Superstiții despre fier

De mii de ani, fierul a fost înzestrat în superstițiile lumii cu puteri magice, supranaturale. Și astăzi, în România este prețuit de cei mai mult sau mai puțin superstițioși care mai scot un bănuț pe el la centrele de colectare! Sângele uman are, de altfel, un miros specific, ce se apropie de cel al fierului. Odinioară, când oamenii nu știau că sângele conține și acest element, vedeau fierul ca o sursă a vieții!

Meteoriții au trezit sentimente de teamă și respect încă din zorii omenirii, și datorită faptului că aduceau fierul pe pământ. Babilonienii și aztecii aveau credința că acest metal provenea exclusiv din cer, de pe tărâmurile zeilor, și-l apreciau din această cauză ca pe un dar divin.

După ce s-a descoperit că poate fi extras și din subsol, fierul a ajuns să fie venerat în unele culturi drept forță vitală a pământului.

Încă din Egiptul antic, se credea că are calități ieșite din comun, mai cu seamă pentru a asigura protecția față de spiritele rele.

În antichitatea grecească și romană, oamenii se fereau să-l pună în pământul cimitirelor ori cel din preajma lor ca nu cumva să alunge de acolo sufletele celor decedați. Pliniu consemna că oamenii băteau în ușile și ferestrele lor cuie de la sicrie pentru a se pune la adăpost de spiritele rele ce colindau pământul în timpul nopții.

Gardurile și porțile din fier ale cimitirelor din trecutul apropiat aveau, se spune, rolul de a împiedica energia morților să iasă afară și a opri energiile parazitare, negative să intre în ele.

În folclorul din multe regiuni europene, fierul are capacitatea de a izgoni vrăjitoarele, demonii, duhurile rele. Nu numai acest metal, ci și lucrurile confecționate din el erau considerate a avea rezultate identice. Între acestea, este binecunoscuta potcoavă care, amplasată pe uși, avea menirea de a izgoni spiritele malefice și, mai târziu, a aduce noroc asupra casei.

Pe lângă usturoi (si apoi, plumb), fierul era una din cele mai puternice mijloace de apărare împotriva vampirilor.

Dacă noi spunem "a bate în lemn" ca să alungăm piază rea, ghinionul, italienii au obiceiul să zică "Tocca il ferro", adică "a atinge fierul". De fapt, această expresie este forma scurtă a alteia, " "Toccare ferro di cavallo", semnificând "a atinge potcoava/fierul calului".

O putere specială era atribuită așa-zisului "fier rece", definit de Francis Gros în 1811, în "Dictionary of Vulgar Tongue" ca "o sabie sau orice altă armă pentru tăiat și înjunghiat". "Fierul rece" era folosit pentru a pune pe fugă fantomele, vrăjitoarele, zânele rele și alte creaturi răufăcătoare.

În unele superstiții occidentale, fierul era mai eficace atunci când era acoperit de rugină. Astfel, o sabie ruginită așezată lângă pat apăra față de cârcei, iar o coasă ruginită pusă pe pat le oprea pe vrăjitoare să pătrundă în dormitor!

În India, se credea că fierul oferea protecție față de faimosul Djinn, iar în Scoția și Irlanda era utilizat ca să oprească creaturile magice să-ți facă rău ție sau persoanei tale iubite...

Tot la scoțieni, o bucată ori un cuțit de fier ce se amplasa sau îngropa sub pragul ușii de la intrare și sub pervazul ferestrei împiedica zânele rele să schimbe un copil ori să se strecoare într-o locuință. O metodă de a proteja un bebeluș, un nou născut, consta din a i se pune în leagăn ceva din fier. În Evul Mediu, se așeza un vătrai din fier desupra leagănului unui nou născut nebotezat ca să fie neatins de diavol.

Perlele în simboluri, legende şi superstiţii

După moartea cuiva din casă (mai ales în Scoția de Nord), era musai să se alăture la tot ce era de mâncare puțin fier, pentru că aceasta să nu se strice.

