Superstiții românești despre lumânarea de Paște / Înviere
Simbol important al Învierii Domnului, al victoriei luminii asupra întunericului, al celei a lui Hristos împotriva necuratului, al vieții asupra morții, lumânarea este învăluită de numeroase tradiții, superstiții, credințe cu prilejul Paștelui, al sărbătorilor pascale.
În Vinerea Mare, pe plaiurile noastre, oamenii veneau de la biserică cu lumânări aprinse, cu care dădeau ocol locuinței lor de trei ori, făcând semnul crucii pe ziduri în cele patru părți ale sale, astfel încât aceasta să fie protejată de boli, trăsnet și foc.
Tot în această vineri, după ce ocoleau biserica cu epitaful, femeile lipeau de crucile mormintelor lumânări de "ceară curată". Fetele mari obișnuiau să fure acele lumânări pentru vrăji de dragoste!
La români, în noaptea de Înviere, când oamenii reveneau acasă de la biserica cu lumina, cu lumânarea aprinsă acolo, după ce treceau peste prag, afumau grindă casei cu ea în semnul crucii, după care o stingeau. Numărul unor astfel de cruci mărturisea cu timpul de cât timp era casă ori numărul oamenilor care trăiseră în dansa. Într-o altă tradiție, se făcea cu fumul lumânării o cruce mică pe peretele dinspre răsărit la casei.
Cu toate astea, în credința unor români, era de bun augur că lumânarea să ardă toată noaptea în casă spre Anul Nou și către Paști.
Lumânarea era ținută cu mare grijă, la loc de cinste, de-a lungul anului, având diverse întrebuințări, inclusiv pentru tratarea unor boli ori alungarea unor supărări. În Suceava și Iași era aprinsă ca un mijloc de apărare față de grindină și furtuni. În alte regiuni românești, se zicea că atunci când Sfântul Ilie tuna și fulgera, era bine ca cei din casă să aprindă tămâie și lumânări de la Paști, ca să dispară Satana dinăuntrul ei, căci numai asupra lui era îndreptat trăsnetul!
Cu lumânarea de la Paști se citeau acatist, paraclis, pentru pagube, noroc, izbândă. În Tepu, Tecuci, era recomandată pentru dureri de dinți.
În zona Tecuciului, lumânările rămase de la nuntă erau păstrate până la următorul Paști, când era musai să fie arse cu totul de Înviere.
Lumânările de la botez - Simbol şi semnificaţie
În Ajunul Sfântului Vasile, o femeie necăsătorită picura două picături de ceară la o lumânare rămasă de la Paști într-o strachină cu apă neîncepută, una pentru ea, și una pentru bărbatul îndrăgit. Dacă cele două picături se uneau, se contopeau, era semn că acea femeie se va cununa cu alesul inimii sale!
În seara de Anul Nou, fetele aprindeau lumânări de la Paști cu care luminau adâncul unei fântâni, încercând să-și vadă în luciul apei ursitul.
Înainte de a se duce la horă, flăcăii și fetele treceau printre flăcările unor resturi de lumânări păstrate de la Paști, astfel încât să fie prețuiți asemeni Domnului Iisus Hristos!
Surse:
- Artur Gorovei: Superstiții și credințe ale poporului român
- Antoaneta Olteanu: Școala de solomonie. Divinație și vrăjitorie în context comparat
- Antoaneta Olteanu: Calendarele poporului român
- Elena Niculiță-Voronca: Datinile și credințele poporului român
Lumânarile în superstiții, farmece și vise
În Vinerea Mare, pe plaiurile noastre, oamenii veneau de la biserică cu lumânări aprinse, cu care dădeau ocol locuinței lor de trei ori, făcând semnul crucii pe ziduri în cele patru părți ale sale, astfel încât aceasta să fie protejată de boli, trăsnet și foc.
Tot în această vineri, după ce ocoleau biserica cu epitaful, femeile lipeau de crucile mormintelor lumânări de "ceară curată". Fetele mari obișnuiau să fure acele lumânări pentru vrăji de dragoste!
La români, în noaptea de Înviere, când oamenii reveneau acasă de la biserica cu lumina, cu lumânarea aprinsă acolo, după ce treceau peste prag, afumau grindă casei cu ea în semnul crucii, după care o stingeau. Numărul unor astfel de cruci mărturisea cu timpul de cât timp era casă ori numărul oamenilor care trăiseră în dansa. Într-o altă tradiție, se făcea cu fumul lumânării o cruce mică pe peretele dinspre răsărit la casei.
Cu toate astea, în credința unor români, era de bun augur că lumânarea să ardă toată noaptea în casă spre Anul Nou și către Paști.
Lumânarea era ținută cu mare grijă, la loc de cinste, de-a lungul anului, având diverse întrebuințări, inclusiv pentru tratarea unor boli ori alungarea unor supărări. În Suceava și Iași era aprinsă ca un mijloc de apărare față de grindină și furtuni. În alte regiuni românești, se zicea că atunci când Sfântul Ilie tuna și fulgera, era bine ca cei din casă să aprindă tămâie și lumânări de la Paști, ca să dispară Satana dinăuntrul ei, căci numai asupra lui era îndreptat trăsnetul!
Cu lumânarea de la Paști se citeau acatist, paraclis, pentru pagube, noroc, izbândă. În Tepu, Tecuci, era recomandată pentru dureri de dinți.
În zona Tecuciului, lumânările rămase de la nuntă erau păstrate până la următorul Paști, când era musai să fie arse cu totul de Înviere.
Lumânările de la botez - Simbol şi semnificaţie
În Ajunul Sfântului Vasile, o femeie necăsătorită picura două picături de ceară la o lumânare rămasă de la Paști într-o strachină cu apă neîncepută, una pentru ea, și una pentru bărbatul îndrăgit. Dacă cele două picături se uneau, se contopeau, era semn că acea femeie se va cununa cu alesul inimii sale!
În seara de Anul Nou, fetele aprindeau lumânări de la Paști cu care luminau adâncul unei fântâni, încercând să-și vadă în luciul apei ursitul.
Înainte de a se duce la horă, flăcăii și fetele treceau printre flăcările unor resturi de lumânări păstrate de la Paști, astfel încât să fie prețuiți asemeni Domnului Iisus Hristos!
Surse:
- Artur Gorovei: Superstiții și credințe ale poporului român
- Antoaneta Olteanu: Școala de solomonie. Divinație și vrăjitorie în context comparat
- Antoaneta Olteanu: Calendarele poporului român
- Elena Niculiță-Voronca: Datinile și credințele poporului român
Lumânarile în superstiții, farmece și vise
Superstiții românești despre lumânarea de Paște / Înviere
Reviewed by Diana Popescu
on
aprilie 07, 2018
Rating:
Reviewed by Diana Popescu
on
aprilie 07, 2018
Rating:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu