Salcia de Florii și în alte sărbători românești

Salcia și mâțișorii acesteia au un rol important în tradițiile, superstițiile, ritualurile românilor, în special în cele de primăvară, asociate cu sărbătoarea de Florii și cea a Sfântului Gheorghe.

În ziua de Florii, ți se recomandă să te încingi cu o ramură de salcie proaspăt înverzită, sfințită la biserică  în jurul șalelor, astfel încât acestea să nu te doară tot timpul anului.

În Dolj, era de bun augur să-ți dai cu ea și prin urechi, ca să fii aparat de otita ori alte boale dureroase ale acestora!

Podgorenii legau astfel de crengi de vița de vie pentru ca această să nu fie distrusă de piatră, grindină.

Tot în Dolj, fetele mari obișnuiau să își dea cu salcie prin păr cu prilejul Floriilor, ca să aibă o podoabă capilară cât mai bogată și mai sănătoasă!

Ramurile de salcie aduse de la biserică erau indicate atât pentru noroc în dragoste, cât și pentru ca pruncii să crească sănătoși, voinici, fiind atinși în acest scop cu ele de către cei bătrâni.

Pe tărâmurile ialomițene, salcia sfințită de Florii era făcută rotocoale, cercuri, și era așezată la icoane, fiind bună a fi aprinsă când fulgeră și tună, mai cu seamă când cineva era singur în casă. Se agață și în pomi, ca să fie mai rodnici.

În zona Tecuciului, salcia era pusă la ferestre de Bunavestire și de Florii. Cea amplasată la icoane la aceste sărbători aducea, se zicea, spor la muncă albinelor!

În unele regiuni românești, se obișnuia să se meargă în Ajunul serii de Florii, când se trăgeau clopotele la biserică, cu ramuri de salcie la mormintele rudelor. Apoi, crengile astea erau purtate la biserică, ca să fie sfințite de popă, și erau, după aceea, purtate de femei acasă, în așa fel încât să se facă cânepă înalta și subțire precum salcia.

Mâțișorii din ramurile de salcie sfințite în biserică aveau numeroase întrebuințări magice: apărau împotriva diavolului; puși în grădină, împiedicau viermii să mănânce legumele; introduși în stupi, făceau să se adune o grămadă de miere; atingerea cu mâțișori a copiilor și animalelor le asigurau creșterea și înflorirea asemeni lor; fumul rezultat din arderea lor era înzestrat cu forța de a împrăștia tunetele, fulgerele, grindină. Cine înghițea trei mâțișori înfloriți în ziua de Florii se spunea că nu va fi afectat de boli de gât tot timpul anului.

Mâțișorii sfințiți de Florii erau numărați; dacă erau în număr impar, unul din soți urmă să moară peste an; dacă erau în număr par, se prezicea că îți va trăi partenerul de căsătorie în decursul următorului an!

În Camena, Bucovina, oricine venea de la biserica cu mâțișorii de Florii "bătea" pe cine prindea în casă, zicând, "Nu te bat eu, dar te bat mâțișoarele, că de azi într-o săptămâna îs Paștele; să nu ai junghi peste an." În Broscăuți, bărbatul sosit acasă de la biserica cu mâțișorii își bătea femeia pe spate și îi spunea "Să trăiești la mulți ani!" Apoi, îi "bătea" pe copii...

Într-o legendă românească, se zice că atunci când Maica Domnului a mers să-l vadă pe Hristos răstignit, a trebuit să traverseze o apă. Nici o plantă nu i-a dat ajutor ca să o treacă, cu excepția salciei care și-a întins o creangă în acest scop. Maica Domnului a binecuvântat-o, astfel încât să fie dusă la biserică, să fie slujită de preoți și să se încingă țăranii cu ea, ca să nu-i doară spatele la secerat.

Într-o altă legendă populară, o sfântă, pe nume Floarea, bătea iarna cu mâțișorii salciei, ca ea să dispară înainte de sosirea zilei Sfântului Gheorghe. Din această cauză, se spunea că se chinuiau mâțișorii să înflorească cât mai devreme primăvară.

Ziua de Sf. Gheorghe în tradiții, obiceiuri, superstiții

Pe 22 aprilie, în Ajunul sărbătorii Sfântului Gheorghe, se așezau în pragul casei brazde verzi în care se înfingeau crengi de salcie, astfel încât să afle și morții de venirea primăverii. Dacă acestea se mențineau verzi vreme de 24 ore, însemna că va fi veselie și sănătatate în familie. Oricum, în noaptea dinainte de Sfântul Gheorghe, se ivea o vigoare ce le înlesnea înflorirea tuturor pomilor, de la nuc și salcie, până la pomii din pădure!


În ziua de Sângeorz, se făcea câte un colac de pâine nedospită în fiecare gospodărie, care era dus în locul unde se mulgeau vitele și oile. Cu această ocazie, se alcătuia o coroană din crengi de salcie împrejurul găleții în care era muls laptele.

Pe 1 mai, se puneau la porțile caselor câte o ramură verde de fag, stejar ori salcie, crengi numite Armindeni. Ele erau ținute acolo până când cădeau de unele singure sau până se macină grâul nou. La coacerea primei pâini din acest grâu, se tăiau și erau folosite pentru aprinderea focului din cuptor.

În cea dintâi săptămână a Postului Paștelui, țăranii tundeau vitele în frunte, le retezau cozile, tăiau păr din capul copiilor, și puneau tot acest păr în sălcii lăstăroase, pentru a se înmulți la fel ca sălciile.

Surse: 
- Artur Gorovei:  Credinti și superstiții ale poporului român
- Antoaneta Olteanu: Calendarele poporului român
- Elena-Niculiță Voroncea: Datinile și credințele poporului român

Salcia – Legende, mituri, simboluri