Fierul avea numeroase întrebuințări în medicina magică populară. Pentru vindecarea rapidă și eficace a unei zone afectate a corpului, se așeza peste ea o bucățică de fier ce era apoi înfiptă într-un copac. Într-o superstiție de demult, era bine să muști dintr-un astfel de metal în Ajunul Paștelui, astfel încât să nu te doară dinții tot anul! Cu toate astea, se spunea că nu trebuie să ții fierul aproape de plantele medicinale, în special de vâsc, pentru că acestea să nu-și piardă proprietățile vindecătoare.

Odinioară, există credința că fierarii posedă forțe magice din cauza asocierii lor cu fierul, focul și caii. Oricum, ei nu aveau voie să lucreze în Vinerea Mare, din respect pentru cuiele cu care fusese răstignit Hristos!

Magia acestor meseriași poate fi, totuși, cu dus și întors. De exemplu, în Germania, când un fierar lovea cu un baros la miezul nopții, avea posibilitatea să-l cheme pe Necuratul!

Superstiții românești despre fier

Am auzit cu toții despre iarba fierului! Sper. Ei bine, în credințele vechi românești, dacă puneai sub lacăt puii unei aricioaice, aceasta umbla până afla iarba fiarelor, cu care își elibera puii! Hoții erau, desigur, foarte motivați să gasească iarba fiarelor, astfel încât să deschidă lacățile numai prin atingerea lor!

Prin Teleorman, dacă furai lanțuri de fier, erai sortit să le porți la gât pe lumea cealaltă!

În Dolj, se zicea că este de bun augur să treci cu un fier de trei ori printr-o cămașă abia cumpărată, ca să fii la fel de sănătos ca fierul.

În Argeș, era credința că atunci când cineva ascuțea un fier în casă, urma să se petreacă o ceartă în familie!

Argintul în simboluri şi superstiţii

La Tecuci, era obiceiul să se atârne de copaci cercei de fier, ca să nu își facă apariția vreun dihor. Tot în această zonă, se credea că dacă strângi fier ruginit, faci a sărăcie. Sau viceversa, s-ar putea spune în secolul XXI!

În regiunea Vasluiului, când îți cădea un dinte sau o măsea, se arunca peste casă și se rostea invocația: " Pasărea lui Dumnezeu, n'ați un dinte de fier, și dă-mi unul de oțel".

La vâlceni, pentru a nu pica pradă bolii, o femeie însărcinată trebuia să poarte la brâu ori în sân o bucățică de fier, căci de acesta fugeau toate relele și duhurile necurate.

La bănățeni, se obișnuia ca moașa să încingă noul născut cu un lanț de fier, astfel încât să fie în viață mai tare decât fierul!

În alte regiuni, după botezul unui copil, se așezau la locul lui de dormit fier, o mătură și se împrăștiau tărâțe și spuze din foc, ca nu cumva să sosească la el muma pădurii ca să-l poceasca ori să-l omoare.

Pentru alungarea grindinei, se făcea apel la obiecte ascuțite din fier. O secure se îngropa cu tăișul în sus sau se făcea cu ea semnul crucii înspre cer.

O chestie extremă era să te lovești primăvara cu o bucată de fier în frunte ca să-ți fie tot anul capul tare aidoma acestui metal!

În Putna, când tuna prima oară primăvară, era bine să te lovești cu ceva tare în cap și să zici: "Capul meu ca fierul".

Cuiele din fier erau utilizate ca un om recent decedat să nu se transforme într-un strigoi. Se bătea un astfel de cui în laviță, lângă capul celui mort, rostindu-se: " Atunci să vii, când a ieșit cuiul ăsta din laviță".


Surse:
-  Cora Linn Daniels, C. M. Stevans: Encyclopedia of Superstitions, Folklore, and the Occult Sciences of the World  
- Richard Webster: The Encyclopedia of Superstitions
- Andrea Malossini: Italian Superstitions
- Antoaneta Olteanu: Școala de solomonie. Divinație și vrăjitorie în context comparat
- Artur Gorovei: Credinți și superstiții ale poporului român