Caduceul: Simbol și semnificație

Un simbol străvechi, reprezentat de un toiag sau un sceptru pe care se încolăcesc, împletiți unul într-altul doi șerpi, având la partea superioară două mici aripi sau un coif înaripat, caduceul (în latină "caduceus", în greacă "kerykeion", cu semnificația "toiagul heraldului") era purtat de Hermes în mitologia grecească, respectiv Hermes Trismegitus în mitologia greco-egipteană.

Același toiag sau baston era și un însemn al mesagerilor, în general, fiind purtat, de exemplu de Iris, vestitoarea zeiței Hera. În iconografia romană este înfățișat adeseori în mâna stângă a lui Mercur, mesagerul zeilor, călăuzitorul morților și protector al negustorilor, păstorilor, pasionaților de jocurile de noroc, mincinoșilor și hoților.

În lumea antică greacă și romană, caduceul desemna nu numai solii, vestitorii, ci și ambasadorii, semnificând inviolabilitatea lor.

Cele mai vechi reprezentări ale caduceului provin din Mesopotamia, în cupa sacrificială a regelui Gudea din Lagash (anii 2.600 î. Hr.) și sceptrului zeului Ningishzida (anii 4.000 - 3.000 î. Hr.).

Datorită asocierii cu Mercur / Hermes, caduceul este un simbol al comerțului și negocierilor, două domenii având la bază echilibrul schimbului și reciprocitatea. De asemeni, prin extinderea atributelor lui Mercur, simbolizează și tipărirea.

În antichitatea târzie, caduceul a inspirat crearea simbolului planetei Mercur, care, nu numai în astrologie, ci și în alchimie și astronomie, a ajuns să fie corelat cu elementul chimic cu același nume.

În imnul homeric dedicat lui Hermes, se povestește că acesta a dăruit lira lui confecționată dintr-o cochilie de broască țestoasă fratelui său vitreg, Apollo, ca o compensație pentru vita pe care o furase de la el. Apollo i-a dat, în schimb, lui Hermes, caduceul, într-un gest de prietenie.

Conexiunea lui Apollo cu șarpele provine, se pare, din străvechiul motiv indo-european al ucigașului dragonului. Șarpele atribuit atât lui Apollo, cât și lui Asclepius, poate fi o variantă a celui semi-htonian preistoric, cunoscut la Delfi sub numele de Python, care a fost ucis în mitologia clasică de însuși Apollo.


Unul din miturile grecești despre originea caduceului apare în povestea lui Tiresias, care dăduse peste doi șerpi în copulație și ucisese femela cu toiagul său. Tiresias a fost transformat pe dată într-o femeie, și a rămas așa până când a reușit, șapte ani mai târziu, să găsească șarpele mascul și să-l omoare. Toiagul lui Tiresias ar fi intrat, mai târziu, în posesia lui Hermes.

Într-un alt mit, Hermes (sau Mercur) ar fi văzut doi șerpi încolăciți într-o luptă pe viață și pe moarte. Separându-i cu toiagul sau, el ar fi făcut pace între ei, drept rezultat acest toiag (caduceul) fiind consacrat ca un simbol al păcii.

Se spune despre caduceu că ar fi avut capacitatea să-i trezească pe cei adormiți și să-i cufunde în somn pe cei treji. La atingerea acestuia, un muribund ar fi avut o moarte foarte ușoară, iar un decedat ar fi revenit la viață!

Semnificația simbolului infinitului

Caduceul este frecvent utilizat incorect ca un simbol al organizațiilor de  ocrotire a  sănătății și al practicii medicale, îndeosebi în America de Nord, din cauza faptului că este confundat cu simbolul medical tradițional, toiagul lui Esculap (Asclepius), care are numai un șarpe încolăcit pe el și nu include aripi.

Pentru romani, caduceul constituia un simbol al echilibrului moral și al bunei purtări. Sceptrul său reprezenta puterea, cei doi șerpi înțelepciunea, aripile străduința, iar coiful era o emblemă a unor gânduri înalte, înălțătoare.

Caduceul semnifica totodată integrarea celor patru elemente, toiagul corespunzând pământului, aripile aerului, șerpii focului și apei (prin analogie cu mișcarea ondulatorie a acestor două elemente).

Potrivit Buddhismului esoteric, caduceul întruchipează axa pământului, iar șerpii săi simbolizează forța numită Kundalini care, învățăturile din Tantra, se află încolăcită la baza coloanei vertebrale și este un simbol al forței evolutive a energiei pure.

După unii, cele două forme de "S" ale șerpilor corespund bolii și convalescenței.

Conform lui Cirlot, aranjamentul precis simetric, bilateral al șerpilor, asemeni formei grafice din simbolul Balanței, exprimă ideea unui echilibru activ, al unor forțe opuse echilibrându-se una pe alta într-o modalitate ce crează o formă statică, mai înaltă. În caduceu, dualitatea echilibrată  este prezentă de două ori, la șerpi și în aripi, subliniindu-se astfel că starea supremă de putere și autocontrol (și, în consecință, de sănătate) poate fi atinsă atât în planul mai coborât al instinctelor (simbolizate de șerpi), cât și în planul mai înalt al spiritului (simbolizat de aripi).

Surse:
- J. E. Cirlot: A Dictionary of Symbols
- Robert Beer: The Handbook of Tibetan Buddhist Symbols
- Hilda Doolittle: Trilogy
- Arnold Whittick: Symbols, Signs and Their Meaning

Semnificația simbolului AUM sau OM