie să aprecieze, să admire bolul, înainte că acesta să fie înapoiat gazdei, care curăță ustensilele și părăsește camera.

Gazda reaprinde apoi focul și adaugă cărbune în el. Acest lucru semnifică schimbarea de la o etapă mai formală a ceremoniei la una mai familiară. Gazda revine în odaia ceaiului pentru a duce un set de fumat ("tabako-bon") și alte dulciuri având menirea de a acompania ceaiul slab.

După aceea, gazda se ocupă de preparea unor boluri individuale cu ceai slab/subțire, pentru a fi servite fiecărui musafir. Dacă în prima parte a ceremonialului, conversația se limitează la câteva comentarii formale între primul oaspete și gazda, în cea de-a doua, musafirii se pot angaja într-o discuție liberă.

După ce fiecare oaspete și-a primit ceaiul, gazda curăță ustensilele pentru a le pune deoparte. Musafirul de onoare îi cere să le permită celorlalți să cerceteze unele din ele, inclusiv cutia și polonicul pentru ceai. Obiectele sunt mânuite cu o mare grijă, întrucât pot fi de neprețuit, de neînlocuit, artizanale, cu o mare vechime, iar musafirii folosesc adesea pentru a le mânui o pânză specială, din mătase.

Gazda strânge ustensilele iar oaspeții părăsesc camera de ceai. Gazda se înclină către ei din ușă și ceremonialul ia sfârșit. El poate dura până la patru ore în în funcție de tip, temă, numărul musafirilor și felurile de mâncare și ceai servite.

Filosofia ceremoniei ceaiului

Filosofia ceremoniei ceaiului are drept repere Wa, Kei, Sei și Jaku, adică armonie, respect, puritate și seninătate.

Wa reprezintă armonia. Așa cum există armonie în natură, gazda încearcă să o instaureze în camera ceaiului și în grădina din jurul casei ceaiului. Ustensilele folosite în ceremonie sunt în armonie una cu cealaltă. Grădina ceaiului trebuie să fie o extensie a florei naturale ce o înconjoară.

Kei denotă respectul. Musafirii trebuie să respecte toate lucrurile din ceremonie, indiferent de statutul sau poziția lor în viață. Respectul se manifestă în tot, în mânuirea grijulie a bolului și a celorlalte ustensile ale ceaiului.

Sei reprezintă puritatea. Odată cu intrarea în camera ceaiului, trebuie să fie lăsate în urmă toate grijile și temerile vieții cotidiene. Această odaie este o lume diferită, în care oamenii se pot revitaliza și bucura de prezența prietenilor. Puritatea este îmbogățită de ritualurile purificării și cel al focului aprins de către gazdă. Un adevărat maestru al ceaiului performează această ceremonie nu călăuzit de memorie, ci impulsionat de o inimă pură.

Jaku constitue seninătatea. Numai după ce sunt descoperite și adoptate primele trei principii (armonie, respect și seninătate), oamenii pot să se ridice la seninătate!

Surse:
- A.L. Sadler: Japanese Tea Ceremony: Cha-No-Yu
-  Kristin Surak: Making Tea, Making Japan: Cultural Nationalism in Practice
- Shozo Sato: Tea Ceremony: Explore the unique Japanese tradition of sharing tea

Totul despre ceaiul verde