Copacul nefolositor - Poveste cu tâlc de Chuan Tzu / Zhuangzi

Cât de bine reușim să facem diferența între folositor și nefolositor? Cât de mult putem să ne desprindem de subiectivism, o viziune egocentrică, și să înțelegem ce este cu adevărat util și  inutil atât nouă, cât și altora? Acesta este tâlcul poveștii filosofului chinez Chuan Tzu / Zhuangzi...

Shih tâmplarul era pe drum către statul Chi. Când a ajuns în Chu Yan, a zărit un stejar lângă templul satului. Copacul era îndeajuns de mare pentru a face umbră câtorva mii de bivoli și avea un trunchi ce putea fi cuprins cu mâinile de sute de oameni. Se înălța peste vârfurilor dealurilor, iar ramurile sale cele mai joase se aflau la 25 de metri deasupra pământului. Cel puțin zece din crengile sale era destul de mari pentru a fi transformate în corăbii. Sub stejar era o grămadă de oameni, la fel de mulți ca într-o piață. Meșterul tâmplar nu și-a întors nici măcar capul către copac și a continuat să meargă înainte.

Ucenicul său a privit îndelung stejarul, apoi a fugit după Shih tâmplarul și i-a spus, "De când mi-ai pus toporul în mână și te-am urmat, meștere, nu am văzut niciodată vreun lemn atât de frumos ca acesta. Tu, însă, nu i-ai aruncat nici o privire și ai mers fără să te oprești în dreptul lui. De ce?"

"Shih tamplarul i-a răspuns, "Oprește-te! Nu mai spune nimic! Acest copac este nefolositor. O corabie făcută din el s-ar scufunda, un sicriu ar putrezi curând, mânerul unei scule s-ar despica, o ușă ar fi mereu umedă de sevă, iar o bârnă ar fi plină de termite. Este un lemn fără valoare, care nu e de nici un de folos. Din această cauză a atins o vârstă atât de înaintată."

După ce Shih tamplarul s-a întors acasă, stejarul sacru i-a apărut în vis, spunându-i, "Cu ce mă asemeni tu pe mine? Mă compari un un pom folositor? Există cireși, meri, peri, portocali, lămâi, și alți pomi fructiferi. De îndată ce fructele lor se coc, ei sunt goliți și răvășiți. Viața lor este amară din pricina utilității lor. De aceea, nu ajung să-și ducă până la capăt viață naturală și sunt tăiați încă din tinerețe. Ei atrag atenția oamenilor. Așa se întâmplă cu toate lucrurile. Cât despre mine, am încercat multă vreme să fiu nefolositor. Am fost aproape distrus de câteva ori. În cele din urmă, am reușit să fiu cu totul nefolositor, iar acest lucru este foarte folositor pentru mine."

 Chuan Tzu sau Zhuangzi (369-286 î.Hr.), un filosof din perioada Zhan Guo din China, s-a remarcat prin poveștile, fabulele sale sarcastice despre relativitatea valorilor lumii. Mi se pare că ideile sale sunt de actualitate în zilele noastre, punându-ne niște întrebări foarte incomode. 

Odată, Hui Shi, un filosof care era mai mereu împotriva conceptelor lui Zhuangzi, i-a criticat ideile ca fiind "nefolositoare", neînrădăcinate în realitate și, ca atare, neaplicabile în lumea reală. Zhuangzi i-a replicat astfel:

"Ce înseamnă "inutilitatea"? Ca să o înțelegem, trebuie să ne gândim mai întâi la "utilitate". De exemplu, pământul este nelimitat, însă pământul pe care calcă ființele umane nu este decât de mărimea picioarelor lor. Din această cauză, săpăm pământul dimprejurul nostru, dar nu ne atingem de cel de sub picioarele noastre. Este pământul de dedesuptul picioarelor noastre "nefolositor", "inutil"? În concluzie, lucrurile care par să fie "nefolositoare" sunt de fapt "folositoare". 

Lecția despre viață și Tao a unui bucătar | Poveste de Chuang Tzu

Chuan Tzu numea acest concept "inutilitatea utilității". El afirma că cei mai mulți oameni conștientizează "utilitatea lucrurilor utile", dar puțini înțeleg "utililitatea lucrurilor inutile". Zhuangzi a dezoltat ideea "ne-existentului" (wu) a lui Lao Tzu, care o ilustra prin exemplul roții, vasului și casei:





"Treisprezece spițe sunt unite în jurul butucului unei roți, însă utilitatea roții depinde de spațiul (dintre spițe) unde nu există nimic. Lutul este modelat într-un vas, dar utilitatea vasului depinde de spațiul în care nu există nimic. Uși și ferestre sunt tăiate în pereții unei case, dar utilitatea casei depinde de spațiul care nu există în ea. De aceea, profită de ceea ce există, dar folosește ceea ce nu există". 

Wu pare să fie nesemnificativ, însă semnificația sa se găsește dincolo de cunoașterea umană. Fără spațiul "ne-existentului", roata nu se poate învârti, vasul și casa nu sunt de vreun folos. 

"Utilitatea inutilității" a lui Chuan Tzu a fost întrebuințată de criticii pragmatismului și teoriei eficienței. Deși nu se poate spune că o astfel de interpretare a concepției lui Zhuangzi este întru totul eronată, pare să fie cumva diferită de ceea ce a vrut el să spună. 

De exemplu, obișnuim să facem distincție între "aici" și "acolo". Această diferențiere este totuși relativă. Definirea lui "aici" și "acolo" se schimbă în funcție de punctul nostru de referință. "Spatele" și "fața", "stânga" și "dreapta" se pot schimba între ele în același fel. Într-un spațiu fără "eu" (un spațiu absolut), acest tip de relativitate nu există; există numai spațiu.

Ceea ce gândim că este "util" și "inutil" este determinat de standardele noastre.Din perspectiva lui Zhuangzi, când considerăm "aici" ca folositor", opusul "acolo", în care nu ne vedem pe noi, este considerat "inutil". În acest sens, o persoană aflată într-o poziție opusă nouă se consideră "aici", într-un loc "util", iar al nostru "aici" devine pentru ea "acolo" și "inutil". Când ignorăm această relativitate este de așteptat să aibă loc un conflict. Cu toate astea, când privim către cer ne dăm seama că nu există o distincție clară între "aici" și "acolo". Cât de diferit este, până la urmă, "aici" de "acolo"? 

Această relativitate se aplică și ideilor despre bine / rău, bine / greșit, sau frumos / urât. O frumusețe neobișnuită a unei femei (care ispitește bărbații) și a unui bărbat (care atrage femeile) poate fi dorită de toate ființele umane. Dar sunt și peștii ori păsările atrase de ea? La vederea unei astfel de persoane nemaipomenit de frumoase, este probabil ca pești și păsările să o ia la goană!
        
Drept urmare, facem diferențieri relative, simpliste, și judecăm ceva ca fiind "util" sau "inutil" bazându-ne pe astfel de diferențieri. Nu este, oare, adevărat că facem astfel de distincții pornind dintr-un punct de vedere egocentric, dintr-unul în care ne punem în centrul lumii? Dacă ne transcendem sinele și reușim să avem o perspectivă cât mai largă asupra lumii, toate diferențele dispar. 

Parabola visului fluturelui a lui Zhuangzi / Chuang-tzu

"Toți oamenii știu utilitatea utilității, dar nimeni nu înțelege utilitatea inutilității. Unde pot găsi un om care a uitat cuvintele astfel încât să stau de vorbă cu el?"
Zhuangzi