Superstiții despre stele căzătoare

Stelele căzătoare au fascinat dintotdeuna omenirea, dând naștere, în diverse culturi, unor puternice, stăruitoare credințe și superstiții despre semnificația lor, asociate de multe ori cu norocul, nașterea unui copil, o schimbare, de obicei bună, în viață.

Deși în foclorul din cele mai multe părți ale lumii, erau văzute, în general, drept norocoase, câteodată erau considerate în acest fel numai când erau amplasate în anumite locuri din cer. O stea căzătoare zărită în dreapta ta îți purta noroc, pe când una observată în stânga ta îți aducea ghinion. Dacă îți schimbai rapid poziția, aveai totuși ocazia să-ți preschimbi destinul viitor!

Aceste stele păreau să fie de bun augur și în situații sau aspecte ale existenței particulare, deosebite. În caz că zareai una și reușeai să spui cu glas tare de trei ori cuvântul "bani", înainte ca aceasta să se stingă, banii urmau să-ți curgă grămadă în buzunare!

În eventualitatea că vedeai una când erai pe drum, într-o călătorie, ți se garanta că aceasta îți va fi presărată de succese, împliniri.

Pentru a scăpa de acnee, ți se recomandă să-ți acoperi locul afectat de pe față cu o cârpă ori o pânză în timp ce cerul era iluminat de o stea căzătoare.

Superstiția că o dorință ți se îndeplinește la vederea unei stele căzătoare (prezentă și în folclorul din Bucovina) era condiționată, in alte părți, de a-ți pune dorința înainte ca steaua să se stingă. În tradițiile unor țări, dacă dădeai cu ochii de o astfel de stea și nu erai pe fază, nu reușeai să-ți formulezi o dorință câtă vreme era pe cer, erai sortit să fii urmărit de ghinioane un an întreg!

În Grecia antică, se credea că stelele căzătoare sunt suflete umane ce coborau din ceruri ori urcau către acesta. Aristofan le vedea ca "sufletele unor oameni mergând împleticit, îmbătate, spre casă, după participaseră la un ospăț pe o stea bogată".

Pornind de la viziunea astronomului Ptolemeu despre cosmos, ca un univers de sfere în împletire, exista credința că zeii, îmboldiți de curiozitate, priveau câteodată spre pământ printre sfere și, în acele răstimpuri scurte, prin spațiul creat între ele, picau către planeta noastra una sau două stele. Întrucât zeii erau în astfel de ocazii cu ochii îndreptați către lume, se consideră că era o oportunitate nemaipomenită să dai glas dorințelor tale, pentru ca ele să-ți fie auzite de divinități.

În Africa de Est, în unele triburi se zicea că stelele căzătoare sunt manifestarea unei zeități, iar în altele, că sunt semne rele.

În triburile americanilor nativi există o varietate de superstiții despre stelele sosite din cer, ele fiind interpretate fie ca prevestiri ale unui război, fie ca spirite călătoare, fie chiar ca excrementele stelelor rămase pe bolta cerească! Printre aborigenii din Noua Zeelandă, ele semnalau moartea șefului unui trib.

În zilele noastre, în unele părți din Asia, o stea căzătoare este încă un semn rău, reprezintă lacrimile lunii, îndurerate de pierderea consortului ei, soarele, prezicând război, moarte, pierderea unei persoane apropiate.

La englezi, stelele căzătoare  erau, în credințele populare, suflete venite din rai pentru se strecura în copiii noi născuți, iar la irlandezi reprezentau suflete eliberate din purgatoriu pentru a merge în rai. În Irlanda, se obișnuia să se facă semnul crucii la vederea lor și să se rostească o mică rugăciune de mulțumire Domnului. Cumva asemănător, la indienii Mandan din America de Nord, stelele constituiau sufletele oamenilor morți. Când se năștea un copil, steaua sa cobora spre pământ și locuia într-o formă umană. După moarte, ea revenea în ceruri. Într-o credință românească, fiecare copil primește la naștere o stea, aceasta lucește pe bolta cerească câtă vreme trăiește un om, iar când îi cade steaua i se curmă și viața.

În Occident, nu era de bun augur să se numere stele căzătoare căzând spre pământ. Dacă ajungeai să le numeri până la 100, mureai pe loc!




Pentru creștini și evrei, astfel de stele semnificau demonii ori îngerii căzuți, izgoniți din paradis. La arabi, acestea erau considerate ca pietre aruncate de îngeri către diavolii ce încercau să ajungă, să se înalțe la paradis.

La ruși și la ucraineni, se povestea că în vremea sabatului, când zburau în văzduh, vrăjitoarele dădeau cu mătura lor printre stele, și atunci se vedeau de pe pământ stele căzătoare. De asemeni, în folclorul rusesc, zburătorii ori duhurile necurate sunt stele căzătoare ce pătrund prin horn în casele fetele mari sau femeilor singure și se cuibăresc în paturile lor ca să le facă să cadă pradă dorințelor lor erotice mârșave!

Molia îndrăgostită de o stea | O poveste cu tâlc

În România, în regiunea Tecuciului, când picau din cer prea multe stele, era semn de mare foamete, multe boli și chinuri. În Broșteni, Suceava, stelele cu coadă vesteau război sau moartea unui om.

Într-o legendă românească, "stelele sunt ostașii cerurilor; Dumnezeu le-a pus să adune toate balele ce cad din gurile dracilor, ca să nu cază pe pământ, să nu îmbolnăvească lumea. Și când ele văd că vreun diavol a slobozit vreo bală din gură, se reped după ea de o prind și n-o lasă să cază pe pământ. Și de aceea le vedem noi noaptea umblând pe cer."

 Într-o alta, "stelele călătoare" sunt "zmei și balauri pe care Dumnezeu i-a pedepsit să rătăcească pe sus, departe, prin locuri pustii, dar ei nu ascultă și caută să se apropie de pământ, ca să vrăjească oamenii. Pentru că ei varsă foc pe nări când trec prin apropierea pământului, ei lasă dâre luminoase, care brăzdează cerul."

Un alt mit popular românesc ne spune atunci când îngerii malefici (diavolii) au căzut spre pământ, unii dintre ei ar fi rămas în cer, spânzurați cu capul în jos și picioarele în sus. Se recomanda să nu te uiți când o stea cădea din cer, fiindcă ea putea fi, de fapt, unul din unul dintre acei diavoli spânzurați, ce pica către pământ.

Surse:
- Cora Linn Daniels, C. M. Stevans: Encyclopedia of Superstitions, Folklore, and the Occult Sciences 
- Charles Raymond Dillon: Superstitions and Folk Remedies
- Dáithí Ó hÓgáin: Irish Superstitions: Irish Spells, Old Wives’ Tales and Folk Beliefs
- Antoaneta Olteanu: Școala de solomonie. Divinație și vrăjitorie în context comparat
- Artur Gorovei: Credinți și superstiții ale poporului român